Ora exacta

Fericirea se ascunde..

2012-02-14T21:00:00.000+02:00

fericirea se ascunde

printre buzunarele sufletului

o cauti mirat stii ca e acolo

e un joc nesfarsit

de-a v-ati ascunselea

degetele ating suveniruri

intalnirea
garoafa sangerie

buzele inspaimantate de iminenta unui sarut

ziua in care te-ai impiedicat

de tine insuti

(o cicatrice pulseaza dureros

pe tampla dreapta )

ai murit pe jumatate

te-ai abandonat temporar

pentru a te reintalni prin carciumi

ametit de ganduri seci

si de propriile fumuri

fericirea se ascunde

prin buzunarele sufletului

atat de aproape

atat de departe

jocul continua

( Cristian Lisandru - Fericire )

Hei, s-a facut dimineata!

2012-02-12T09:00:00.001+02:00

În ziua a paisprezecea am pornit în căutarea centrului pământului

eram doar o copilă şi boţeam cuvinte
scrijeleam peretele odăii albastru-furtună cu unghia
îmi îngropam degetele în paginile cărţii cu gust de vopsea
prin fereastra mică un nor căpăta pe rând forme bizare
spinarea unei pisici albe
barba deasă a unui mag
sforile unei păpuşi-copac mânuite cu măiestrie

ieri am simţit mirosul crinilor sălbatici pe tâmplele tale
ştiam că-mi vei aduce o salbă de dantelă veche
şi mărgele aurii
am aripi la capătul silabelor acestea mi-am dorit nespus
să adorm un somn fără vise să păşesc
la marginea zidurilor care mă înspăimântă
să-mi bat frica pe umăr
hei s-a făcut dimineaţă mi-eşti ca întunericul prin vene
ultim

iubesc toţi bărbaţii femeilor triste de pe strada cudouănume
în nopţile cu lună plină
sunt sora ta geamănă vânătoareo de stele şi port
binecuvântat surâsul tău deasupra inimii
ziua cea sfântă duminica lui azi

( Alina Emandi -Vanatoarea de stele )

De cu zori

2012-02-05T16:00:00.002+02:00

Prin somn, lumina unui vis
Tresare-n zambet paradis
Trec clipe mari cu pasi enormi
E de cu zori.Mai dormi, mai dormi

Mai dormi un pic pana ce marea
Isi schimba cantul si culoarea
Si pescarusii pe catarg
Cu limpeziri sosesc din larg.

Mai dormi putin pana ce plopii
Isi vor scutura de plans toti stropii
Si n-or mai sti vreo lacrimare
Spre cat ne fi-va departare

Mai dormi pana ce vantu-aduna
Vreo doua aripi de furtuna
Si cuib de dragoste ne face
Seninu-n ele sa se joace

Pana ce eu voi presara
Fiori de drag in calea ta
Si n-oi mai sti cu cat iubit
Ti-am pregatit acest trezit.

Pe-acest frumos sfarsit de noapte
Eu sunt de tine doua soapte
Ca-ntr-o vecie de splendori
Sa-ti spun: "mai dormi, e de cu zori!"

( Benone Burtescu - De cu zori )

Iarna stelele

2012-02-04T09:00:00.001+02:00

Iarna stelele

Sunt atat de departe,

Ca nu poti sa le vezi

Prin singuratate.

Iarna marile

Sunt atat de straine,

Ca nici cursul izvoarelor

Nu li se cuvine.

Iarna mortii

Sunt atat de reci,

Ca ingheata pamantul

Emisferei de veci.

( Ana Blandiana - Iarna stelele )

Sunt un pod

2012-01-29T15:00:00.000+02:00

Sunt un pod peste rau,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest rau nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.

Sunt un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.

Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sunt greoi si sunt fix,
Sunt un pod si atat.

Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fan.

Si deodata-nteleg
Ca sunt trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.

Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.

Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.

Sunt un pod peste rau,
Sunt un pod peste mers,
Cate vanturi m-au scris,
Cate ploi m-au tot sters.

Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.

Sunt un pod ridicat
Peste-un rau incomod,
Sunt un pod, esti un rau,
Esti un rau, sunt un pod.

( Adrian Paunescu - Sunt un pod )

Fereastra

2012-01-28T08:00:00.000+02:00

Prin gaura cheii vreau să-ţi arăt
ceea ce altcineva n-ar înţelege

labirintul ca o cîmpie întinsă
un loc unde te pierzi doar dacă ţii ochii deschişi

nu orbirea adevărată
ci jocul de-a baba oarba
în care găsesc o altă ordine
şi atingerea celuilalt e căutare

lîngă pat
au crescut chiparoşii
buncărul meu e o inimă
incendiată
răul
implantat
nu-mi
trebuie decît pentru a face o mică fereastră.

( Iarina Copuzara - Fereastra )

Vocea

2012-01-25T20:00:00.000+02:00

Se apropie prea mult. Se îndepărtează prea mult.
Privesc cuvintele de pe buzele lui.
Gura i se distorsionează lent.
Din ce în ce mai lent. Nu se aude nimic.
Doar conturul buzelor e instabil ca în oglinda unei ape.
Care tremură.
Mişcare a buzelor.
El înaintează în voce.
Cuvinte i se deschid pe buze. Abis.
Cercul palid se închide şi mai mult.
Cuvintele îi sunt tot mai rare, nu mai urcă spre nici o suprafaţă.
Vocea i se deschide spre noapte şi spre paloarea buzelor.
Nu văd înăuntrul cuvintelor.

(Marlena Braester - H.Vocea i se deschide spre noapte )

Vitraliu

2012-01-21T20:00:00.000+02:00

Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunând pierdutele-i pătrate.

Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
verzi, albastre, galbene şi roşii,
încoifate-n creştet cu o sprijă.

Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
soarele, mereu la jumătate.

( Nichita Stanescu - Vitraliu )

Tezaurul in codrul cu talhari

2012-01-15T14:00:00.001+02:00

Din luna lui Iunie 1882.

A plâns scriind-o.

Îngerul meu blond,

Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de față; aș face-o în gând, dacă n-aș fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ți vorbesc de loc de amor - dar tu nu știi că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Și acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăște și când ești de față, și când nu ești. Veronicuța mea, dacă acest sentiment care tâmpește mintea și stinge-n om orice curaj de viață, n-ar învenina pururea zilele și nopțile mele, dacă n-ar fi ingrediența fatală a oricărei gândiri la tine, aș fi poate în scrisorile mele mai expresiv și mai vorbăreț. Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa - uneori - te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins și înțeles, e drept că nu te-aș fi strâns în brațe, dulce și albă amică, dar nici n-aș fi suferit atât, nici n-aș fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-și arunca viața pentru acel tezaur și pururea în pericol de a-l pierde, nu-și zice în sine uneori că, cu toate că iubește tezaurul, ar fi fost - nu mai fericit, dar mai puțin nefericit să nu-l fi avut? Așa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubește mai mult decât viața. Așa te iubesc și eu - mai mult decât viața, mai mult decât orice în lume și pururea cu frica-n sân, aș vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ți-am spus, Nicuță, că pentru mine viața s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.

Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-aș ucide totodată.

Momoțelule, îți sărut mânile tale mici și genunchii tăi cu gropițe și gura ta cea dulce și părul și ochii și coatele și toată, toată te sărut și te rog, te rog mult să nu mă uiți deloc, deși poate tocmai când vei ști că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preț pe iubirea

lui Emin

( Scrisorile lui Mihai Eminescu catre Veronica Micle )

Umbra

2012-01-12T20:00:00.003+02:00

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu

Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă

Flămand de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorat
Cînd zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atat

Şi sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborat
Tu umbră tăcută si dragă
Aşează-ţi fularul la gît

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atata de rău că e bine
E-atata de mult da că e nu

Bacovia-şi iese din sine
Şi rade in "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu

( Adrian Paunescu - Umbra )

Maini reci

2012-01-11T20:00:00.002+02:00

din când în când nu mai avem mâini.

stăm cu trupurile lipite unele de altele,

ne privim. când vrem să ne îmbrățișăm,

din locul mâinilor ies ierburi înalte.

atunci știm că nu ne vom atinge niciodată

că în locul lor, vară de vară,

vor fi aduse și mai multe mâini, străine nouă

îmbrățișate la mal.

cresc în munții de sub apă, unde nu se poate ajunge.

uneori le putem vedea de aproape, alteori dispar

soarele și trupurile întinse la mal

lovesc apa încet. ne afundăm în ea și, din locul în care dispari,

algele desenează forma unui trup cu mâinile tale.

în fiecare noapte stau la căpătâiul tău

și-ți veghez mâinile. apa e tot mai rece, mâinile sunt tot mai mari.

( Andra Rotaru - Maini )

Boare

2012-01-08T14:00:00.001+02:00

Eu ştiu să plutesc,
ai grijă de aripa mea –
uneori
lumina
e grea
ca respiraţia
literei
şi boarea
de abur
de treceri…

Învaţă-i tăcerea
de vrei
să adii…

Aş vrea.

( Ileana Popescu Baldea - Boare )

De ce nu m-as intoarce printre pomi?

2012-01-07T10:00:00.001+02:00

De ce nu m-as intoarce printre pomi,
Printre arborii chirciti de vantul fierbinte,
Printre stolurile de frunze
Care tipa ca pasarile,
Printre frunzele aproape nebune,
Amestecate in hoardele pescarusilor
Si pornite la prada;
De ce nu m-as intoarce
Pe plaja rascolita de vant,
Printre icre uscate si putrede alge,
Unde ma pot rostogoli plangand
Frunzelor, pasarilor, pestilor,
Predandu-ma hohotitoare,
Sub soarele aspru,
Prin zapada sarata,

Unde ma vezi si ma lasi.
O, mare,
Trupul meu poate sa-si nasca urmasi,
Sufletul meu niciodata.

( Ana Blandiana - De ce nu m-as intoarce printre pomi? )

Am inteles

2011-12-31T12:00:00.001+02:00

Chiar dacă nu purtăm îngerii

răstigniţi pe braţele noastre...

chiar dacă nu avem aripile frânte

de la sângerosul zbor în bătaia săgeţii...

Chiar dacă nu avem sufletul orbit

de nemurirea din noi,

am inţeles că SUNTEM

atunci când nu am încetat să risipim iubire...

M-am aşezat pe o piatră

şi piatra

mi-a răspuns !

Andras Chiriliuc - Am inteles

Intr-un suspin necunoscut..

2011-12-26T08:00:00.003+02:00

Lăsați câmpia să respire, sub cerul poleit cu stele,
Nu rupeți firele de iarbă, ce pe cărare au crescut,
Și nu ucideți cu privirea mireasma-ascunsă printre ele,
Fi-ți sufletul oricărei nopți ce vă primește cu-n sărut.

Puneți-vă cununi de raze, în părul răvășit de vânt
Și-ntinde-ți brațele spre cer, ca două aripi de condor,
Împodobindu-vă tăcerea, cu cioburi sparte din cuvânt,
Simțind mirosul crud de iarbă și lacrimile cum vă dor.

Pe tâmpla umedă a zării, așterne-ți foșnetul din crâng,
Să mângâie-n tăcere frunza, crescută-n ramuri neperechi,
Rămâneți credincioși câmpiei, unde miresmele se strâng,
Si nu uitati ca tot ce-i nou,sub clar de luna pare vechi.

Priviți cum stele căzătoare, se sting în alte veșnicii
Și nu vă-ndepărtați de vise, nu regretați ce n-ați făcut,
În zorii zilei următoare, la margini vechi de galaxii,
Veți regăsi din nou câmpia, într-un suspin necunoscut.

( Ungureanu - Lasati campia sa respire)

Tu unde esti, in ce gand?

2011-12-21T23:00:00.000+02:00

Noaptea a nins peste camp cu pamant

Tu unde esti, in ce gand?

Crengile zvelte si goale in bezne

danseaza intruna...

Uite-le sanii, uite-le glezne.

Noaptea a nins peste camp cu pamant

si crengile zvelte, si goale, cu luna

luneca negre si-aiurea, intruna

danseaza intruna

Tu unde esti?

In ce gand?

frunzele negre-ti cazura

cu toatele, oarbe-n cautatura?

Ah, de-ar mai fi in adancul schilav si urat

doar o creanga cu roadele pline,

sa m-adun, sa ma-ntorc si sa vin iar la tine:

- "Na un mar!"... si atat.

( Nichita Stanescu - Cantec de iarna )

Se despletesc ghetari la pol

2011-12-13T21:00:00.002+02:00

Se-asterne iarna-n parul nostru si sufletul e viscolit,
Pe langa tample cresc troiene si fulgii-n gene-au inflorit,
Se frang copacii peste umeri si ramurile plang de dor,
Iar undeva pe langa zambet, viata-mi asterne alt decor.

Aprinde-mi focul printre ganduri si lasa-ti chipul la vedere,
Imi este frig cand esti plecata si toata iarna-i o durere,
Se despletesc ghetari la pol si se retrag in larg de mare,
Si nu stiu ce sa cred iubito, cand toata iarna-i o intamplare.

Opreste vantul pentru-o clipa, si fa cumva sa ninga lin,
Sa-i strang intreaga frumusete cand ratacesc printr-un suspin,
Si striga-ma cat poti de tare, din alt trecut indepartat,
Frumoasa mea si-apoi sa ninga, sa ne topim intr-un oftat.

Noi ne iubim ca-n primavara, cand fulgii mari de papadii,
Purtati de vant cadeau pe gene sculptate-n lacrimi argintii,
Acum pe chip purtam ninsoare, purtam fuioare reci de vant
Si ne-ntrebam, asa, sa fie, cat va mai ninge pe pamant.

( Ungureanu - Se despletesc ghetari la pol )

Prin lacrimi inca viscoleste

2011-12-10T17:00:00.002+02:00

Zapada pe strada, zapada in plete, zapada-n destin,
In alb sta-mbracata, o umbra cazuta-ntre perne,
Aproape ca-i simt respiratia calda si gestul divin,
Si ma doare tacerea, ce sub pleoape se-asterne.

Prin lacrimi inca viscoleste si ninge tot mai rar,
Mii de stelute-mi cresc pe gene cand clipesc,
E semn ca-ntreaga noastra iarna, nu vine in zadar,
Si alb imi e cuvantul si-n alb te pretuiesc.

Ti-am pus sarutul langa tampla sa nu iti fie frig,
Minunea mea cu fulgi in par si gestul destramat,
Invata-ma cum este iarna, invata-ma cum sa te strig,
Si spune-i umbrei sa ramana, in ochiul lacrimat.

Rosteste-mi numele-ntr-o noapte, cand totul e un vis,
Si nu lasa urme-n zapada cand vii de prin trecut,
Priveste sufletul ranit, ce portile si le-a deschis,
Sa poti intra cu toata iarna stransa-ntr-un sarut.

Ungureanu - Prin lacrimi inca viscoleste

Adevar sau provocare

2011-12-07T00:00:00.003+02:00

Am înflorit mult prea devreme
şi adevărul meu
tupilat în spuma livezii
s-a ciocnit de un vânt
prea neştiutor să mă păstreze,
prea tânăr să mă înţeleagă.

M-a scuturat
de umeri
dorind să mi-i sărute,
mi-a strivit buzele
gustând arome dulci-amărui,
dar nu s-a gândit niciodată
că, împrăştiindu-mă în van,
mă va irosi
încetindu-mi zborul.

Eu n-am furat zăpezi,
m-am mulţumit doar
să mă strivească între degete iarna
şi să-mi şuiere la ureche
că-ntr-o zi
mă voi topi ca o stea în palma ei
şi-atunci
degeaba vei mai avea cheile din livadă,
spuma ei va fi putrezit demult...

( Ana Sofian - ..in Van )

Rosteste-ma!

2011-12-03T12:00:00.001+02:00

Rosteşte-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!

( Elena Armenescu - Rosteste-ma )

Scrisori din roase plicuri

2011-11-25T21:00:00.000+02:00

Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Si tu citestiscrisori din roase plicuri
Si într-un ceas gândesti la viata toata.

Pierzându-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata; nature
Dar si mai bine-i, când afara-i zloata,
Sa stai visând la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
In juru-mi ceata creste rânduri-rânduri;

Deodat-aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subtiri si reci mi-acopar ochii.

( Mihai Eminescu - Sonete )

Aspecte similare

2011-11-23T20:00:00.001+02:00

Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii.

( George Bacovia - Obsesii )

Ganditul meu liman

2011-11-20T21:00:00.001+02:00

Am doar iluzii strânse în buchet
Şi mari emoţii puse în desagă,
În mine sunt doar doruri, berechet,
Plus certitudinea că îmi eşti dragă.

Autodeclarat recalcitrant,
Extrag din viaţă ceea ce-mi convine,
Un simplu gând devine incitant,
Iar forţa mea se naşte, brusc, din tine.

Indezirabil, stau în şah etern,
Polemizez cu patimă fierbinte,
Mă prăbuşesc din eden în infern
Şi-mi mângâi insolenţa prin cuvinte.

Dau declaraţii şi semnez, concret,
Cu nume şi prenume, intangibil,
În mine nu e loc pentru secret
Sau pentru sensul ininteligibil.

Mă rup de cer când cerul e ascuns
Dar sunt cu cerul lângă tâmpla stângă,
În mine-i întuneric nepătruns
Şi sunt făclii în noaptea cea mai lungă.

Contradictoriu, rece, inuman,
Mă leg de tine ca de o salvare,
Altarul meu, gânditul meu liman,
Şi mult dorita binecuvântare.

Cristian Lisandru - Pe propria raspundere

Miros de pretios...

2011-11-15T19:00:00.000+02:00

Flămânde silabe tânjesc să-mi simtă glasul
Aşa le-aş spune toate, aşa le-aş spune toate
Cum suflă vântul coama unui cal
Cum cântă ramura mugurul ce-l naşte
Cum mângâie soarele ideea unui val

Dar toate, toate, doar ţie, ţie le-aş spune astfel
Doar ţie ţi-aş rosti-ntre aşternuturi calde
Bătăi de inimă sculptate, mirosuri de argint în silabe,
Mângâieri necoapte de vinovăţie
Şi senzaţii de haos şi percepţii de infinit

Pe tine te aştept de când există sunetul
Pe tine te cuprind în mine de când sunt

Flămânde silabe tânjesc să-mi simtă glasul
Aşa le-aş spune toate, aşa le-aş spune toate
Cum suflă vântul coama unui cal
Cum cântă ramura mugurul ce-l naşte
Cum mângâie soarele ideea unui val

( Ioana Camelia Sirbu - Miros de pretios, in silabele mele, pentru tine )

Inegalitate

2011-11-07T17:00:00.001+02:00

un taler
aluneca mereu spre sus...
atingea fruntea norilor,
rostind în neştire
despre faptul divers numit:
iubire...

reporter încercat,
celălalt taler,
aştepta tăcut,
cu palmele căuş
să adune stropii
din frământările literelor-
neliniştite copile
în pleoapele inimii,
aşternute într-o doară,
pe metalul rece,
pentru o analiză completă
a geometriei
inimaginabil de fine
a florii...vieţii...

interior din interior
expus indecent exteriorului...

dar logica învinge mereu...
nu?

adevărul nu există.

doar în ochii celor
ce-şi cred vorbelor sunetul
unic,
pare a fi adevăr...

restul...

sunt copilării...

două talere scuturând universului
sobrietatea...
...de... neclintit...

( Anne - Marie Bejliu - Intr-o zi..balanta a ras )

Povestea ei in buzunare

2011-11-01T19:00:00.002+02:00

zilele mele stau agăţate pe o sfoară
ca rufele la uscat
pe unele le-am purtat
cu altele mă voi îmbrăca
până la capătul drumului
le simt pe piele
când sunt limpezi şi călduroase
sau când sunt întunecate şi umede

uneori strălucesc pe trupul meu
cad ca turnate
fiecare îmi vine ca o armură
precum carapacea ţestoasei
pe care citeşti numărul anilor

de aceea viaţa mea seamănă cu o garderobă
pe umeraşe cuminţi stau vârstele mele
fiecare poartă povestea ei în buzunare
vor cotrăbăi cândva cei ce sunt încă în mine
îşi vor descifra rădăcinile
şi vor constata de ce la sfârşit
timpul se face tot mai mic
încât viaţa incape
într-o mănuşă

( Ioan Barb - Semnele de pe carapace )

Mult prea mult

2011-10-29T11:36:00.000+03:00

Cand ai sa te-ntorci, intr-o vara
Mult prea mult frig voi avea in priviri
Si raspunsul meu va cadea pe seara
Sa creasca o noapte peste lungi amagiri.

Am meritat toata razbunarea,
Insa mult prea mult te-ai razbunat
Parca zece vieti aveam, nu una
Si la cosul mortii viata mi-am aruncat.

Refren:
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult viata noastr-a trecut,
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult nu mai pot sa te-ascult.

Nu sunt trist, nici vesel, sunt o umbra care
Nu gaseste drumul prin labirint
Cade ploaia rece pe obrazul plans de sare,
Pe suflet ranit am armura de-argint.

Mai aud un clopot care-mi bate-n luna
Si mi-aduc aminte in tot de chipul tau
O poveste care-ncepe sa apuna
Ploua spre-naltïme, eu ma-nalt spre hau.

( Emeric Imre - Mult prea mult )

Invata-ma sa ard intunecat..

2011-10-25T21:00:00.000+03:00

Lasa-ma sa m-aprind de întunericul tau,
În lumina feroce
Învata-ma sa ard întunecat,
Modeleaza dupa forma aripilor
Flacara mea
Si purific-o de orice culoare.
Sau,
Si mai bine,
Da-mi o samânta de întuneric,
S-o îngrop în pamânt
Si-nvârte mai repede anotimpurile
Sa creasca,
S-o seaman din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci paduri si lanuri,
Crânguri, livezi, pajisti si codri de noapte.
O bezna tandra
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumosi, nici buni,
Ci doar singuri,
Si nemaitrebuind sa privim,
Închizând ochii, am putea vedea.

( Ana Blandiana - Invata-ma sa ard intunecat )

Sarut descult

2011-10-21T07:00:00.001+03:00

Teiul dragostei-
sărutul umblă desculţ
tineri de mână.

( Henriette Berge- Indragostiti )

Liniste in suflet invins

2011-10-18T20:00:00.000+03:00

Toamna a facut inimi de aur fin foi ...

Nici o vorba, nici un glas. Liniste tarzie.

O pasare se face mica, in cerul ce-o sa fie alb de ploi.

Inima, potoleste-ti zbuciumarea.
Pamantu are odihna pentru toate.
Ceru din slavi innorate,
imparte uitarea.

Liniste in ogoru unde samanta vegheaza,
liniste in sufletu invins,
liniste pe foile ce s-au desprins
si in steaua care sta sa caza.

( Adrian Maniu - Glas de toamna )

Macel de frunze

2011-10-16T10:00:00.002+03:00

făcusem din toamna asta un măcel de frunze. aveam treabă
pe dealuri ardeau focuri rotunde.

încercam viața cu dinții fără să ne întrebăm dacă o doare
undeva se spărgeau boabe de struguri. îmi venea să strig
de fiecare dată când te desprindeai din trupul meu
urletul se rostogolea în pietre.

ar fi fost un dezastru
să te las în urmă să te las din mine
chiar și pentru o singură clipă
încremenirea ar fi fost definitivă
doar știm că lumea stă
numai și numai în felul cum devorăm toamna
cum ne sfâșiem în feamătul ei aromat și postum.

( Ioana Negoescu - Macel de frunze )

Blanda nebunie

2011-10-10T21:00:00.000+03:00

Blanda nebunie mare

Pe un munte plin cu soapte

Te cuprind si cu o mare

Ma desprind in calda noapte.

Ne privim si in tacere

Alungam pe drum de mare,

Luna noastra cea de miere,

Strecurata pe sub soare.

Intr-un colt nedumerirea,

Sta ascunsa si vegheaza,

Stalpii albi ce-ngroapa firea,

Legilor ce guverneaza.

Brate-ntinse spre altare,

Finisate-n alb prezent,

Totu-i falnic in chemare,

Brate-ntinse spre absent.

Te cuprind cu marginirea,

Diamantului ranit,

Te cuprind cu amintirea,

Ultimului om venit.

( Gheorghe Puzdreac - Blanda nebunie )

Cantec de drum

2011-10-07T21:00:00.003+03:00

Cand am pornit, stiam doar ca-i departe
Si-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu stiam
Caci nu-l gasisem inca-n nici o carte.
Pe drumuri lungi si vechi, batatorite
De-atatia multi porniti -naintea mea,
Am colindat calauzit de-o stea —
Icoana unei lumi intrezarite,
Dar intr-o zi o fata — bat-o focul —
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
— Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit
Si nu mi-as fi vandut ei tot norocul?...

( Ion Minulescu - Cantec de drum )

O toamna cu miros de duca

2011-10-05T19:14:00.000+03:00

Pregătim în doi viaţa de apoi,

Ca să ne iubim pe pat de brumă,
Râd şi mă închin, scufundat în vin,
Iar chefliul Bachus mă îndrumă.

Conspiraţii mari, conspiraţii mici,
Toate înfloresc şi se usucă,
Îţi ofer, prin vis, fructul interzis
Şi o toamnă cu miros de ducă.

Mă ridic la cer, mă întorc şi sper
Că voi fi un sculptor de cuvinte,
Metaforic mor şi, întâmplător,
Învierea o exclud aminte.

Tu să fii mereu un al doilea eu,
Spre a-mi da putere prin dezastre,
Eu voi fi nebun, asta pot să spun,
Vindecat de gândurile noastre.

Absolut firesc, spun că te iubesc
Cu o forţă impresionantă,

Chiar dacă acum, pe acelaşi drum,
Urlă viaţa-n mine, disonantă.

Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar,
Fă-ţi un şal din coadă de cometă,
Îţi promit să cânt şi să te încânt
Cu o melodie desuetă.

Oamenii bat nuci, tu să nu te duci
Înainte mea, în altă lume,
Te-am visat plângând, lacrimi depănând

Printre toate grijile comune.

((Cristian Lisandru - Congruenta )

In soapta

2011-10-04T19:00:00.001+03:00

De soapta-ti m-am atins,
de ea,
Ca "vino-ncoa"_
de-o asteptare.
Era zgarcita gura ta,
Insa de-ajuns
sa ma-nfioare.

Cuvinte multe spuse-au fost?
Ori iti fuse-se vorba muta?
Nu slovele acum au rost,
Al meu dor
soapta iti asculta.

( Svetlana Lupu - Soapta )

Portret sau X si 0

2011-10-03T21:00:00.001+03:00

Poemul acesta se scrie tîrziu
când au plecat cu totii sau nimeni nu e viu ...

... dau să ies, dinlăuntru prin gură
si mă lovesc amarnic de dinti ...
ce frumosi mai eram si ce cuminti
cu raiul aproape, la o azvîrlitură.

Numai să vii odată duduie
să-mi bati portretul în cuie.

( Dan Galbina - Portret )

Drum si lumina

2011-10-03T07:00:00.000+03:00

Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele

( Octavian Paler )

Cu masca si fara masca

2011-09-29T20:00:00.000+03:00

Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.
Fii înţelept şi bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -
Ucigător este doar locul paşnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spaţiu-n care
Îţi pare cum că nu exist, şi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.

( Ana Blandiana - Fii intelept )

Intoarce-ma!

2011-09-28T17:00:00.001+03:00

Alerg de atata timp

Dupa sufletul tau

Sa pot patrunde in toate

Ungherele lui

Si sa le gasesc

Pline

De numele meu,

De privirea mea,

De urma buzelor mele,

De sangele meu trecut

Prin venele tale

Devenite atat de transparente pentru mine.

Alerg de atata amar de clipe

Dupa umbra ta

Pe care nu mai credeam

Sa o mai pot saruta.

Imbraca-ma in caldura trupului tau

Si intoarce-ma din drumul

Pe care merg singura

Doar eu si gandurile mele

Care ma dor atat

Incat unghiile mi se infig

In carne fara voia mea.

Am devenit demult

Un mort viu

Care nu-si mai aminteste nimic

Din prezent

Ci doar aleile de castani

Ridicand castele in cinstea pasilor nostri

Atat de adevarati

Si care vin de undeva

Din trecut

Si dintotdeauna...

( Lelia Mossora - Intoarce-ma! )

Miroase inc-a pajisti prin artere..

2011-09-27T19:00:00.001+03:00

Miroase inc-a toamna dezmatata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cea adevarata?...

Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubito, nu te teme.

Miroase inc-a pajisti prin artere,
A fan cosit si-a-nvaluiri de ape...
Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
Iar restul e tacere...

( Romeo Morari - Toamna cu dor )

Adorm, adormi..

2011-09-25T09:00:00.001+03:00

Adorm, adormi,
Cum stăm cu ochii-nchişi
Părem întinşi alături
Doi tineri morţi egali.
Auzi ce somnoros foşneşte soarele
Prin ierbi uscate,
Cerul e moale şi lasă pe degete
Un fel de polen.
Peste feţele noastre se mută
Umbrele cârdurilor de păsări,
Mirosul strugurilor ne pătrunde.
Adormi,
Nu te speria,
Pletele noastre vecine
Răsfirate în iarbă
Au început să prindă rădăcini,
În curând frunzele ne vor înveli
În auriul omăt.
Niciodată n-am semănat mai mult,
Aripile ţi s-au afundat în ţărână
Şi nu se mai văd.

( Ana Blandiana - Adorm, adormi.. )

Veac de tacere

2011-09-24T07:00:00.001+03:00

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvintul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvintul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvintul „insa”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvintul „hai”
Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
De ecouri mari de piatra vei fi rasa, vei fi plansa.
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvintul „pleaca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvintul”taci”
Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,
Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.
Sa uitam academia, tribunalul, primaria,
Veverite fara nume ne predea curate legi,
Cand se va rasti furtuna vorba mea s-o intelegi
Cand vor susura izvoare afla c-a murit minia.
Si de unde pana unde sa uitam ce mai inseamna
Sa raminem ai naturii, botezati in necuprins,
La sfarsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.
Vai, sunt riuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, sa spalam in ele pata lumii de noroi,
Ca intr-un tirziu si muntii sa invete de la noi,
Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.
Sint satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa invatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam intrega fire, sa traim cu-ndurerare.
Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvintul „daca”, sa uitam cuvintul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacand iubirea, fiindca totul e tacere.

( Adrian Paunescu - Veac de tacere )

Te ascult!

2011-09-21T21:00:00.001+03:00

Sssst!
Nu vorbi,
nu spune nimic.
Lasa-ma sa-ti ascult tacerea...
soptirea inimii,
bataia ploapei,
fosnetul respiratiei,
durerea...
Taci,
nu strica versul existentei tale
lasa-ma sa ma bucur de el
inca o clipa,
numai una macar.
Mai asteapta putin
pana te invesnicesc
pe o felie de amintire
asa,
de-acum
sa tot vorbesti...
te-ascult...
poti sa traiesti
prin cuvinte
ecouri ale sufletului tau
risipit printre stele
singuratic ca ele... ca ele...

( Florentina Dencu - Te -ascult )

Alungand prezentul

2011-09-10T20:00:00.000+03:00

Sa lupti cu tine alungand prezentul

Sa lupti cu tine izbindu-te de mare

Sa razi de mine tacutul si absentul

Inconjurat de vraja si rabdare.

In noapte se destrama facliile tacerii

Din lumea ce ma striga aud chemari discrete

Spre invelisul zilei, cararile placerii

Ne leaga in uitare si-n mangaieri cu plete.

Distrandu-ne in taina pe socoteala mea

Sfidand orice rabdare ma prabusesc senil

Din nostalgia vietii culeg nisip de stea

Hazard si neputinta in timpuri de azil.

Sa razi cu lacrimi mate cazute pe obraji

In frigurile crizei nebune si perfide

Visand in agonia plimbarilor cu paji

Vecini cu nemurirea-salbatice firide.

Tu ai venit cu mine si ai crezut si speri

Si sincer ma cuprinde o frica milenara

Minunea lumii noastre pe care nu mi-o ceri

Se va intinde poate in linistea de-afara

Te port cu mine-n suflet si daca vrei sa crezi

Sau daca visul nostru se-ndreapta spre ruine

Ma prind de clipa vietii pe care o posezi

Cu flacara iertarii ce tinde doar spre tine.

( Gheorghe Puzdreac - Alungand prezentul )

Petale si stele intr-o ultima intrebare

2011-09-05T21:00:00.001+03:00

Tu, care-mi vorbesti doar in surdina,

aici, foarte aproape de inima mea,

ipocrita noapte, spune-mi,

n-ai vazut cumva lunecand o stea ?



Ba da, cazu din salba Dianei

o stea ca lacrima de clestar,

dar un om s-a incovoiat si a ridicat-o,

omul tacut, cu ochi lucios, de camatar.



Vai, steaua era o fericire necunoscuta,

promisa de Dumnezeu cuiva ...

Dar, noapte senina, vistiernica a secretelor,

omul care a luat-o de ce tremura ?

( Emil Botta - O ultima intrebare )

Ochi frumosi are viata..

2011-09-01T22:00:00.003+03:00

Ochi frumosi are viata,

ochi de caprioara,

adanci, suferinzi,

oglindind insa ore de vara,

fericirea muta a zilelor verii

cu limpezi priviri, cu licarul treaz

luminand printre arbori de noapte.



Si vanatorul lasa armele sale

pe proaspatul pamant al zorilor,

pornind pe urma pasilor sfiosi

in adancul padurii,

pana departe,

sa bea acelasi izvor,

clar si adanc,

din care bau si viata.

(  Par Lagerkvist  - Ochi frumosi are viata  )

Oh, trupul tau!

2011-08-24T00:00:00.002+03:00

Oh, trupul tau il vad printre cerneala,
Cerneala-nnamolindu-ne si-n somn
Ca o sudoare acra, animala.
Vreau sa te-ajung
Si degetele-mi luneca,
Nu te mai vad,
Abia te-aud,
Spune-mi, mai spune-mi
Ca la fel ne-ntuneca
Vartejul in care m-afund.
Te chem,
Dar, violent ca dintr-o rana,
Cerneala izvoraste intre noi.
Ma mai cunosti, ma mai astepti,
Ma mai ingadui inapoi,
Ma mai primesti
Din vanatul noroi?
Mai vii
Peste campii albastre,
Mari pustii,
Inlacrimat si mut
Ca sa iti pot intinde
O gura tremurata spre sarut
Cu buze-nvinetite de cuvinte?

(Ana Blandiana- Oh, trupul tau!)

Unda

2011-08-19T21:00:00.000+03:00

Sufletul s-apleaca soartei,
jalea-l bate, nu-l destrama.
Vantu-n apa face-o unda,
bucura-te ca nu-i rana.
Inima se mai framanta,
bantuita - se intrama.
Vantu-n apa face-o unda,
unda-i unda, nu e rana.

( Vasile Voiculescu - Sufletul s-apleaca soartei )

Iluzii pe un petic de cer

2011-08-12T07:00:00.002+03:00

mai ţii minte când dorinţele se-nghesuiau sub geana zilei
secundele alergau mute îmbrăcând păreri
le aşezam de fiecare dată pe pervazul inimii
captivând tăcerile sub talpa norilor
desculţă indescifrabil păşeam peste iubirile unui anotimp
în acorduri de stele căzătoare
plimbări printre gânduri peste cuvintele înjumătăţite
te aşteptam în rânduri nescrise

ne aşezam din când în când sub salcâmul în floare
tristeţile se depănau ca nişte himere în goliciunea transfigurată mocnit
te recunosc după aburul pâinii frânte
în zile de iunie cu cireşe la urechi

mi-ai pus sufletul obol în pragul unei rugăciuni de seară
credinţa se naşte zidită pe la răscruci de vremuri
îngerul se apleacă peste umărul stâng
risipind distanţele dintre braţe

umbra infinitului se perinda peste privirea-ţi jucăuşă
între lumină şi întuneric
doar potecile vlăguite de sensuri
rămân suspendate de marginea cerului

încremenită ziua îşi caută buimacă gemenii
jucând haotic roşul tresare arzând între zodii
chipul feciorelnic al nopţii
e vremea

să ne căutăm

( Maria Prochipiuc - Iluzii pe un petic de cer )

De deochi

2011-08-08T23:00:00.000+03:00

Să fie de dulce, să fie de vară,
Să fie de iarbă ajunsă la brâu,
Să fie de dragoste ultima oară,
Să fie de pietre spălate de-un râu.

Să fie de mine, să fie de tine,
Să fie cumva şi de noi amândoi,
Să fie de rău şi să fie de bine,
Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.

Să fie de cer şi să fie de munte,
Să fie de mâine, să fie de azi,
Să fie de tâmplele mele cărunte,
Să fie de ceaţa ieşită din brazi.

Să fie de zi şi să fie de noapte,
Să fie de clipa când vrei să şi mori,
Să fie de gustul cireşelor coapte,
Să fie de drumul spre Malu cu flori.

Să fie de calul ce mânzu-şi învaţă,
Să pască în voie, s-alerge constrâns,
Să fie de ziua schimbării la faţă,
Să fie de purificare prin plâns.

Să fie de pas şi să fie de pernă,
Să fie de toată intrarea-n destin,
Să fie de ţara asta eternă,
Pe când o femeie îţi iese cu plin.

Să fie de-a-nvinge, să fie de-a pierde,
Să fie de brazdă, să fie de spic,
Să fie de treflă, să fie de verde,
Să fie de mare, să fie de mic.

Să fie de viaţă, să fie de moarte,
Să fie de gustul de măr pădureţ,
Fecioara muşcându-l cu buzele sparte,
Să fie de sângele ei fără preţ.

Să fie de salcia plânsului veşnic,
Când teatrele lacrimi confiscă din ochi,
Să fie de ornic, să fie de sfeşnic,
Să fie de drag, spre a fi de deochi.

Să fie de toate în devălmăşie,
Plătind consecvent cel din urmă pariu,
Să fie, să fie, dar cine să fie?
O ştiţi fiecare. Eu asta n-o ştiu.

( Adrian Paunescu - Descantec de viata si moarte )

Erai acolo,sus, intr-un pocal de stele..

2011-08-07T22:00:00.002+03:00

Credeam că n-ai să vii – mireasmă fără leac,

Culorile să-mi porţi – eşarfe reci de vânt;
eu culesesem soare şi roşii flori de mac
şi gura mea vorbea chiar fără de cuvânt.

Erai acolo, sus, într-un pocal de stele,
Cu sufletul mai gol ca flautele vechi;
erau în gândul tău doar nunţi de triste iele
şi dor şi aşteptări legate în perechi.

Cu fruntea aplecată deasupra mâinii-ntinse,

treceai mereu prin fum şi peste depărtare...
Se întorceau legende din basmele prea ninse
şi degetele tale erau mătănii rare.

( Lelia Mossora - Doar nunti de triste iele )

Abandon

2011-08-01T07:00:00.001+03:00

Un farmec trist si nenteles
Puterea mea o leaga,
Si cu nimic nu m-am ales
Din viata mea intreaga.
E un luceafar rasarit
Din negura uitarii,
Dand orizon nemarginit
Singuratatii marii.
Ingalbenit ramane-n veci
Si-i e aproape stinsul,
Cand ale apei valuri reci
Calatoresc cu dansul.
Cu-atatea tainici rugaminti,
Cu-atatea calde soapte,
Cu-atatea lacrime fierbinti,
Varsate zi si noapte,
I te-ai rugat: dorul nespus
Din suflet sa-ti alunge,
Dar el se-nalta tot mai sus
Ca sa nu-l poti ajunge.
Va ramanea necunoscut
Si va luci departe
Caci lumineaza din trecut
Iubirii celei moarte
Si se aprinde pe-orizon
Pustiu de mari si stepe
Si a lui farmec monoton
M-a-nvins far-a-l pricepe.

( Mihai Eminescu - Un farmec trist si nenteles )

Printre cei fara nume

2011-07-27T19:00:00.000+03:00

Am trait intotdeuna printre oameni umili,
Necunoscuti si mereu contopiti in multime,
Mari si mici, veseli si tristi, urati si frumosi,
Cutezatori si vesnic nelinistiti ca plopii,
Cu pieptul larg intampinand furtunile,
Sau melancolici visand la pierdutele umbre,
Dormitand intre vaga parere de rau
Pentru cele ce n-au fost sa fie
Si calmele sperante viitoare.
Lor le-am fost flaut deznadajduit,
Tulnic de seara lina si fluiera nebuna ;
Razand si plangand, asteptand primavara,
Ghicind ziua dupa formele norilor,
Intorcandu-ma in amurg pe stradute obscure,
Din anii mei o parte i-am petrecut cantand
Imnuri domoale de slava.

Am trait intotdeuna printre oameni umili,
Cei care-nalta orase si schimba temeliile lumii –
Dupa ei vesnic umbla vantul si ploaia
Sarutandu-le urmele. Cu funtea inclinata,
In fata lor marturisindu-mi darul,
Nu strig cuvinte goale, ci-as vrea sa-i simt trecand
Prin visul meu ca printr-un camp deschis
Cu neinsalatoare orizonturi,
Sa treaca mereu chiar daca nu-si vor da seama
Ca merg printr-un tinut ce le apartine.
Numele meu sa treaca intreg asupra lor,
Sa raman ca fantana pierduta in ses,
Pe care nu stii niciodata cine-a zidit-o,
Singura intre cativa ulmi ori salcami,
La rascrucile vremii.
Temei de plans sa nu-i fiu nimaniu,
Ci pururi sa fiu unde sunt – unde-am fost totdeuna,
Prin lume cantaret ratacitor.

Inainte de vreme carunt ca o salcie,
Stau in amiaza zilei uimit de-atata soare,
Si ma intorc mereu pe unde-am fost,
Printre cei fara nume,
Si singur ma confund cu fiecare.

( A.E.Baconsky - Imn catre necunoscuti )

Sufletul meu te naste

2011-07-21T21:00:00.000+03:00

Sufletul meu te naste a doua oara,
Ca-ntr-un descantec.

Intai inima, incet -
bulgare de lumina rostogolit prin dor -
Apoi miracolul
gandului,
pasilor,
zambetului,
dezrobite din nostalgia de-a le fi pierdut.

Cu fiece smulgere plang,
de parca Trupul meu ar fi dat viata
dorului meu de tine.

Dar e numai Sufletul
- sarman pacatos -
purificat prin nastere
pentru prima oara.

( Alina S- Sufletul meu te naste )

Noi doi, timpul si ei..

2011-07-12T23:00:00.001+03:00

Totul in jurul nostru a incetat.
Ceasul a stat, nu mai bate.
Oamenii pe strada s-au oprit fara suflare.
Suntem doar noi doi, paznicii timpului rasarit.

Privim o secunda cum misca agale
Printre minute si mii de sutimi.
Oprim soarele sa mai strapunga cu-o raza
O clipa de ieri si-o clipa de maine

Suntem noi doi, lumina si noaptea
Doi indragostiti ce se-ntalnesc la eclipsa
Sau la zinit cand soarele-apune,
Doi iubiti ce opresc timpul trecut.

Sarutari dulci razbat in lumina
Mocnete surde coboara din umbra
Totu-i lumina si negura- apus.
Timpul s-a scurs, imbratisati ne-am nascut.

( Lucian Preda - Noi doi, timpul si ei )

Pasul absent

2011-07-11T21:00:00.003+03:00

Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent e al meu sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atit de aproape
ca sa raminem atit de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

( Octavian Paler - Pasul absent )

Aripi de vant

2011-07-10T18:00:00.000+03:00

Mi-e dor nebun să-mi fac din vânt şaretă,
Să pun căpăstru lunii şi s-o-nham,
La adăpostul nopţii să-ncerc o piruetă,
Să macin praf de stele, să le ascund un dram

Şi să gonesc călare pe albul ca de cretă,
Urlând cu glas de fiară durerea ce o am:
Un dor nebun să-mi fac din vânt şaretă,
Să pun căpăstru lunii şi s-o-nham.

S-alerg pe alte drumuri de viaţa-mi desuetă
De moartea fără vise, de zbaterea în van,
Să uit că-n lumea asta doar răul se repetă,
Că mă golesc în grabă de tot ce e uman.
Mi-e dor nebun să-mi fac din vânt şaretă...

( Florin Ciocanaru - Aripi de vant )

Mesagerul inimii catre minte

2011-07-06T21:00:00.001+03:00

Ma surprindea adesea anotimpul
stand la rascrucea sufletului meu
si urmarind, cu ochii-n patru, timpul
ca pe-un vanat superb. Si-am vrut mereu
sa-mi cada viu in plasa de matase,
sa mi-l domesticesc, sa-l am captiv,
la mine in gradina. Ziduri groase
mi l-ar fi-mprejmuit definitiv.
L-as fi-nvatat sa stea in doua labe,
sa sara cu tertipuri si dracii.
Ceasornicul cu cifrele-i arabe
si calendarele cu file vii
le-as fi avut atunci la indemana
si, ager, degetu-mi aratator
s-ar fi trezit ca minutaru-l mana,
cum vrea, inspre trecut sau viitor.
Dar timpul imi scapa din maini. Se pare
ca nu in mine isi gasea ecou,
nu eu eram printre eroii care
puteau sa-l faca creator si nou -
Eu mai credeam in Feti Frumosi din basme
si mai visam la codrul romanesc.
Dar printre vechi legende si fantasme
eu am vazut cum oamenii scrasnesc.
Eu am vazut istoria cum plange
in cimitirul cu trei pruni batrani,
cum suferinta-n ochi i se frange,
cum flori de purpura ii cad din maini.

( Alexandru Andritoiu - Timpul )

Vrei tu?

2011-07-03T08:00:00.003+03:00

Vrei tu să fii pământul meu
Cu semănături, cu vii, cu heleşteu,
Cu pădure, cu izvoare, cu jivini?

Vacile ne vor aduce ugerii plini
Şi vor mugii la poarta noastră
De salcâmi cu floare albastră.

Nevăstuicile se vor juca în ogradă
Cu purceii şi raţele, grămadă.

Puii de borangic
Vor număra meiul cu bobul mic
Şi vor fugării ţânţarii.

În faţa prispei vor tremura arţarii
Pestriţi şi va cânta cocoşul.

Vom aduce florile cu coşul.
Din nuiele de răchită
Vom face împreună zestre împletită.

Şi din lâna oilor,
Culcuşul pisoilor.

Vrei tu să fii grădina mea,
De iarbă-mare şi de catifea?

( Tudor Arghezi - Poem )

Regasire

2011-06-18T13:00:00.003+03:00

am venit
din zbor înalt
disparut în iubire
plini de suflet
îmbrăcaţi în lumină şi pămînt

ne-am pierdut
stinşi şi-mpovăraţi

ne-am regasit
oglindiţi într-o lacrimă.

( Radu Marian- Regasire )

Dor de Cluj

2011-05-30T20:00:00.000+03:00

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
Eu, fiu de tãrani din fierbintele sud,
Si Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Si pasii lui Blaga pe strãzi se aud.

Ca Iancu as vrea pe suisul Feleacului
Sã cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astãzi e liniste dulce în inima
Prea mult pãtimitului nostru Ardeal.

Acelasi e Clujul, aceiasi sunt oamenii,
Mereu nãscãtori si mereu muritori,
Dar si de-as avea tot o singurã nastere
Aici as muri de o mie de ori.

Mereu cãtre dealul ciudat al Feleacului
Atras mi-a fost neamul bãtrân de oltean,
Aici învãtarã ai mei, toate rudele,
Dumitru si Ana si Tina si Ioan.

Când noaptea se lasã tresar amintirile
Si trec literati spre un magic castel,
Ce seamãnã Clujul în noapte cu creierul,
Un creier cu gânduri aprinse în el.

Si ce n-a fost voie, si clipele libere,
Si ce-i multumire, si ce e repros
Se-adunã nostalgic la cumpãna noptilor
Când Blaga îsi murmurã pasii sfiosi.

El trece spre moarte, în marea lui trecere
Si e printre noi si din nou printre dusi,
Sfios într-un Cluj ca în templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.

Ros-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de pret le fãcu,
Bãtrâni întelepti poartã grija grãdinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu “U”.

Atât de senin se transcriu tragediile,
Legendele iartã momentul cel crud,
Ce simplu cantãm: ,,Blaga-i mut ca o lebãdã”
Si pasii lui Blaga prin Cluj se aud.

( Adrian Paunescu - Dor de Cluj )

Te iubesc, viata!

2011-05-22T16:00:00.001+03:00

Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.

Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.

Mai lasa-mă un minut.
Mai lasa-mă o secunda.
Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briza, o unda.

Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.

( Nichita Stanescu - Viata mea se ilumineaza )

Intampla-ma, intampla-te..

2011-05-20T00:00:00.001+03:00

...întâmplă-ne, timp,
în rodul clipelor tale...
muguri de gând,
tăiş cuvânt nescris,
descris...
un deal şi-o vale
strălucind
în tâmpla vântului
culoare amorfă
primind viaţă
în luciul simplităţii
sărutului...
lunecări de maluri
printre fuioare de vieţi,
nenumărate
în cifrele neterminate...
...doar linii, puncte,
arcuri de cerc
înfiripând timid limite...
micul nimic
al fărâmelor treceri...

întâmplă-te, timp,
prin noi, în noi...

( Bejliu Anne- Marie -Intampla-ma, intampla-te )

Viziune

2011-05-09T21:00:00.003+03:00

Fantastică e noaptea şi visul îşi întinde
Pe bolta stigiană aripele-i nebune,
Iar candela de aur a zeilor aprinde
În umbra desfăcută colori de viziune.

Aleele exală o lungă amintire
Din stinsa pietate a vechilor altare;
Parfumul lor e tristul parfum de mănăstire,
Pe aripi diafane de gânduri solitare.

Princese rătăcite pe valuri de durere
Aduc o melodie de gesturi muzicale,
Şi pare că un cântec bizar de miserere
Le flutură hlamida cu imnuri triumfale.

Ţinând în mâni de ceară teorbe legendare,
Ritmează paşi de umbre cu ritmuri de suspine,
Şi ritmul lor agită, sfios, în depărtare
O lungă teorie de taine sibiline.

La sânuri au buchete de negre violete,
Şi-n ele dorm uitate miresme fermecate,
Pe care le aspiră adânc, ca pe regrete,
Schimbându-şi al lor suflet cu-al florilor uscate.

Şi albele princese cu gesturi obosite
Sunt vechile iluzii pe calea învierii,
Iluzii ce, în cântul teorbelor slăbite,
Cutremură regatul letargic al tăcerii.

Cu ele vin speranţe ce poartă pe aripă
Zefiruri parfumate de dragoste ce minte;
Ivirea lor subtilă înlătură o clipă
Privirile din umbra jilavă de morminte.

Dar vremea – vremea iarăsi la sânul ei cuprinde
Iluziile care surâd în agonie,
Iar candela de aur a zeilor aprinde
În creier arzătorul parfum de nebunie.

( N. Davidescu  - Viziune )

Flamanzi

2011-05-07T13:00:00.000+03:00

Parca de veacuri, parca de cinci ani
N'am mai pranzit, n'am mai sezut la cina.
Parca de veacuri, parca de cinci ani,
Am suge fier, am roade bolovani,
Am hapai moloz si rogojina.

In foamea noastra vajaie paduri,
Se casca mari, se surpa munti din coame.
In foamea noastra vajaie paduri,
Si parca din strabuni sau din scripturi,
Dela'nceputul lumii ne e foame.

Ziua pandim cu narile in vant
Naluca unui abur de mancare.
Ziua pandim cu narile in vant,
Poate din cer, din iad, sau din mormant,
Or sa ne-arunce resturi ca la fiare.

In bezna noptii ne visam strigoi,
Ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine.
In beza noptii ne visam strigoi,
Dar numai moartea rupe halci din noi,
Ea singura infuleca morminte.

( Radu Gyr - Foamea )

Sprijin

2011-05-03T19:00:00.002+03:00

stau aşa cu palmele bine proptite
pe bărbatul-melc
număr cu glas tare cercurile de pe cochilie
să înţeleg în care pot intra
fără să îi tulbur simţurile
fără să las dâre de suflet peste dârele lui
de lume

la capătul cercurilor nu mai e nimic
nimic în afara unei călduri stranii
un chip întors privind cum
îmi schimb culoarea ochilor după lumina lui

vreau doar să îi fiu prinsă în cercuri
prizoniera timpului în care el doarme
şi scrie istoria apei

să nu am întinderi largi de moarte
să nu îmi ceară nimeni socoteală
pentru dorinţa de a trăi până la capăt
acolo unde chipul întors
îmi aminteşte de mine atunci când primeam
de la cei patruzeci de sfinţi ore umede

stau aşa cu palmele încremenite
pe marginea cochiliei lui
şi nu mi se şterge din memorie prima viaţă

( Ela Victoria Luca- Sprijinul si prima memorie )

Inapoierea cheii

2011-04-27T21:00:00.000+03:00

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea lui.

Mi-e dor
să pot să nu-mi mai fie dor
de tine.

( Nichita Stanescu - Inapoierea cheii )

Renasc

2011-04-23T19:00:00.000+03:00

Şi dacă sunt ca grâu-n teasc
când mii de doruri mă frământă,
e poate semnul că renasc -
să fiu o întrupare sfântă.

Şi dacă sunt aproape-un vreasc
uitat de toţi pe-un drum de tină,
e poate semnul că renasc
şi că-mi va creşte rădăcină.

Şi dacă sunt scânteie-n treasc
neînsemnată, mult prea fină,
e poate semnul că renasc -
lumină vie din lumină.

( Sîngeorzan Dorin - Renasc )

Trezire

2011-04-09T08:00:00.001+03:00

Mocneste copacul. Martie suna
Albinele-n faguri aduna
si-amesteca invierea,
ceara si mierea.

Nehotarat intre doua hotare,
cu vine trimise subt sapte ogoare,
in vazduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.

Copacul meu.
Vantul il scutura, Martie suna.
Cate puteri sunt, se leaga-mpreuna,
din greul fiintei sa mi-l urneasca,
din somn, din starea dumneyeiasca.

Cine vantura de pe muncel
atata lumina peste el ?

Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?

( Lucian Blaga - Trezire )

Ma poarta, uite-asa, o unduire..

2011-04-07T11:00:00.001+03:00

Mă-ncearcă, uite-aşa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele, unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor;

Mă cere, uite-aşa, o alternanţă,
minuterie pusă pe-un cârlig,
o voce ce mă ţine-n rezonanţă
când fară voie mă trezesc şi strig;

Mă poartă, uite-aşa, o unduire,
pe aripi ce le simt, prelung, cum cresc,
simptom acut de gravă cumpănire
între ce vreau şi ce am să găsesc;

Mă prinde, uite-aşa, un nu ştiu cine,
şi-un nu ştiu ce m-atrage spre-nserat,
dar semnul tău, tăcut, e pentru mine
şi mă trezesc, la poarta ta, când bat.

(Adrian Erbiceanu - Ma-ncearca uite-asa.. )

Jumatate raza

2011-04-04T08:00:00.001+03:00

În muguri de lumină de ne-am întrece
Ai şti
Că oamenii înfloresc iarna
Împodobiţi din suflet până-n palmă.

Doar primăvara alege
Pe cei cu aripi
De cei cu rădăcini.

( Laurentiue Nicolae - Jumatate raza )

Cuvinte nerostite

2011-04-03T18:00:00.001+03:00

Uneori cuvintele
se revoltă în mine
ele se agită,
strigă,
bat la porţi închise
aşteptând Lumina
şi, nerostite, pier.
Iar după furtună,
o ploaie de vară
picură-n mine
cu gust amărui
topindu-mi ninsoarea.
De-acum voi comprima secunda
şi dimineaţă cu dimineaţă
Ploaie şi Arşiţă
ne vom fi-ntâmplaţi
şi-atunci voi umple cu miere
cupa florii tale
şi-un vlăstar de dragoste
va răsări din nemuriri
crescând frumos
iar când noi vom locui în stele,
cântându-ne iară şi iară iubirea,
lui îi vom fi icoană!
…………………………………..
Prin cuvintele magice
ce-ţi aşteaptă-n palme,
vraja va cuprinde
marea ta,
de la un capăt la altul,
şi lumea-ntreagă
va veni să se-adape
însetată de iubire!

( Ion Cireasa - Cuvinte nerostite )

Preaplin de cuvant

2011-04-02T08:00:00.000+03:00

Nu mai e loc în sufletul meu
pentru nicio tăcere,
pentru niciun suspin.
Sunt prea plin,
sunt preaplin de cuvânt!
Toate tristeţile
în afara mea sunt...

( Nicolae Nicoara- Horia - Preaplin de cuvant )

Alb si negru

2011-03-28T18:00:00.000+03:00

Inca o noapte alba in contul vietii gri
Inca un bulgar negru la muntele de smoala
Inca un om mai crede si altul il insala
Si „a minti” se-aude la fel cu „a iubi”.
Nu mai putem distinge minciuna de greseala?
Ni-i dat sa spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum sa ducem angoasa mondiala?
Ce drept are minciuna sa vina intre noi?
Dam pensie la diavoli sa ne pazeasca iadul.
Noi re-nviem si raiul, si muntele, si bradul!
Te-acuz si-ti cad in fata tirindu-ma-n noroi.
Noi sintem programatii, trimisii, posedatii
Unui blestem mai mare, mai rau si mai adinc.
M-a umilit minciuna, pe-a carei nota pling.
Strigoii-nstrainarii din casa noastra ia-ti-i.
Inca o noapte alba, poti merge sa te culci
Te voi iubi de taina, de jale si de veghe,
Iti voi fura din vorbe, cercei pentru ureche
Inca o noapte alba, cu negre fructe dulci.
Eu plec nu prea departe, aici, linga padure
Ma intilnesc cu Shakespeare, un viitor coleg.
Si intr-o tragedie de-a lui am sa te leg,
Ca toti actorii lumii destinul sa ti-l fure.
Prea dulceo! Noapte buna -sa visezi ca minti
Si treaza in minciuna s-adormi cu foc sub talpa
Sa ai o noapte neagra, sa am o noapte alba

Tu cu o taina-n suflet, eu cu-n cutit in dinti.

( Adrian Paunescu - Alb si negru )

Prabusirea unui vultur intr-un om

2011-03-27T14:00:00.001+03:00

M-a izbit vulturul prăbuşindu-mi-se pe umăr.
Clonţul lui mi-a luat aerul din plămâni,-
treaz fiind încă, m-am trezit
cu lăuntrul meu plin de zburătoarele cerului.

Ferească-mă, să stea şi cerul cu stele în mine.
Prea puţină mi-e viaţa, încât
dau liber vederii şi razei ei
dau liber.

Atâta vă rog, scoateţi-mi din plămâni pe vultur.
Am să-l duc în spinare să-l îngrop la vârf de munte.
Atâta doar vă rog, scoateţi-mi pe vultur din plămâni.
Mă sufoc;penele lui îmi umplu respirarea.
Strein de moartea mea
e vulturul mort.

( Nichita Stanescu - Prabusirea unui vultur intr-un om )

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine ?

2011-03-13T19:00:00.000+02:00

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine

si niciun fel de rani nu te opresc

sa-mi reconstitui trupul din ruine

si sa-mi refaci tot viciul omenesc?

Esti tipatul placerii indraznete

si te implor, ca intr-un turn complex,

sa-mi regasesc placeri din tinerete,

sa-ti pun cu moartea focul meu in sex.

Mi-e teama de o varsta fara mila

cand am sa cad la pragul tau, infrant,

si-ai sa-mi dedici tandretea ta umila

sa ma mai scol nebun de la pamant.

Nu stiu ce faci, cand eu iti caut gura,

cu nebunia de soldat batran,

ce-si vindeca in cer harababura

si-mi dai motiv in viata sa raman.

Ce faci, adolescenta numai noapte?

Din jaful care n-are nici un rost,

te recompun cu gust de mere coapte

si nici nu stiu,de fapt, ce fruct ai fost.

Eu te iubesc cu lipsa de rusine

a unei far'delegi cu chipul tau

si-atat cat te blestem, imi este bine

si-atunci cand nu te simt, imi este rau.

De sus din avionul ce m-aduce

in vatra ta, te vad si te rescriu,

esti condamnata la aceeasi cruce

pe care-mi este scris sa ma simt viu.

Si nu-nteleg ce poti acolo face

fara intregul meu absurd blestem,

hai, neagra mea, arata-te incoace

si-as vrea sorbindu-ti noaptea sa ma tem.

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine?

Iubirea mea, orgoliul meu e frant,

te gust pe nesimtite si mi-e bine

si te gasesc intrata in pamant.

Eu simt ca mor pazindu-te de toate

si n-am sa mai rezist macar un ceas

sa te culegdin tot ce nu se poate

si sa ma-nchin la tot ce mi-a ramas.

O,negricioasa fara de lumina,

ma tem ca, intr-o noapte, vei pleca

si-atunci te rog, din marea mea ruina,

inchide viata mea cu viata ta.

( Adrian Paunescu - Ce faci la ora cand mi-e dor de tine ? )

Iertarile

2011-03-06T22:00:00.000+02:00

tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla
ca ochii mei sunt cand senini cand verzi
ca port ninsori sau port noroi pe tampla
ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi
vad lumea prin lunete maritoare
si vad gradini cu arme mari de foc
sub mana mea deja planeta moare
si in urechi am continentul rock
ai sa ma ierti ca sunt labilitate
ca trec peste extreme fulgerand
ai sa ma ierti preablanda mea de toate
eu sunt nemuritorul tau de rand
ai sa ma ierti ca nu pot fara tine
si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti
mie pierzandu-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toti
si cum se-ntampla moartea sa le spele
pe toate-nobilandu-le fictiv
ai sa te-apleci deasupra mortii mele
si tot ai sa ma ierti definitiv
ai sa ma ierti in fiecare noapte
si-am sa te mint in fiecare zi
si cat putea-va sufletul sa rabde
cu cat iti voi gresi te voi iubi

(Adrian Paunescu - Iertarile )

Vesti

2011-03-01T19:00:00.004+02:00

Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
şi-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări şi raze de gânduri curate.
Cresc şi cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
îşi poartă veşmântul de lacrimi reci
dar blând aşternute,
hrănind flori
şi ramuri uscate de doruri...

Simplu om,
neputinţă sculptată
în bulgări de humă
ce cuvântul primeşte şi sensul
îl pierde în trepte...
Mă întorc dintre nori
şi privesc cum alene trec zilele
podul de umbre...
Un vis se stinge,
altul se naşte şi creşte
în arcuri imense...

( Anne- Marie Bejliu - Uneori curcubeu )

Lauda suferintei

2011-02-26T18:00:00.003+02:00

Atâţia dintre semeni nu prea ştiu
ce să înceapă-n zori cu suferinţa.
Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul
chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa.

Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă,
pe frunţi albastru ger,
pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,
în bulgăre de ţărână
o lacrimă sau sâmbure de cer.

Nu mai calcă pe pământ
cine calcă-n suferinţă.
Ea schimbă la faţă argila, o schimbă în duh
ce poate fi pipăit, duios, cu stiinţă.

Tată, carele eşti şi vei fi,
nu ne despoia, nu ne sărăci,
nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă.
Alungă pe aceea doar care destramă,
dar nu pe-aceea care întăreşte
fiinţa-ntru fiinţă.

Fă ca semenii noştri,
de la oameni la albine,
de la-nvingători la biruiţi,
de la-ncoronaţi la răstigniţi, să ia aminte
că există pretutindeni şi această suferinţă,
până astăzi şi de-acum înainte
singura legătură între noi şi tine.

( Lucian Blaga- Lauda suferintei )

Radacini

2011-02-23T18:00:00.001+02:00

Cer cu păsări moi
se lasă verde peste mine.
Se lasă moale
cer cu păsări verzi.
Cer cu păsări-noapte
se ridică verde dinspre noi.
Spre noi cu păsări-noapte
se ridică verde ceruri moi.
Mi-e dor de verde moale
şi de păsări-noapte
când am cer.
Mi-e dor de tine când eşti verde;
mi-e dor de verde când eşti zbor;
mi-e dor de ape când eşti noapte,
mi-e dor de aripi când tu dormi.
Mi-e uşor să te iubesc pierzându-te
din verde-n noapte în pasăre şi zbor.
E greu să noapte şi să verde,
mi-e greu să ape şi să dorm
când verde este-n zbor spre ape
şi când noaptea eşti o pasare în somn.

( Paul Mihalache- Radacini )

Jurnalul fericirilor

2011-02-20T09:00:00.003+02:00

Fericiţi cei ce se bucură că sunt
Fericiţi cei ce se bucură că sunt o singură dată
Fericiţi cei ce se bucură că n-au rămas fără să fie niciodată
Fericiţi cei ce ieşind din pântecele nopţii au deschis
ochii mari şi nu s-au speriat de întinderea mării
de negura codrului de uscăciunea deşertului de
colţii fiarelor de vijelie şi trăsnet de grindină
şi ploaie de ger şi crivăţ de mulţimea vietăţilor ce
se mănâncă între ele de recile depărtări ale
astrelor de arşiţa soarelui de tot ceea ce nu poate
fi stăpânit

Fericit cel cu toată încrederea s-a uitat la tot
ce-l înconjură şi a zis: aşa este

Fericit cel ce întâlnindu-se cu Apusul la Răsărit
şi ţinând luna şi soarele în palmă face din mare
ceruri şi ceruri din mare
Fericit cel ce nu taie nimic din ce este întreg şi
nu uită tot când soarbe soare din struguri

Fericit cel ce spune ţine-le toate câte sunt nimic
nu este al meu şi de aş fi al lor m-ar durea că
ele nu sunt eu

Fericit cel ce înalţă zmee doar cu visul lui din
lumina vederii

Fericiţi acei ce au piele şi carne şi oase şi nu mai
ştiu că au piele şi carne şi oase

Fericiţi acei ce luându-şi măsura din Azimut în
Nadir nu se sperie cât sunt de mari

Fericiţi cei ce ştiu să citească în pietre
mileniile care-au curs peste ele şi nu pot plânge
că nu se mai întorc

se mai întorc

Fericiţi aceia ce sprijinindu-se într-un deget nu
fac gaură în cer

Fericiţi cei ce opresc molima pe unde calcă

Fericiţi cei ce spun aici şi ştiu că este pe totdeauna
şi aşa ard putreziciunea fără să clipească

Fericiţi cei nu se dărâmă când strănută pisica

Fericit cel ce nu spune niciodată norocul este
aproape sau este scurt şi fără întoarcere

Fericiţi cei ce merg de-a lungul râurilor şi nu le
fură peşti

Fericiţi acei a căror foame se satură cu pâine
dospită cu pâine nedospită albă ca ziua sau neagră
ca noaptea

Fericiţi cei ce ajunşi la o răscruce nu caută
drumul înapoi

Fericiţi cei ce nu turbură umbrele şi nu aruncă în vânt
vorbe spuse de alţii

Fericiţi cei ce rătăciţi prin bâlciuri sunt jefuiţi
de toţi şarlatanii şi nu se plâng niciodată

Fericiţi cei ce umblând ca nişte câini lihniţi de
foame nu strigă cerului că este o piele de măgar
pe care doarme un chior nesimţit

Fericiţi cei ce dând peste o comoară văd o
grămadă de oase

Fericiţi cei ce-şi ung puţinul cu untdelemnul
răbdării

Fericit acela ce şi-a dat calul de foc pe o greblă
să strângă cu ea nisipul

Fericit acel ce ştie că ploaia nu-i va trece
niciodată dincolo de piele

Fericit acel ce după ce a ucis balaurul nu se
sperie de o muscă

Fericit acel ce are pe fiecare coastă o duzină de
metehne şi cu o a treisprezecea străpunge cerul

Fericiţi cei ce plâng când toată lumea râde şi nu
ştie de ce

Fericit cel ce nu fură covrigii din coada
câinilor numiţi istoria în mers

Fericit acel ce făcându-se pâine se lasă dumicat
de păsări şi zboară cu ele

Fericit acel ce stă pe prispă

Fericit acel ce nu se satură de muzica florilor şi de
culorile tăcerii şi se scaldă în curcubeul păsărilor
cântătoare

Fericit acel ce se ascunde cu sobolii şi mai are o
stea la capătul nopţii

Fericiţi cei ce numără în bobi şi mătănii

Fericiţi cei ce dorm unde pun capul şi aud cei
dintâi cocoşul din cenuşă

Fericiţi acei ce aud lăute cembale şi ceteri când
lumea văduvă strigă şi boceşte

Fericit acel ce odată ajuns în vârful muntelui nu
uită cum îl cheamă

Fericite sunt animalele care n-au ajuns oameni
fericiţi sunt oamenii din toate animalele

Fericit acela ce-şi muşcă limba când vede că linge

Fericiţi cei ce împletesc ramuri de salcie şi se
duc să-l întâmpine pe cel ce nu vine.

Fericit acel ce şi-a făcut nai din oasele moşilor
lui şi adună mai departe turme

Fericit cel ce-a pus un corb să-i povestească
ce se mai spune prin copaci

Fericit acel ce varsă vin seara şi aruncă firimituri
prin curte şi pune la poartă chiupuri de apă
proaspătă pentru cei ce vor trece noaptea

Fericiţi cei ce strâng în coşuri fructe şi speriaţi
de frumuseţea lor nu le mănâncă

Fericiţi cei ce aflându-se în faţa căderii de apă
nu îşi închipuie că sunt ei vârtejul

Fericiţi cei ce-şi privesc duşmanii în albul ochilor
şi nu clipesc

Fericiţi căutătorii de izvoare

Fericiţi aceia ce nu vin la nici un ospăţ cu traista
goală

Fericit cel ce vânează numai în vis

Fericit acel ce nu îşi unge ochii cu nici o alifie
nu îşi moaie limba în apă murdară şi nu îşi pune
paie în urechi

Fericit acela ce ştie că doar înainte de a-i creşte
dinţii avea voie să sugă

Fericit acel ce nu aşteaptă moştenire şi are ce
să lase cui nu se aşteaptă

Fericit acela ce se întinde în iarbă şi nu ceartă
greierii că nu îl lasă să doarmă

Bucură-te de toate fericirile cel ce crezi că nu ai
nici una

Bucură-te când ai aflat ceea ce nu ştiai că se poate
şti

Bucură-te de ce nu ţi s-a dat cel ce n-ai cerut
niciodată

Bucuraţi-vă că soarele e rotund şi nu îi
vedeţi marginile

Bucuraţi-vă că nimeni nu poate să vă fure luna

Bucuraţi-vă că n-aţi fost şi nu veţi fi mâine

Bucuraţi-vă cei ce n-aţi fost greşiţi din ghionoaie
şi strigoi

Bucuraţi-vă cei ce nu v-aţi născut doar pe jumătate

Bucuraţi-vă cei ce căutaţi îngeri căzuţi în
balta viselor buimace

Bucuraţi-vă cei ce nu l-aţi crezut pe Aaron şi nu
aţi dat să facă idol aurul pe care îl aveaţi

Bucuraţi-vă că n-au fost smulse trăznetele din
rădăcini şi cerul n-a rămas sterp

Bucuraţi-vă de întinsul mărilor până când nu se
vor face pucioasă

Bucură-te cel ce te-ai aşezat la masă şi nu te ard
mâncările

Bucură-te de femeia ce nu cere să-i aduci mistreţul
cu ochi de rubine cu colţi de fildeş copite de
smaragd şi păr de aur

Fericiţi acei ce nu calcă pragul Împăraţilor dar
ajung la Împăratul

Fericiţi cerşetorii ce nu primesc nimic
de la darnicii care împart într-a opta zi a
săptămânii

Fericiţi cei ce pleacă dimineaţa şi seara poposesc

Fericiţi cei ce nu caută fericirea

Fericiţi cei ce nu cred în tinichele cu foc în coadă

Fericiţi cei ce nu otrăvesc apele

Fericiţi cei ce nu răscolesc morminte să caute
dinţii de aur ai zeilor îngropaţi

Fericiţi cei ce nu-şi întind nervii pe gard

Fericiţi cei ce nu se fac a iubi pe koprologii
sfintelor arte

Fericiţi cei ce nu linguşesc nici puterile nici
neputinţele uzurpătoare

Fericiţi bătrânii care au în urma lor o tinereţe

Fericiţi cei ce nu se fac profeţii celor de mult
trecute

Fericiţi cei ce nu primesc bani să dea muştele
afară din curte sau să care aer cu găleata

Fericiţi cei ce dau bostanii la porci şi ascund
perlele de ochii plebei

Fericiţi cei ce merg pe gheaţă şi nu se întreabă
cât de adâncă e apa

Fericit cel ce seamănă ciulini şi culege foc

Fericit cel ce-şi împrejmuie curtea dar nu încuie
poarta zi şi noapte

Fericit cel ce nu îşi îngroapă prieteni şi
îl
îngroapă prietenii

Fericit cel ce ajuns între brazi nu caută nici unul
strâmb

Fericit cel ce ridicând casa începe cu acoperişul

Fericit cel ce calcă pe fum

Fericit cel ce găsind ouăle nopţii nu le vinde
în piaţă

Fericit cel ce ştie că nu va avea timp să-şi numere
perii junghiurile şi duşmanii

Fericit cel ce lăsat de soartă în grădina plină
de toate poamele pleacă să caute roade în pustiu

Feriti cel ce s-a înjugat la carul soarelui
şi-l răcoreşte luna

Fericit cel ce tot căutând nimicul adoarme pe
nesimţite

Fericiţi ce ce pornind pe urmele fiarelor ajung
la oamenii care-i mănâncă şi le redau sufletul

Fericiţi cei ce lasă pe tânjală tot ce nu-i apropie
de niciodată

Fericiţi cei ce tot vânturând vorbe nu strică
vremea

Fericiţi cei ce nu fac praful în drumul lor şi nu
seacă fântânile

Fericiţi ce ce scriu peste tot ceea ce au citit
în stele

Fericiţi cei ce nu vor să umple bolobocul fără fund

Fericit cel ce ieşind curat din baie nu plânge după
straie noi

Fericit cel ce se bucură după ce-a numărat oile
vecinului şi a văzut că sunt mai multe ca ale lui

Fericiţi cei ce joacă tot în arşice şi nu le pasă
că trece timpul

Fericiţi cei cărora le curge printre degtete şi nu
le rămâne nici un fir atâta aur
cât piramida cea
mare

Fericiţi cei ce auzind privighetoarea nu se gândesc
la măgar

Fericit cel ce la întrecerea de arme nu muşcă din
adversar

Fericiţi cei ce se mai miră într-o lume a feţelor
de lemn

Fericiţi cei ce nu îşi plâng de milă şi nu râd de alţii

Fericiţi cei ce-au învăţat de la furnici că nu sunt giganţi

Fericit cel ce ieşind din puţ nu cade în găleată

Fericiţi cei ce-au tăiat mielul gras pentru cel
părăsit de turmă

Fericiţi cei ce găsesc mereu balsamuri
noi pentru răni vechi de când lumea

Fericiţi cei ce nu vor să înveţe nimic pe nimeni
cei ce nu vor să mântuie lumea cei ce nu aşteaptă să
le cadă din cer mai mult decât uşorul ce duce
poverile
cei ce nu se opresc la mijlocul scării
cei ce adună pietre colorate
cei ce pândesc arătările pe faţa heleşteului
cei ce adună bureţi
cei ce prind păsări în laţuri şi le dau drumul
cei ce spală cerul cu ochii când îl privesc
cei ce sar capra şi înalţă zmee
cei ce fură harbuji să-i împartă
cei ce lustruiesc oglinzile ca să fie mai frumoşi
cei ce trimit pe ape mesagii necunoscuţilor sau
zeilor
cei ce adună petice să-şi ţină viaţa
cei ce îmbracă ţiganii în beteală şi nu
îi bat
cei ce cântă la nunţi fără
plată
cei ce se duc la pomeni şi se roagă mai aprins
ca rudele mortului
cei ce umblă cu circul şi caută maimuţele de pureci
cei ce aşteaptă a doua venire şi nu îşi pierd
răbdarea
cei ce strâng pene multicolore să-şi îmbrace femeia
lipsită de podoabe
cei ce joacă ursul pe străzi
cei ce lustruiesc cristale să le ferească de ochii
murdari
cei ce fabrică leacuri inutile la suferinţe
închipuite
cei ce tot fac aur din plumb şi nu-i crede nimeni
că-l vor face vreodată
cei ce umblă din hram în hram să caute un sfânt mai
bun
cei cu ţinere de minte la cântece şi jocuri
cei ce nu vorbesc altora nici ca din pod nici ca
din pridvorul cerului
cei ce ghicesc în ghioc şi spun nefericiţilor
minciuni care-i alină
cei ce cheamă pe Sfânta Foca şi apără oamenii de
grindină când ea nu vine
cei ce-şi căptuşesc hainele cu vântul iernii
cei ce adună roşcove şi nu le dau decât copiilor
cei ce aprind lumânări la orice biserică le iese în
cale
cei ce nu se însoară ca să fie ca toată lumea
cei ce încurcă mereu urmele vânatului
cel ce prinde în plasă mai mult apă decât peşti
cel ce ştiu că la a doua naştere nu vor mai avea păs
cei ce cântă din trişcă din frunză din solz de peşte
cei ce seamănă să nu
culeagă niciodată
cei ce zugrăvesc pe aer cu genele
cei ce calcă pe zăpadă şi nu lasă urme
cei ce trec noaptea prin faţa caselor şi aprind ferestrele cu dorul lor

Fericiţi cei ce vor face un pod
între mal şi ne-mal peste nici ziuă nici noapte
peste văi de pulbere peste munţii de oase şi peste
ceaţa sufletelor
peste valurile neliniştii şi liniştea eterului
peste amurgul puzderiilor de astre şi alba altor
puzderii
peste geamătul robilor striviţi de munci şi urletul
haitelor
peste toate gâtlejurile fără fund şi peste toate
stările îngereşti
un pod ca limba între cerul gurii
şi suflet
să treacă peste el toate ne-spusele
să se topească pe el toate spaimele şi grija deşartă
din inimile strivite la temelii de ziduri fără suflet
pod peste mlaştina zadarnicului du-te-vino în care
toate noimele s-au înecat

( Horia Stamate - Jurnalul fericirilor )

Dulce cupa mea de piele

2011-01-30T10:00:00.002+02:00

Scoate-mi pielea de pe mine
poate vrei o amfora,
poate vrei sa bei dulbine
Doamna Verde Camfora.

Poate ca le este sete
ale dumneavoastror plete,
poate ca va sunt uscate
paispele cel de carate.

Poate ca va este talpa
nepupata mult prea alba
si nesupt va este sfarcul
si mult prea putin- prea multul.

Beti din cupa mea de piele
Doamna, numai vinuri grele
Doamna, numai vinuri rosii
Doamna, numai vinuri verzi
Doamna, numai vinuri albe
caci va stau covor sub talpe
si la manuri stau inel,
vana mea va e cercel.

Pana cand si vana mare
care e spanzuratoare,
calda jugulara mea
chiar si ea va e sanda.
Doamna, beti din amfora
Doamna Verde Camfora.

Capie si scabie,
teaca va sunt sabie
care atarnati la soldul
zeului ce doarme-n Nordul
inimii si Precistii,
maica-mii si maica-tii.

( Nichita Stanescu - Dulce cupa mea de piele )

Si ma visez

2011-01-15T11:00:00.001+02:00

Motto:
"Când vrei să scapi de sabia uitării,
Citeşte-ţi visul întrupat aseară..."
Adrian Munteanu, Sonet 64

Invăluit în lumea mea de vise,
Un nou Aeneas rătăcind pe mare,
Furtună sunt, de căi zămislitoare,
Izbind în toate uşile închise.

Dar cui ce-i pasă dacă am crezare?
Ca rege al Itacăi, circumscrise,
Mă trag spre ele legile nescrise,
Cum vis în vis, pe-un fir în destrămare.

Că rătăcesc de-o viaţă pe o urmă,
Inegalabil trasă pe cadran
De Adevărul care-n mine scurmă.

Şi mă visez. Şi-n visul meu profan
Mă clatin suspendat. Dacă se curmă,
Charon mă trece apa... pe un ban.

Adrian Erbiceanu - Si ma visez

De vraja ta, de vraja mea

2011-01-09T17:00:00.000+02:00

La mine-n suflet stă să plouă

şi nuferi albi eu îţi aştern.

E noapte caldă şi pe rouă

ţi-aş da iubirea şi-n infern

de dor te-aş duce să auzi

cum cântă iar cocorii seara.

Te-aş adormi pe foi de duzi

să mă înveţi descântec vara.

Te-aş inunda cu sărutări

şi cu luceferi te-aş încinge ,

ţi-aş da înaltul peste mări,

mereu amarul aş învinge

şi iar mereu aş aştepta

iubirea-n infinit să ducă

ofranda mea şi-aş căuta

lumina lunii prea năucă

de vraja ta , de vraja mea...

La mine-n suflet stă să ningă

şi doar poeme eu îţi scriu.

Mi-e dor de ieri, mi-e dor de ducă

ş-aş vrea să fii, şi-aş vrea să fiu

aelaşi vis demult uitat

care se şterge de pe gene

dar care… tace apăsat

pe mult amarele troiene.

La mine-n suflet stă să plouă.

Din tine curge nemurirea...

E vechi păcatul dar iubirea

am împărţit-o… pe din două

Lelia Mossora- De vraja ta, de vraja mea

Uneori, lumina

2011-01-08T16:00:00.000+02:00

uneori cobor pe trepte de mine
săpate în trunchiul sufletului meu
uneori caut cu greu cuvinte
ca să pot pansa ce răni am eu

uneori mă simt o carte veche
cu file galbene încruntate
mă dor cuvintele ce le duc mereu
căci nu sunt nici atunci
nici acum... departe

uneori poate sunt lumină... sunet... învăţare
cu clipe de suflet ce trec pe lângă ale mele amintiri
văzduhul pomul cerul aripa de soare
trec toate încolonate şi eu aştept mereu

străin cu mine prin tine am ajuns uneori
şi acum cobor cu capul în sus spre mine
iar treptele nu se mai termină-n jos
în spate rămânând doar o vagă amintire

Uneori - Viorel Muha

In destine sau..

2011-01-01T19:00:00.000+02:00

Secundele fug
de stele furate.
Adulmec miresme
trecând prin amurg.
Se sparg amintiri
în linii mirate
că zboară iar fluturi
în haine de miri.

Tăceri neştiute
se-aştern peste noi.
Silabele-s mute
cu gânduri de ploi.

Alunecă-n noapte
miresme de dor.
În deget am şoapte
plângând sub un nor.

Pe sunete azi
pribegesc
clipe frânte..
Descopăr
sărutul
dorinţei înfrânte.

Nu-s eu deşi sunt
al iubirii NErost
şi iar mă întreb
de ai fost
s-au
n-ai fost
cel care cutreieră visul
în van.

Mai rămâne o clipă
şi-un ars alt liman
să întoarcem aripa
spre-o zi cât un an,
spre zorii ce vin,
din nou să citim

în destine sau…
într-o cană cu vin.

( Lelia Mossora - Clipe frante )

Pe stele calcand..

2010-12-28T19:00:00.000+02:00

Pe stele calcand…

Pe partea dinspre vis
ti-am zis
sa-mi cersesti…
ceresti
mangaieri
de ingeri.

Sa cante…
descante
stele rebele
plete de fete
plangand
doar in gand…

Zambet sa cada
pe mainile tale
mangaind doar…
petale.

Pe partea dinspre noapte
ti-am zis
sa scrii soapte
cu buze de cer
amintind de mister.

Sa ploua
cu roua
din ochi…

De deochi
sa-mi descanti
pe cand
imi framanti
al lutului rost
nestiut
PE DE ROST.

Sa-mi seceri
cu luna
iubirea…
nebuna.

Sa-i spui vantului
ce umbla
hai-hui
sa se-aplece pe-un nor
sa –mi ramai
calator
prin ganduri curgand…
Sa treci
sa fereci
cuvinte – poteci.

Sa-mi umbli prin dor
cand stelele mor.

Pe-o parte de toamna
iti zic
ca trec –
doamna …
Din clipele arse
voi tese netoarse
povesti de demult
cand gandul
ti-ascult…
Din clipe de nea
voi tese o stea…
a ta sau…a mea…
Amurguri de somn
te-ntorc
iarasi – domn
cu priviri de abis
ce nu s-au fost scris
si vor trece perechi
cu parfum de vin vechi
si ciresi la urechi
murmurand un cuvant
pe aripi de vant…
Doar vorbe de dor
ce s-or strange sobor…

Nicicand nu vom sti
de e noapte ori zi
clipa furata
si inca mirata
de-un gest inceput
si mult prea durut

De frunze si ploi
plangand
de noi doi…

Nicand nu vom sti
de e noapte ori zi
iubind
si sperand…
mai gemand,
mai cantand
al soarelui rost
cersind adapost
in suflet tarziu
bantuit de pustiu…
dureros tremurand
si pe stele calcand…

( Lelia Mossora - Pe stele calcand )

Mai ninge-ma c-o stea!

2010-12-24T18:00:00.001+02:00

Sărutul meu colindă pe tâmpla ta străină
şi nu îl pot opri să nu se schimbe-n caier.
Eşti basmul meu netors şi te-am oprit - retină,
să te veghez mereu de zbucium şi de vaier.

Şi ca într-o clepsidră cum curge glasul tău
asemeni cu nisipul ce trece printre clipe.
Sub coama unui văl se-ascunde duhul rău
şi gândurile-şi bat plecatele aripe.

Pe fruntea mea se cerne tăcută înc-o iarnă.
Tu fii zăpada mea ce aş topi-o-n gând
şi lasă-ţi mâna iar pe trupu-mi să îşi cearnă
prea albele-i culori, să afli de mai cânt!

Mai ninge-mă cu gura. Când umărul se pleacă,
găseşte-mă-n seminţe şi fii porunca mea!
Mai lasă înc-o dată ca sufletul să-ţi treacă
iubirii vechi hotarul! Mai ninge-mă c-o stea!

( Lelia Mossora - Mai ninge-ma )

Cu cat prezentul..

2010-12-14T20:00:00.000+02:00

Cu cât prezentul urcã spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rãmânem noi!

Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!

Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:

Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipã se nasc atâtea lumi…

Mãrire, armoniei din cer si din genuni!
Pãtrunde bine tâlcul acestor succesiuni:

Alãturi de furnicã si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!

Prin inimã, regretul sã-ti treacã mai usor,
Ca prin adâncul mãrii o umbrã de cocor

( ECsebiu Camilar - Cu cat prezentul )

Impreuna

2010-12-13T20:00:00.002+02:00

era dimineaţă
stăteam împreună la masa aceleiaşi toamne
ca doi copii pe o creangă de gutui
muşcând din acelaşi fruct
şi nu ne păsa că frunzele se zbârcesc
se încovoaie şi se aruncă singure în ochii ploii

zburam împreună cu aceeaşi pasăre ruginie
lipiţi între aripi ca două răspunsuri
ce râd în faţa aceleiaşi întrebări
şi nu conta că pasărea are aripi de frunze
iar răspunsurile mor întotdeauna înaintea întrebării

ne scufundam trupurile în dimineaţa tomnatică
cu o irepetabilă voluptate pe care
numai păsările ce cad orbite din soare
o au

te privesc peste masă
e seară
în ochi avem şevaletul toamnei
iar culorile ploii se aud cum curg
undeva lângă pervazul privirii

întindem mâinile şi ne căutăm prin aburul palmelor
e singurul loc în care mai putem fi împreună
când aerul încărcat de toate nuanţele ruginii
vine ca o avalanşă peste buzele noastre

( Ela Solan - Impreuna )

Ispita cuvantului

2010-12-11T20:00:00.000+02:00

trec nişte cuvinte
şi nişte păduri
vor trece
şi-mi pare că nu am destule
amintiri
pentru ele.
nu (mai) aştept inorogul
doar de privirea ta
mi se face dor,
uneori.

trec niste zapezi
si niste cuvinte
vor trece

( Nicoleta David - Ispita cuvantului )

Intre lumi

2010-12-11T09:00:00.000+02:00

Trec dintr-o viata intr-alta
Mangaind usor
Coama leului somn
De la intrare,
S-a obisnuit cu mine
Cu vesnica mea disparitie in zori,
Cu vesnicele mele intoarceri
Crepusculare.
Infranta, uneori
Nu mai reusesc sa ajung pana la el.
Atunci se scoala,
Imi prinde capul in dinti
Cu duiosie
Si ma taraste incetinel.
Alteori
Nu mai stiu sa ma intorc din vis.
Atunci porneste dupa mine
In labirint,
Imi da de stire
Racnind
Ca ma va salva,

Sa astept nemiscata
In amintire,
Sa ma gaseasca
Si sa ma aduca
In imparatia sa.
O, minunata lui imparatie,
tara subtire,
Fraged hotar
De ora
Intre doua lumi care se devora
Smulgandu-se una alteia
Fara oprire.

( Ana Blandiana - Intre lumi )

Cea mai frumoasa

2010-12-05T08:00:00.000+02:00

« Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare ? »
O întrebă în şoapte într-o zi.
« Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi »

Abia se mai zăreşte-acum catargul.
Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.

Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri şi strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.

Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu peşti de aur prinşi la subţiori,
Corabia de foc o scufundară,
Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori.

Pe ţărm stau doua fete-n aşteptare :
« Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an ? »
« Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare –
Cea mai frumoasă scoică din ocean »...

( Radu Stanca - Cea mai frumoasa floare )

Cea mai puternica dintre slabiciuni

2010-12-04T09:00:00.000+02:00

Spuneai că niciodată n-o să piară
Acel minut – si totuşi a pierit,
Aşa incât mi-am zis că o să moară
Si dragostea – dar, vezi, ea n-a murit.

Si chiar dac-ar mai trece inc-o seară
Si multe alte-apoi, in şir sporit,
Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.
Va dăinui-ntre noi la nesfârsit.

De-aceea pune-ti mâinile pe poale
Si-asteaptă-mă sub geamurile tale.
Eu voi veni cu tainice cununi

Si amândoi, căutând desăvârşirea,
Vom invăta-mpreună că iubirea-i
Cea mai puternică din slăbiciuni…

( Radu Stanca - Sonet )

Tu ramai departe in mine..

2010-11-29T20:00:00.001+02:00

Departarea din mine…numai un fluture

Ori o pasare ar mai putea

Sa mi te adune pe retina obosita,

Sa mi te faca floare si cantec

Si descantec.

Dar tu ramai departe in mine , plutind

Ca aburul diminetii in padurea de piatra ;

Acolo durerea nu se aude , nu se vede,

Acolo tainele in taine se rup

Fara trup .

Imprejur viata, ca o comedie

Se invarte neobosind si urla ;

O, cum te-as vrea incadescenta

Ca o sabie heruvimica purificand

Fapta si gand.

Ci tu departe in mine , plutind

Asemenea zarii si numai

Un fluture sau o pasare

Mi te-ar putea desena : floare si cantec

Si zambet inmiresmat,

zambet inmiresmat

( Radu Carneci - Ca o sabie )

10x T.T.

La intalnire cu destinul

2010-11-27T10:00:00.000+02:00

Mâinile tale sunt albe şi cinstite
şi ochii tăi sunt de la Dumnezeu,
cum şi-i închipuire călugării, albaştri.
Semeni cu floarea-soarelui când e ostenită.

Dacă vrei vom merge lung pe chei
de-a lungul apelor supuse sorţii lor,
vei şti atunci că tu eşti cea chemată
şi ai să-mi fii ca steaua preacurată
când toate rănile mă dor.

( Ion Vinea - Intalnire )

10x T.T.

Roua

2010-11-21T09:00:00.000+02:00

Pune temei pe iubire, chiar dac-aduce durere. Inima nu ţi-o fereca!
O, nu prietene, nu vorbele tainice şi nu le pot pricepe!

Rostul inimii e doar să se năruie într-o lacrimă, într-un cântec, iubito!
O, nu prietene, vorbele tale nu sunt tainice şi nu le pot pricepe!

Răsfăţul dragostei e vremelnic asemeni unui strop de rouă; în vreme
Ce râde, moare. Dar durerea este puternică şi statornică. Îngăduie
Dragostei ce doare să fie trează-n ochii tăi!

Floare de lotus se desface-n lumina soarelui şi dă tot ce are. Ea nu
Rămâne doar mugur în ceaţa etarnă a iernii!

O, nu prietene, vorbele tale nu sunt tainice şi nu le pot pricepe!

( Rabindranath Tagore - Poezie )

Norocul meu

2010-11-18T06:00:00.000+02:00

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

( Grigore Vieru - De ce-ai fi trista)

Aceeasi frecventa, dragostea mea..

2010-11-14T17:00:00.000+02:00

Un lutier
de-aş fi,
aş modela
sufletul tău…
te-aş vrea vioară !

strunele
acordate
pe-aceeaşi frecvenţa
cu sufletul meu,
ar cânta,
odată cu tine
iubito,
aceeaşi romanţă
de dragoste

O, preafumoasă zână…

să-mi cânte viorile
dragostea ta !

să-mi lase
durerile tale
doar mie…

nu vreau ochii tăi
în lacrimi…
nu te vreau tristă,
nu te vreau absentă
în viaţa mea !

te vreau,
iubito,
glas de vioară
şi fior de toamnă!

( Ion Cireasa - Dragostea mea... )

Imi esti aripa.. iti sunt zbor..

2010-11-14T10:00:00.000+02:00

Rafale de vânt se ţin de mânã cu picurii de ploaie
Au mai ieşit doi pui de om din gãoace
De trei ori norocul rotindu-se

Cu tine-i mereu un nou început
primãvarã şi soare chiar prin furtuni
plecãciune de cer aflat la debut
cu aripi şi ţipãt din piept de lãstuni

o aripã udã şi-un zãmbet în fugã
un râs interzis în ochi de copil
o lunã prea mândrã încearcã s-ajungã
sã ţi se-aştearnã pe tâmplã tiptil

din inima-ţi caldã palat mi-am fãcut
când în livadã visam printre pruni
din iarbã în suflet usor mi-ai trecut
şi viaţa-i acum izvor de minuni

Nu mai învârt azi norocul deloc
Cei doi pui de om au ajuns un gând fericit
Suflete de ploaie pe aripi de vânt picuri de mânã.

( Daniel Puia Dumitrescu - Doar tu imi esti )