Să luă un nor,
să-l coasem într-un colţ de batistă
şi să-l numim SOARE !
Să culegem lacrimile
de pe obrajii omului iubit
şi să le numim STELE !
Să facem un drum nou
din vidul aşezat între noi!
Să adunăm tot verdele frunzelor
şi să tivim pomii goi !
Să întindem palmele spre cer
şi să-i atingem sufletul albastru !
Să prindem din zborul lor
cuvintele nespuse
şi să le aşezăm în acelaşi coş peste
DOR,
DURERE,
ABSENŢA,
TĂCERE,
IUBIRE !
...iar când se vor ivi zorii,
să ne spălam faţa
cu amăgirea unui
“a fost cândva“ !
( Lelia Mossora- Jocul de-a viata)
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
vineri, 4 ianuarie 2013
Pasii mei calca timpul
Suflete pustiit
nu adormi încă
şi mai spune-mi
povestea vieţii
încă odat'
ca atunci când
am trăit-o prima
dată cu atâta tristete,
bucurie, dragoste şi dor.
suflete luminat
nu te întuneca încă
şi mai luminează-mi
calea spre fericire
ca atunci când
te-ai aprins prima dată
şi ai născut iubirea.
suflete cald
nu îngheţa încă
şi mai încalzeşte-mă
ca atunci când
topeai tristeţea
în palme.
( Pasii mei calaca timpul - Daniela Pana )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)