Ţi-e teamă, inimă! Nu plânge pe stradă,
Te uită prin mine cum cad ploi, pe noi –
Udaţi de cuvinte, răniţi de uitare,
Te tragem de mână pe-un drum înapoi,
Azi baţi mult mai tare şi dori dinspre noapte;
Priveşte la cerul plecat pe copaci
– Prin irişii mei verzi-galbeni, de toamnă –
Când duşi sunt cocorii şi n-am nici un vraci,
Mai stai lângă mine, e muzică-n stele
Şi luna îngână un zbor de cuvânt;
Cad pietre din suflet pe visele mele
Şi-adie tristeţea prin plete de vânt,
Zadarnic alergi zăludă, în noapte,
Cu atriile, toate, întoarse la mal;
Ai lacrimi în doruri şi cearcăne-n şoapte,
Aşteaptă-mă, încă! Mi-e gândul amar.
Ţi-e teamă, inimă! Nu plânge pe stradă!
Îţi dau aripa mea, încă poţi să mai zbori
Şi uită de lume, oricum, viaţa-i scurtă;
Mai stai înc-o toamnă, tu nu ştii să mori!
Ţi-e teamă, inimă! Nu plânge, te rog!
( Ileana Popescu Baldea -Ţi-e teamă, inimă! )
DEPLORABILA ASOCIERE!
RăspundețiȘtergeream schimbat fotografia doar pt ca presupun ca sunteti autoarea acestor versuri atat de rasunatoare.. mi-au placut prea mult pentru a va intrista..pe viitor insa ar trebui sa scapam de anumite prejudecati vizuale si sa luam esenta din orice modalitate de exprimare..era vorba de teama intensa ,iar sugestia era pe masura..imi cer scuze daca v-am jignit creatia prin aceasta asociere.. intentia a fost total opusa..numai bine!
RăspundețiȘtergere