Tu

Ce să-mi fii tu ? O pajişte.
Să mă desmierde cu atingeri
De ierburi, când în linişte,
Adun din tine flori de sîngeri.

Ce să-mi fii tu ? Poate o mură.
Să te culeg bob după bob,
Apoi să te sărut pe gură
Şi după asta să-ţi fiu rob.

Ce să-mi fii tu ? Un umăr moale.
Să mă aşez pe el în noapte,
Şi printre mângâieri, agale,
Să-ţi spun că te iubesc în soapte.

Ce să-mi fii tu ? O mână fină.
Ce fruntea caldă-i răcoreşte,
Gonind din griji şi dând lumină,
Acelui care te iubeşte.

Ce să-mi fii tu ? O stea din ceruri.
Să te privesc când sunt departe,
În ochii, calde giuvaeruri,
Ce-i duc cu mine până-n moarte.

Ce să-mi fii tu ? Mamă la prunci.
Să-i zămislim din doruri line,
Ce le-om rememora de-atunci
Când pajişte mi-erai şi bine !

( Ovidiu Oana - Ce sa-mi fii tu? )