duminică, 13 octombrie 2013

Lumini si umbre



Ai ochii negri, mincinosi si rai
Fantanile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc ca ochii tai.
Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant
Asa se zbat copacii in furtuna;
Ca pentru fuga, crengile- si aduna,
Dar radacina- i leaga de pamant.
De azi incolo n- am sa- l mai iubesc...
Dar cind ii vad privirile pagine
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n- am sa-l mai iubesc- de maine.
Pe zi ce trece- ti seman tot mai mult;
Asa izvorul ce se- arunca- n balta,
Se- nvaluie cu malul laolalta
Si- n loc sa- i spele apele verzui, isi tulbura izvorul apa lui.
Ma iscodesti ca pasarea de prada,
Ma urmaresti cu ochii reci si rai,
Dar uiti ca daca- s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai.
Mi- e fata impietrita ca o masca
Si- n ochi lumina- i gata sa se stinga
Chiar diamantului ca sa sclipeasca
Ii trebuie o raza s- o rasfranga.
Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna- i rece si egala
E ca o floare artificiala
Pe- o pajiste cu maci arzand in soare.
Cand voi pleca, ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s- ar putea altfel:
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el.
Am vrut in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat sa nu ma mai intorc,
Dar azi, din zori de zi iti umblu- n cale.
Ce demon oare mi te- a scos in drum?!
De- ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi- l ofere- acum
Tot iadul nostru dulce l- as alege.
Azi mi- a venit cu ochii calzi si buni
Si nu l- am intrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N- o- ntrebi de- i inflorita pentru tine.
Te vad mereu ca- n clipa de pe urma;
Incremenit in capul scarii
Cu zambetul uitat in coltul gurii
Si- n ochi, taisul crud al nepasarii.
Esti rau. Dar cind aud c- o spune altul
Ma uit in jos si string din pumni si tac.
Ca numai eu in toata lumea asta
Am dreptul sa te cert si sa te- mpac.
Eu am sa plec cu sufletu- mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire
Banuitor si trist si- nfrigurat.
M- am resemnat; atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele- n apus
Si- astept raspunsuri care n- or sa vie
La intrebari pe care nu le- am pus.

( Otilia Cazimir- Lumini si umbre)

2 comentarii:

Anonim spunea...

tu chiar scrii poezii? incredibil

ema mihalachi spunea...

nu, nu scriu.