Viata-ntr-un chenar

undeva

pe-o stâncă

deasupra norilor

cu neguri albe în vânt

strig la lună

să-mi dezbrace stelele

înveşmântate în ploi reci

de singurătăţi

o dâră de lumină

plimbă viaţa-ntr-un chenar

şi-mi citeşte uitarea

din ultimul

anotimp

lumânările plutesc

un stol de fluturi albi mă bântuie

doar ochii legaţi

cu pânză de umbre

mai sunt

în galaxia mea se face linişte

o rază cosmică

se tânguie

pe vârfuri

de frig

( Ileana Popescu Baldea - Inainte de inceput )

Matca mea de ganduri

Și mi se face seară, și mi se face frig,
Îmi este dor de ape, cui aș putea să strig?
Cum aș putea s-adun în matca mea de gânduri
Atâtea întâmplări nespuse printre rânduri?

Îmi este-așa târziu și-mi tremură mătăsuri,
Furtuna de cuvânt nu ține cont de păsuri
Adesea-mi răvășește trecutul plin de noi,
Îmi bântuie tristețea cu pași străini și goi.

Și oare să te-ntreb în dimineți neclare
Pe unde-am părăsit vechi semne de mirare?
Sărutului - ce porți i-am colorat în taină
Și fulgilor de nea de ce le-am luat o iarnă?

Mai bine, înflorind în nopți mărgăritare,
Din ceruri să culeg legendele stelare
Și-n ele să înalț o dragoste sihastră,
Să zboare-n infinit ca pasărea măiastră.

Și tu și eu știam că este doar a noastră...

(  Ana Sofian  - Doar a noastra )

Fericirea se ascunde..

fericirea se ascunde

printre buzunarele sufletului

o cauti mirat stii ca e acolo

e un joc nesfarsit

de-a v-ati ascunselea

degetele ating suveniruri

intalnirea
garoafa sangerie

buzele inspaimantate de iminenta unui sarut

ziua in care te-ai impiedicat 

de tine insuti

(o cicatrice pulseaza dureros

pe tampla dreapta )

ai murit  pe jumatate

te-ai abandonat temporar

pentru a te reintalni prin carciumi

ametit de ganduri seci

si de propriile fumuri

fericirea se ascunde

prin buzunarele sufletului

atat de aproape 

atat de departe

jocul continua

( Cristian Lisandru - Fericire )

 

O toamna cu miros de duca

Pregătim în doi viaţa de apoi,

Ca să ne iubim pe pat de brumă,
Râd şi mă închin, scufundat în vin,
Iar chefliul Bachus mă îndrumă.

Conspiraţii mari, conspiraţii mici,
Toate înfloresc şi se usucă,
Îţi ofer, prin vis, fructul interzis
Şi o toamnă cu miros de ducă.

Mă ridic la cer, mă întorc şi sper
Că voi fi un sculptor de cuvinte,
Metaforic mor şi, întâmplător,
Învierea o exclud aminte.

Tu să fii mereu un al doilea eu,
Spre a-mi da putere prin dezastre,
Eu voi fi nebun, asta pot să spun,
Vindecat de gândurile noastre.

Absolut firesc, spun că te iubesc
Cu o forţă impresionantă,

Chiar dacă acum, pe acelaşi drum,
Urlă viaţa-n mine, disonantă.

Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar,
Fă-ţi un şal din coadă de cometă,
Îţi promit să cânt şi să te încânt
Cu o melodie desuetă.

Oamenii bat nuci, tu să nu te duci
Înainte mea, în altă lume,
Te-am visat plângând, lacrimi depănând

Printre toate grijile comune.

 

 

((Cristian Lisandru - Congruenta )

j

Transfigurare

Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, şi am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să ştiu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsaţi-mă să dorm... M-am copilărit...
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?

( Tudor Arghezi - Transfigurare )

Cine dintre noi?

Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.

( Ana Blandiana - Cine dintre noi )

Inteleptul.Eliberat de amintiri

Tăcea

cu aceeaşi

intensă nelinişte

şi privea în faţă

imaginile

cuvintelor gândurilor

cum treceau...

prin el.

Cu un gust

de somn

într-o expresie

de mare odihnă,

vibra în adânc

un om fără amintiri,

un om liber.

( Marius Iulian Zinca - Vibra liber )

Amagirea mangaierii

Hărţuit de imaginea nudă a disperării,
cu mâinile reci în noaptea caldă,
cu teamă şi nelinişte în gândire,
îşi pierdea cumpătul, începea să tremure
şi pielea se înfiora…

Pe chipul fără culoare timpul pierea
în noaptea cenuşie şi umedă,
buzele şi gura i se uscaseră
şi tăcerea se prelungea.

Extrem de calm
într-o încremenire încordată,
gândirea îi e pustiită.

Cu vorbe aproape înghiţite
trecea prin peisajul tinereţii.

Nu putea trăi fără mângâiere şi amăgire.

( Marius Iulian Zinca - Amagirea mangaierii )

î

Joaca preferata

Cum ceaţa trece fără urme
peste valea-ntunecată
nici trupul meu nu lasă urme
pe-al tău, vreodată

Când vânt şi vuiet împreună
doboară tot, ce mai găsim?
La fel şi noi stăm împreună
Apoi, în somn, ne despărţim

Cum pot atâtea nopţi să treacă
fără vreo stea sau lună
Şi peste noi să treacă
O despărţire lungă. 

 ( Leonard Cohen - Joaca preferata )

Asa arata un barbat indragostit

adânc/ nefiresc
în fiecare zi îşi scrijeleşte pe mâini
numele meu/ stiletul se toceşte la apus
atunci viperele îl înconjoară
nu ştie nicio lege-a naturii

oricât aş sorbi din el
şi l-aş dezbrăca până i se văd coastele
rămâne neschimbat

de la o vreme i-am pierdut urma
îmi plăcea să-l ştiu acolo
în colţul lui/ încercând să mă domesticească
îmi văd mai departe de drum
el rămâne în ameţeala lui
nicio iarbă nu-i ţine de cald
trecătorii ne despart în două respiraţii
uscat şi apă/ atât/ uscat şi apă

trec prin el fără să mă opresc
un tumult care-i taie faţa
lasându-i cicatrici
îşi bandajează mereu cuvintele
care nu le-a spus la timpul potrivit

niciodată peste el
zăpezile nu se depun

esti atat de departe

( Carmen Manuela - Macelaru - Asa arata un barbat indragostit )

Mai e nevoie de destin?

Când prin oras calci lin pe străzi
sământa ulmilor, si'n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers? 

 

Când muschiul de pădure mult
ne-alină'n vară verde dor
si glasul picurat ti-ascult -
mai e nevoie de-un izvor? 

 

Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe'ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic? 

 

Când între lipsă si prisos
ne bucurăm de câte sânt
si cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt? 

 

Când îti ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până'n sud
mai e nevoie de statui? 

 

Când hoinărind, alăturea,
noi mână'n mână ne găsim
cu ochii la aceeasi stea -
mai e nevoie de destin?

( Lucian Blaga - Strofe de-a lungul anilor )

Punct de sprijin

Adorm, adormi,
Cum stăm cu ochii-nchişi
Părem întinşi alături
Doi tineri morţi egali.
Auzi ce somnoros foşneşte soarele
Prin ierbi uscate,
Cerul e moale şi lasă pe degete
Un fel de polen.
Peste feţele noastre se mută
Umbrele cârdurilor de păsări,
Mirosul strugurilor ne pătrunde.
Adormi,
Nu te speria,
Pletele noastre vecine
Răsfirate în iarbă
Au început să prindă rădăcini,
În curând frunzele ne vor înveli
În auriul omăt.
Niciodată n-am semănat mai mult,
Aripile ţi s-au afundat în ţărână
Şi nu se mai văd.

( Ana Blandiana - Adorm, adormi )

Marcarea teritoriului

Nici nu mai ştiu
sunt cuvânt sau aripă,
sunt poate curcubeul
din ochiul tău drept
până în ochiul meu stâng:
singura noastră proprietate comună.

( Preoteasa Marinela - Proprietate comuna )

Vise placute!

De aş putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Şi-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic şi-apoi să îi iau scara,

Dezlănţuind în albii însetate
Izvoarele curgându-şi apa vie
Prin şipote-n scântei de feerie
Din cheia ce-am topit-o nestemate,

Iar din culori ce triluri se coboară,
Un pat aş împleti viselor tale
Cu aşternut şi perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,

Unde pe seară, sub aceeaşi Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte şi mai bună.

( Valeriu Cercel - Vis )

Express yourself

-Stii ce am uitat?
-Ce?
-Cum faceam noi
Cand numaram aripi de inger
-E simplu:
una,doua
-Esti sigur?
Nu era
una,doua?


Vorbeste-mi ca ploaia si lasa-ma sa te ascult
asta mi-ai spus ieri
am tresarit ca un copil
cand este prins
furand ciocolata din raft
papusarul uitase sa ma mai traga de sfori
simteam hainele cum intrau nebune in mine
si tamplele in care se zbatea
murind in spasmele unui sarut
vara
te asteptam sa-i barfim
pe aducatorii de fericire
sa le aruncam cu piatra in geam
si sa nu fugim
dar tu ai pus ziarul jos
Vorbeste-mi ca ploaia si lasa-ma sa te ascult
atat se joaca la odeon in weekend-ul asta
eu zic sa ne ducem la de ce fierbe copilul in mamaliga
tu?




-Dar stelele?
Stelele cum le numaram?
-Una,doua,trei,patru..
-Pana cand?
-Pana cand zaream un inger

( Laura Dragomir - Vorbeste-mi ca ploaia si lasa-ma sa te-ascult )

A lua taurul de coarne

Cu fiece secunda care trece
mi-e tot mai greu
sa inteleg ceva,
iar gandurile-s mare de nisipuri
si ma afund mai mult
cu fiecare stea;
lumina ei ma-ngheata
si tacerea…e tot mai grea
cu fiecare ceas-
e stanca de granit in calea vietii mele
si nu mai am curaj

sa fac macar un pas.

( Amalia Carmen - Curaj )

(

Umbrei mele i-e frica

Umbrei mele i-e frica
De umbrele arborilor
Mai mult decat
Mi- frica mie de arbori -
Arborii nu indraznesc
Sa m-atace
Dar in spatele meu
Se-aude mereu
O-ncaierare salbateca
De umbre.
Umbrei mele i-e frica
De umbrele pasarilor
Mai mult decat
Mi-e frica  mie de pasari -
Pasarile trec pe deasupra mea
Si nu ma ating,
Dar umbra mea se chirceste,
Se rostogoleste ranita
De ciocul lunecat al unei umbre.
Umbra mea este lipsita de-aparare,
Ea nu are radacini
Ca urmele arborilor
Si nu stie
Ca umbrele pasarilor sa zboare.
Ea a fost adusa pe pamant
Sa ma urmeze
Cu intuneric sangerand,
Sa se prefaca in noapte in cele din urma
Si eu sa nu stiu de cand
Inaintez fara umbra,
Cantand. 

( Ana Blandiana - Umbrei mele i-e frica )

Si uit

Aici puteam ajunge de-aş fi uitat să număr ?
Sau acest loc mă are c-am socotit de zor ?
Dar oare cui îi pasă ?... Azi, de pe-al vieţii umăr,
Culeg eternitatea... zâmbesc ... şi uit să mor !

(  Mariana Kabbout - Si uit )

Portret

Lumina dimineţii se strecoară,
Uşor, uşor, pe geam in casa mea
Şi īmi aduce iar o zi senină,
Şi fericirea de a exista.

Nimic din ce e rău in lumea asta
Nu a putut să schimbe drumul meu
Şi nu au reuşit să-mi schimbe viaţa
Cānd capul sus mi l-am ţinut mereu.

Aveam un ţel, dar l-am schimbat cu altul
Cānd am realizat că e prea greu.
Cānd am realizat că fericirea
O pot croi aşa cum doresc eu.

Şi am aflat că-n viaţă nu e totul
Să dai şi-n schimb să nu primeşti nimic
Că poţi la fel de bine s-ocupi locul
Īn care aştepţi şi nu oferi la schimb.

Am obosit să fiu mereu modelul
Femeii ce nu ştie a greşi,
Şi scopul de-a-mi atinge-n viaţa ţelul
Mi l-am ales fără a mai iubi.

O fi greşit? Sau poate o fi bine?
Nu am aflat. Continui sa trăiesc.
Dar ştiu că-mi este tare dor de tine
Şi-n suflet simt că tot te mai iubesc.

( Nichifor Iuliana - Sunt fericita ca exist )

Punte

Eu către tine,
cu toate luminile aprinse,
ca într-o scufundare.
Tu către mine,
întunecată,
ca într-o iluminare.
Noi
către noi
abisuri.

( Gheorghe Horinceanu - Punte )