Nu,
nu vrei s-auzi cand arborii
te striga cu frunzele lor,
cu paradoxurile lor,
sarutandu-ti talpa
nepasatoare si rece.
Nu,
n-ai crezut
ca ploaia cerseste
fruntile omenilor.
Si, chiar daca
cu fulgii lor negri
corbii ti-au adus
Desertaciunile
in opustiu;
si chiar de-ai simti
ca serafimii
iti poarta cuvintele,
iti trimit idealurile
dincolo de cer
TU NU VREI SA CREZI.
..........................
Ai topit toata smoala
cuvantului "nu"
si ti-ai uns buzele cu ea
de frica acelei cunoasteri,
de arsura acelei sclipiri.
( Burghelea Felix - Nu vrei sa crezi )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu