Usi inchise

Unii oameni vad o usa inchisa si se intorc.
Altii vad usa inchisa,incearca zavorul,daca nu se deschide se intorc.

Sunt altii care vazand o usa inchisa,incearca zavorul,si daca nu se deschide, cauta o cheie; daca nu se potriveste...se intorc.

Sunt prea putini aceia care vazand o usa inchisa,incearca zavorul, daca nu se deschide, cauta o cheie, si, cand cheia nu se potriveste...
atunci fac ei o cheie potrivita. Ei stiu ca dincolo de usa vor gasi gradina secreta pe care unii o numesc implinire...

( Eugenia Buzatu - Usi inchise )

Sub o stea

Exista cate un roman
Sub cate o stea
Cu luminile ei
Pururea treze,
Caruia Dumnezeu, ca unui copil,
I-a prins mana in mana Sa,
Invatandu-l cum sa picteze.


( Grigore Vieru - Zugraveala de sus )

Albul e prea putin alb

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…

Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.

( Lelia Mossora - Liliac alb )

S-astept?

S-aştept să vie viaţa cu coşurile pline
Şi să-mi aştearnă daruri din zări pînă la mine?
S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin şi fără glas?
Cu aripi adormite în dimineaţa lunii
S-ştept să mi se-ntoarcă în streaşină lăstunii?
S-ştept poat-amintirea să-şi mai încerce cheia
La poarta dintre dafini, s-aştept cumva scînteia
Luminilor pierdute în pulbere şi scrum?
La mine nu mai urcă de-a dreptul nici-un drum;
De-abia o cărăruie, o dîră ca de fum.
Nu intră nici o uşă, n-am prag, n-am pălimar,
Doar stelele se-ngînă cu noaptea-ntr-un arţar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Când peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?

( Tudor Arghezi  - S-astept ? )

Am inteles

Chiar dacă nu purtăm îngerii

răstigniţi pe braţele noastre...

chiar dacă nu avem aripile frânte

de la sângerosul zbor în bătaia săgeţii...

Chiar dacă nu avem sufletul orbit

de nemurirea din noi,

am inţeles că SUNTEM

atunci când nu am încetat să risipim iubire...

M-am aşezat pe o piatră

şi piatra

mi-a răspuns !

Andras Chiriliuc - Am inteles

Liniste in suflet invins

Toamna a facut inimi de aur fin foi ...

Nici o vorba, nici un glas. Liniste tarzie.

O pasare se face mica, in cerul ce-o sa fie alb de ploi.

Inima, potoleste-ti zbuciumarea.
Pamantu are odihna pentru toate.
Ceru din slavi innorate,
imparte uitarea.

Liniste in ogoru unde samanta vegheaza,
liniste in sufletu invins,
liniste pe foile ce s-au desprins
si in steaua care sta sa caza.





( Adrian Maniu - Glas de toamna )

Jumatate raza

În muguri de lumină de ne-am întrece
Ai şti
Că oamenii înfloresc iarna
Împodobiţi din suflet până-n palmă.

Doar primăvara alege
Pe cei cu aripi
De cei cu rădăcini.

(  Laurentiue Nicolae - Jumatate raza )

Imi esti aripa.. iti sunt zbor..

Rafale de vânt se ţin de mânã cu picurii de ploaie
Au mai ieşit doi pui de om din gãoace
De trei ori norocul rotindu-se

Cu tine-i mereu un nou început
primãvarã şi soare chiar prin furtuni
plecãciune de cer aflat la debut
cu aripi şi ţipãt din piept de lãstuni

o aripã udã şi-un zãmbet în fugã
un râs interzis în ochi de copil
o lunã prea mândrã încearcã s-ajungã
sã ţi se-aştearnã pe tâmplã tiptil

din inima-ţi caldã palat mi-am fãcut
când în livadã visam printre pruni
din iarbã în suflet usor mi-ai trecut
şi viaţa-i acum izvor de minuni

Nu mai învârt azi norocul deloc
Cei doi pui de om au ajuns un gând fericit
Suflete de ploaie pe aripi de vânt picuri de mânã.

( Daniel Puia Dumitrescu - Doar tu imi esti )

Suflete, bun la toate..

O, suflete, bun la toate!
La privit pe fereastra
La intuneric,
La mersul femeilor
Si la apreciat distanta intre doua gaze.
Poate ca abuzam de tine,
Folosindu-te ca pe o perie,
Ca pe un burete
Ca pe o stea,
Ca pe un telescop,
Ca pe o carpa.
Sapati la suflet, ca niste cartite
La lumina aerului orbitor:
Cu care gheare s-o fi sapand lumina
Si cum sa faci in ea galerii?
Ma gandesc uneori ca tu ne incurci,
Ca ne esti prea devreme, suflete,
O, suflete, bun la toate.


( Marin Sorescu - Suflete, bun la toate )

O umbra de frunza verde

Doarme,
Doamne, pasarea
tavalindu-si aripa
sub ea, numai sub ea
sub ea, numai sub ea…

Ploua nori, ploua de somn,
vis de beizade, de Domn

Pasare dormind,
pasare mâncata,
mistuita, fluturata.

Pe zapada ce se vede?
O umbra de frunza verde.
  

( Nichita Stanescu - Pasare dormind )

Batalia s-a sfarsit. Fara masca.

Bătălia s-a sfârşit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.

Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul gol şi morţii
Sufletele lor stau drepţi şi aşteaptă
Să intre-n rai în faţa porţii.

Soldatul din mască vede o floare
Şi vesel şi-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche

Bătălia s-a sfârşit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Ţiuie-un glonţ rătăcit
Şi-i sfărâmă tâmpla şi barba
Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze

( Zaharia Stancu - Batalia s-a sfarsit )

La rascruce

In suflet, ca pe-o cale pustie, sunt rascruci,
Intretaieri de drumuri salbatice, straine,
Ducand spre patru colturi...Pe care sa apuci?
Meleagurile-s rele si nimeni nu-i cu tine.

Raspantia e moarta, si cati s-au perindat
Nu ti-au lasat o urma, un semn care s-arate
De-a nimerit vreunul pe drumu-adevarat...
Doar cruci fara de slove de-a lungu-s presarate.

Un han, din care numai peretii-au mai ramas,
Cu hruba parasita, un put far izvoare
Si-u plop uscat alturi, ca o spanzuartoare,
Iti spun ca nu e loc facut pentru popas.

Te simti pierdut departe...rascrucile-s pustii,
si-ai vrea sa fugi din aste paragini blestemate.
...In suflet sunt prapastii: ajungi fara sa stii
Si soavai la o furca de drumuri neumblate.

( Vasile Voiculescu - La rascruce )

Copie eterna

Spre tine vin

purtand soarele pe umarul drept.

A ramas acolo

de ieri,

de cand tu ai aparut

odata cu mirajul trezirii mele

dintr-un somn

crezut definitiv.

    

Spre tine vin

ca spre a doua mea nastere.

Zambetul tau

mi s-a intiparit pe fata.

Ochii tai s-au adapostit

sub fruntea mea.

Gura ta a devenit

jumatatea absenta pana acum

a rodiei mele insetate.

Palmele tale au uitat sa mai plece

de pe fruntea mea.

Unde ma cauti ?

Sunt aici ducand  cu mine

rani de dor,

tinand in mana

fluturii albastri ai noptii

in care ne atingem

doar sufletele.

Unde ma cauti ?

Sunt aici

umbland cu talpile goale

pe linistea de manastire... asternuta

intre noi.

Sunt aici cernandu-mi privirea  

pe fruntea ta obosita

de asteptare.

Sunt aici sa inteleg

de ce se ivesc zorii atat de tarziu.

Sunt aici

sa te invat adevaruri

ascunse in seminte de mac.

Nu ma mai cauta !

Am devenit copia eterna

a fiintei tale.

 

( Lelia Mossora - Copie eterna )

Prima incercare

Am îmbrăcat, în zori,
haina albastră a infinitului,
mi-am smuls rădăcinile din pământ
şi am pornit pe aripa vântului.

Ameţit de primele pale de aer,
întâi m-am strecurat tremurător,
apoi, alegându-mi singur cărările,
am devenit îndrăzneţ şi cutezător.

Chiuiau norii şi văzduhul.
Inima bătea pieptul să-mi spargă.
Mă legănam pe razele soarelui...
Pământul, încerca înapoi să mă tragă.

Prindeam în pumni şi-n plămâni
ceaţa deasă a norilor,
mă ascundeam în valurile lor
cu gust umed şi înţepător.

Oraşelor de pitici le făceam semn
clătinându-mi aripile argintii.
Îmbrăţişam, fără să mă satur,
coloritul tarlalelor pe câmpii.

Urmăream scăriţa drumului de fier
şi şerpuitul pâraielor,
Respiram ozonul înălţimilor
şi simţeam răcoarea zăvoaielor.

Ceva mi-a adus aminte de pământ:
foamea, a mea şi a motorului,
Şi mă gândeam cu teamă la o alta,
Cea nesecată, a pământului.

M-am întors timid, cu teamă,
parcă cerând tuturor iertare.
Am fost primit pe un covor de flori...
Pământul ştia că sunt la prima-ncercare!

( George Ioana - Primul zbor )

Sfanta-i suferinta celor ce cad urcand

Nu pot uita urcusul de-atuncea legendar,
Mereu mai sus, spre boldul luceafãrului clar!

Se tot spunea cã pãsãri cu ochii de opali
S-ar fi aflând în plopii înalti, monumentali,

Si eu, vãzând spre zorii cu-naltele vâltori,
Cum au zbucnit la ceruri un rând de zburãtori,

M-am avântat, si plopii am prins a-i cuceri,
Fãrâmã cu fãrâmã, în fiecare zi!

Cu cât mi-era mai fricã, mã aburcam mai sus,
Sã vãd ce lumi se aflã dincolo de apus?

Dac-atingeam cu fruntea al astrelor colan,
Mã prãbuseam cu capul în jos ca un hultan -

Mã nãucea durerea, dar n-am gemut nicicând,
Cãci sfântã-i suferinta celor ce cad urcând!

( Eusebiu Camilar - Plopii monumentali )

Nu am sa te fur

Nu  vreau sa te fur..
Vreau numai sa te intalnesc...
Undeva la mijloc...
Inima mea,in inima ta un loc, sa gasesc

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar ,sa nu te amagesti
Undeva la mijloc...
Intre tine si tu
in lumina din privirea ta privesti

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar sa ma lasi sa-ti daruiesc
Undeva la mijloc...
E tacerea din cuvantul tau...
Si amutesc...

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar sa ne regasesti
Undeva la mijloc...
Lumea din lume,
Care doar in vis te regasesti

Nu vreau sa te fur

Nu am sa te fur

Vreau numai doar sa ma risipesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce esti tu
Si tot ce-ti doresti

Nu vreau sa te furi...
Vreau numai sa te ratacesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce ai pierdut si nu gasesti

Nu vreau sa ma furi
Vreau numai sa ma linistesti.
Undeva la mijloc...
Intre tot ce suntem si tot ce-ti doresti

Nu vreau sa te fur
Vreau numai sa ne ocrotesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce ce spun
Si tot ce gandesc...

Vreau sa fur...vreau sa te fur..sa te fur

Nu vreau sa te furï

( Florin Chilian  - Nu am sa te fur )

Aman doi

Minunea noastra simpla e ca iubim mereu
cu tainica uimire traita-ntâia oara;
ca ne aflam alaturi la bine si la greu,
senini când zarea poate si pentru noi sa moara.

Minunea nostra simpla e darul de a sti
ce-i dor, si ce-i tristete, si ce-i singuratate -
Minunea noastra simpla e c-am ramas copii
si ca la fel ramânem cât inima ne bate.

( Corneliu Serban - Amandoi )

Dor de apa

Sunt ţintuit pe crucea nouă
A năzuinţelor ce dor
Iubirea ta, un vas cu rouă
E al dorinţelor izvor…

Nu vreau ca lumea să cunoască
În mână, cupa când o iau...
Şi setea mea s-o huiduiască
Atunci când vreau şi eu să beau... 

 

 

( Ovidiu Mantaluta - Sete de tine )

Un singur trup

Am sfâşiat cu dinţii veşmânt de complexe,



Răstignindu-ţi trecutul în urma unui proces


La care Pilat din Pont nu a avut acces.



Ni s-a desfăşurat sub ochii uimiţi


O lume nouă, pregătită să observe pădurea


Din spatele copacilor ce blocau altădată


Până şi gândurile,


Apoi am desenat cu paşii noştri trasee sentimentale


Ale căror puncte de reper au devenit


Dorurile, patimile şi păcatele redefinite.


Ne-am tăvălit prin iarbă necălcată,


Iubindu-ne sălbatec sub lumina lunii


Care picta cu rază argintie un bodypainting selenar


Pe sânii tăi rotunzi cu stele-n centru,


Iar eu am învăţat cum să nu fiu gelos


Şi să gust opera de artă ajutat de buzele crăpate.


Şiroia dragostea peste trupurile goale,


Ca un izvor smintit aflat în căutarea râului salvator,


În vreme ce pictorul celest şi-a strâns pensulele


Cu fir din coadă de cometă


Şi s-a retras discret în spatele unei perdele noroase.


Rămaşi amândoi, într-o lume nouă, pe pat de iarbă necălcată,


Ne-am făcut din nou un singur trup,


Învelindu-ne cu întunericul


De la începuturile lumii…
 
 
 
  ( Cristian Lisandru - Un singur trup )

Pictor de suflete

pictez ajutandu-ma de culori...incolore,

folosind un penson cu varfuri imprecise


si incercand sa dau viata gandurilor


ascunse intr-un suflet sensibil.






uneori nu pot ascunde tonurile de negru,


alteori imi scapa mult prea mult gri


printre randuri ce se vroiau multicolore


si ma surprind zambind cand de fapt


inima mea ...plange.






nu este greu sa intelegi lumea,


e de ajuns sa privesti dincolo de culorile


care o invaluie la suprafata.


insa,e dificil cand incerci sa te


cunosti pe tine insuti.






suntem asemeni unor tablouri:


taciti si plini de culori la suprafata,


misteriosi si adanci dincolo de margine.


oare cati dintre noi pot fi pictori de suflete?
 
 
(  Matrana Ioana Irina - Pictez )