joi, 30 iulie 2009

Steaua cazatoare



Tii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint in care
Mi-ai aratat pe cer o stea
Din Carul mare?

Cu fata-n sus spre Dumnezeu,
Lasandu-ti capul sa se culce
Pe bratul meu,
Te leganam, povara dulce.

Deasupra noastra, un castan
Cu frunze pudic rasfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,

Tinzand o ramura-n zadar
Ca sa ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.

Si nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar cand mi-am coborat privirea,
Un deget mic
Mi-a aratat Nemarginirea.

Un strop de-argint a lunecat,
Si, cu paloarea-i siderala,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subtire de beteala…

Tii minte ce fior strain
Trecu atunci, din constelatii,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicatii?

Ce vesti din cerul departat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce ganduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?…

Sclipind departe, prin frunzis,
O stea smerita si albastra
Sta singuratica, piezis
Deasupra noastra.

Si ca un spin,
Cu raza-i rece si subtire,
Mi-a strecurat un gand strain
In visul meu de fericire.

Zicea: - Sub cerul vast si mut
V-a aruncat aceeasi soarta
Pe-un strop de lut
Ce-n invartirea lui va poarta.

Sarman atom sentimental!
Nu stii tu oare
Ca viata voastra-i colosal
De trecatoare?

Zicea: - Ma mir ca te-ai gandit
Sa-mi canti o oda.
De cand poetii s-au prostit,
Amorul nu mai e la moda.

Oricum, voi sunteti prea marunti
Si eu, prea mare…
N-ar fi mai bine sa renunti
Si sa va duceti la culcare?

Ca nu exista pe pamant
Mai venerabila manie
Decat - sub stele juramant
Pe vesnicie.

Si nu exista-n univers
Mai mare crima
Decat - la coada unui vers -
Sa pui o rima…

( George Toparceanu - Balada unei stele mici )

miercuri, 29 iulie 2009

Izolati


între ei nici măcar o deosebire
grădinari pricepuţi amândoi sădind
între cer şi pământ clipe
covoare de flori peste nori
pe tine iubire te aşteaptă cu răbdare
să păşeşti în modesta lor casă
cu ferestrele mari atât cât să încapă
tot soarele şi toate stelele din alai
noaptea luna să-ţi spună poveşti
la capul patului mirosind a iarbă
infinitul aici nu doare nu apasă
doar tu construieşti ce visezi din el

(Iakab Cornelai - Iubirea alege )

Caus




Minţind
ca sărutarea n-o să doară,
sfioasă...
cuprinsă-n braţe m-am lăsat.
Sălbatica-ţi pornire
îngenunche trufaşa-mi fire,
stârnind furtuni bizare,
când tu strângeai...
mai tare... tot mai tare!

Fluturi de foc
roteau sub clar de lună,
izvoarele cântau
cu patimă nebună,
un cânt wagnerian
pe clapele iubirii renăscute!

Mă doare clipa –
dar lasă-mă
să-ţi sorb sălbăticia!
ciudat...
cum îţi doream... supusă...
stângăcia!

( Valery Becart - Lasa-ma sa-ti sorb..salbaticia )

marți, 28 iulie 2009

Dospit



arunc eşarfe albe pe cer
deschid fereastra
iubirea dă buzna în odaie
în toate patru camere ale inimii
de parcă m-aş afla într-o navă
căreia dumnezeu i-a dat un şut

mă acoperă valuri de căldură
aşa cum m-ar acoperi un om drag
cu o plapumă
înainte de somn

din vibraţia lirei
lumina stă la pîndă să fugă
sub degete rătăcite
în petale de dragoste

( Ecaterina Bargan - Marti se iubeste mai mult )

Caldura


Unde sunt frunzele
hranite cu sângele
dragostei noastre?!
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!

Si apele unde sunt
Limpezi de sufletul nostru?!
Si sufletul unde e
Limpezit de tremurul de ape?!

Unde e pasarea
trezita în zori
de soaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastra
trezita în zori
de-al pasarii cântec?

O ceata calda de frunze
aluneca printre arbori
si eu de ea ma lipesc, iubito,
precum atunci, precum atunci –
de faptura ta somnoroasa.

( O ceata calda - Grigore Vieru )

duminică, 26 iulie 2009

Maine


Sunt multe gândurile:
unele vin,
altele trec…
toate încărcate de emoţii
poate vei fi,
poate voi fi…
gânduri plăcute
şi gânduri demente
toate prezente
într-un timp scurt,
atât de scurt
încât sunt confuz
că nu vei fi
că nu voi fi…
alternez stările
odată cu gândurile
gânduri senine
îmi spun că vei fi
îmi spun că voi fi…
gânduri cârpite insistă
că nu vei fi
că nu voi fi…
intervino te rog
şi ajută gândurilor mele să ştie
dacă vei fi şi dacă voi fi
aş vrea să fi
aş să fiu…

( Cristi Creveniceanu - Teama )

vineri, 24 iulie 2009

Certitudini



mi-am ţesut cămaşă
din fire de ploaie
să fiu frumoasă în ochii lui
să-i alunec pe suflet
în şoaptă
ţâşnind murmur
de dor dintr-o lacrimă
coaptă

mi-am colorat umbrele
ca pe frunze
în goană prin anotimpuri
ameţitoare
să fiu frumoasă în palma lui
culegând cuvintele
din copacii cu roade
amare

mi-am împletit părul
cu izvoarele nopţilor
să-mi fie întuneric să caut
luna ori soarele
prin trupul lui ce va aprinde
în ultimul ceas
la flacăra inimii
veşnice felinarele

( Elia David - Mi-am impletit parul )

Marturisire




bărbatul acela iubea
Femeia

o iubea pentru frumuseţea ei
trecătoare

pentru aripa de fluture
pentru genele de iarbă
pentru oasele de zăpadă
ce i se topeau între degete

îi plăcea s-o descopere
în toate făpturile ce-şi croiau
din neîntâmplare
drum de secundă prin timpul
inimii lui

şi descoperind-o
să o privească îndelung

imortalizând-o cu un clipit
pe retină

( Elia David - Fotografie )

joi, 23 iulie 2009

Tu in mine chemare




Ultimul tau cuvant se desfacu dor
si-mi secera pieptul in lebede-nalte,
era o seara cu linisti arzand departe,
la un semn cerurile mugira fierbinte
si cazura ploi peste noi,
asa cum priveam limpede, goi
in spuma din laptele serii,
pana si crucile ne dospeau sfere curate,
cand tu-mi cadeai incet zidurile toate,
sarutul tau cu gust de visare
ma trezi curcubeu peste soare
timp in care clipele mi le fura
marginea despuiata din universul calare,
noi doi si acum amagim iubirea, repede
si acum fugim unul peste pasul celuilalt,
unul in despicatura vietii celuilalt
si ne stim oglinzile-ntoarse in foc
ca zboruri egale in cifre cu noroc,
noi doi ne topim si acum unul in ochii celuilalt,
cautandu-ne palmele din care-am crescut impreuna
cu tremur de lumini si susur de luna,
noi doi ne suntem unul altuia lac
in care privind lung, vocile toate ne tac
si ne-necam mereu si mereu din visare
eu in tine dorinta, tu in mine chemare !

( Pop Marius - Unul altuia )

Daruit


Dimineaţa:
Perdeaua unduind de răcoare,
Gândurile deasupra noastră,
nesosite din somn,
Mâinile încă goale
de inelele zilei,
Trupul abia lămurindu-şi
conturul,
Ochii încă orbi
de cealaltă lumină.
Dimineaţa,
încă o zi ne intră pe fereastră,
pluteşte în aerul
cu miros de alte lumi,
ne învăluie
şi încet devenim iar noi.
Intrăm în forma de ieri
a hainelor noastre,
Călcâiul îl aşezăm
pe-adâncitura
aceluiaşi călcâi.
Dimineaţa,
aburul cafelei ne mai dă
un tainic răgaz,
al nostru cu noi.
Apoi ziua cea nouă
ne înghite cu totul,
Se alcătuieşte prin gesturile noastre,
Se încolăceşte în inele pe degetele noastre,
Se bucură, se întristează se zbuciumă
odată cu noi
Si, la fel, oboseşte.

Seara,
cu gândurile întoarse înapoi
mă întreb cu nelinişte:
Oare nu timpul ne trăieşte pe noi ?
Cine cui se dăruieşte?

( Marina Samoila - Cine cui se daruieste? )

In departare



vine o vreme când
pentru toate se deschide o uşă
pentru altele toate se coboară un drum
e întuneric e frig şi desigur pustiu
bate un vânt aspru dinspre capăt de lume
siberiană depărtare a mea

ia ochiul meu îmi strigi
ia mâna mea cu pumnul strâns a durere
ia-mi haina aspră de bărbat
săpând mereu tranşee în care să te ascund
ia-le şi du-te

sunt vremuri târzii dragul meu îţi răspund
sunt vremuri târzii
priveşte numai cum se zbat în carnea lumii
inocenţe stranii lumini şerpuind
cum caută oamenii aceştia cu umerii aduşi înainte
mereu şi mereu încă şi încă o povară
pentru încă un drum

închid uşa
cu o haină bărbătească grea şi aspră pe umeri
siberiană depărtare a mea

şi tu mereu aşteptând într-un capăt de drum

( Dana Banu - Siberiana departare a mea )

miercuri, 22 iulie 2009

Banalitati


Mă soarbe odată cu iubirea ta
părăseşte-mă în tine
cuprinde-mă cu inima ta
păstrează-mă în sfera în care trăieşti
culcă-ţi viaţa în visul meu
fără teama că ai să te rătăceşti în el
şi uită-mă între spiţele gândurilor tale
caută-mă la ficare pagină
în jurnalul vieţii
ia-mi viaţa în mâinile tale
spune-mi unde trebuie
să îţi găsesc jumătatea zeiască
tu, pământean adorat
oferă-mă viitorului
jertfeşte-mă trecutului
nu mă uita în prezent
ghiceşte confesiunea mea
ascunde-mi busola în raza lunii
să nu mai ştiu drumul către lume
dăruieşte-mi roiuri de primăveri
lasă-mă să mă topesc în zarea gândurilor tale
vreau să mă nasc în roua nopţilor tale
şi să trăiesc/ să mor/ să fiu vârtejul trăirii tale
obsesie/ metamorfoză/ reîncarnare
ecouri de patimi nebune
pe un pat de frunze moarte

( Alice Diana Boboc - Te iubesc )

Bijutierul (3)


Atata lumina in aer,
Atata miere in cer,
Incat vazduhul intreg pare
Un bulgare de chihlimbar
In care
Zei fosilizati
Si proiecte neterminate de ingeri
Se intrevad
Uimitor de exact
Si aproape se misca.

(Ana Blandiana - Chihlimbar)

marți, 21 iulie 2009

No details



locul nu e departe de oraş



copaci aliniaţi de o parte şi de alta
o apă verde, tulbure
cu maluri înalte,
coroane aplecate peste
o linişte densă
se ridică sau se lasă
ceaţă peste tot , ea
ascunde detaliile.

tu nu zici nimic
mă priveşti doar,
eu ştiu ce vrei
vrei să aşteptăm
ceaţa să înghită pădurea
să ne construim în minte un loc
pe malul apei
să ne aşezăm
şi să privim cum fiecare secundă
alunecă


tu râzi şi-mi spui

lasă
lasă-le

s-a făcut seară
s-a înroşit cerul de parcă
a murit soarele şi sângerează
iar noi
nu mai suntem decât umbre cu viaţă,
lipite de umbra pământului

ne vom iubi
până ce ziua va trage de pe noi această noapte
te vei trezi primul
şi vei arunca pe fugă, speriat, în apa verde
această clipă.

( Iulia Cordeanu - Dincolo de detalii )

Impresii



în fiecare dimineaţă
mă nasc pentru tine
iau chipul unui cuvânt
părăsesc trupul viselor
sunt

aprind cu soare
lumânările răsărind din
pământ
sărut pereţii albaştri
ai cerului
sunt

doamne ce boabe
de rouă pe obrajii vieţii
mă-ncrunt
eu aşa de frumoasă
nu am fost de când
sunt

( Elia David - Asa frumoasa )

luni, 20 iulie 2009

Suflet drag




E ora noastră de culcare,
în geam se leagănă perdele,
ca-ntr-o subtilă fluturare
de frunze, aripi, doruri,
stele


Nu este nimeni să-nţeleagă
de unde vine, cu ce rost,
când noaptea se întinde-ntreagă
peste acest oraş
anost

E poate doar o tresărire
din foste vremuri viitoare,
un vis hoinar, ori vreo iubire
ce nu şi-a mai aflat
hotare

Sau este doar un tremur fin,
al unei mâini ce se întinde
şi, când atinge, doar puţin.
se dă-napoi de la a
prinde

Ar putea fi o fâstâceală
a unui Creator tăcut,
ce-şi scaldă tocul în cerneală
şi-o ia mereu
de la-nceput,

mânjindu-şi guler şi manşete
cu stropi de cer, cu lună plină,
atins de veşnice regrete,
că nu creează
pe lumină

Oricum, toţi cred că-n şapte zile
a terminat, şi-acuma şade,
cuprins de nostalgii senile,
ca o fantomă
cumsecade

De ce nu s-ar ivi în treacăt,
la geamul tău, ori la al meu,
să ne deschidă şi-acest lacăt
al minţii, trist,

chiar Dumnezeu ?

( Elia David - Cand noaptea... )

Bijutierul (2)


Culcata intre perne, ea se lasa-ndragita
Si suradea, placandu-i cum se-nalta s-o scalde
Iubirea mea tacuta, ca marea linistita
Cand vrea sa prinda tarmul in bratele ei calde

Ma urmarea cu ochii tigroaicei imblanzite
Si incercand alene atragatoare poze
Dadea candoare pura lascivelor ispite
Si-un farmec nou acestor trupesti metamorfoze

Si umerii si bratul si pulpele rotunde
Mi se-mbiau privirii cu luciul lor de piele
In mladierea lina a lebedei pe unde
….
-apoi cu-ncetul lampa se stinse si-n odaie
zaream numai caminul cum flacara-si rasfrange
iar focul, trimitindu-si suspinul in vapaie
tot trupul ei de ambra i-l imbaia in sange.

(Charles Pierre Baudelaire - Podoabele)

Iubire cu capricii



Într-un pahar cu sare de potasă
Într-o soluţie murdară şi opacă
Arunci un mic cristal şi totul e pe cale
Treptat şi lin să se prefacă
Într-un pahar cu floare de cristale.

În treacăt mi-ai zâmbit
Funigel zburat şi sfială
Şi până dimineaţă mi-a-nflorit
În sufletu-mi trudit de îndoială,
În tulburatu-mi suflet mi-a-nflorit
O rece feerie siderală.

( Camil Petrescu - Fragment II )

duminică, 19 iulie 2009

Bijutierul (1)


In ochi ii prind privirea toata
Si gurii zambetul il fur
Iubesc o mica nestemata
Ascuns de tot ce e in jur

Ah nestemata nepurtata
In suflet negru adanc ascunsa
Prin ochii tai poti fi aflata.
Privirea mea e nepatrunsa.

Sunt vesel si sunt trist totuna
In jocul meu necunoscut
Am nestemata-n ochi intr-una
De n-o voi fi avut....

Iubire dureros de dulce
Cata dreptatea avea odata
Iubirea mea imi este cruce
Secretul ei imi este groapa.

Sa port iubirea doar in suflet
Ce blestem crud, nefericit
Sunt singur intre toti, ascet
De dragoste neimplinit.

Mi-e dor de tine nestemata
Pastrez in ochi al tau suras
Mi-e dor cum nu mi-a fost vreodata
Sa-ti iubesc ochii plini cu plans.

Dulce Iubire... ah cruda soarta
Unde ne vei duce tu pe noi
Ne vei deschide a ta poarta?...
Sau ne vei pierde pe-amandoi?

( Mihail Gajus - Nestiuta nestemata )

sâmbătă, 18 iulie 2009

Blink!


ai multe sa-ti uit
multe să-ţi ţes abătută peste războaiele gândurilor
spaimele apele tăcerile pulberile
sunt toate adunate aici sub carnea mea
au atins maturitatea deplină
s-au hrănit s-au umflat au crescut mă înfricoşează
viteza cu care înaintăm încleştaţi
prin leşia altei zile ca şi cum
ca şi cum ne scurgem dintre emisfere cerebrale
mai supli mai subţiri - atletică simţire

deseori inima mea face salturi mortale
de aceea fă-mi hatârul Ia-ţi trup
şi scoate-mă din biografia asta
de femeie
scoate-mă de sub pielea asta unde ninge
cu bulgări grăsuni
de dulceaţă

taie-mi un drum într-o pâine
fă-mi acest hatâr căci ai multe să-ţi uit
dezbracă-mă de limpezimea tăioasă
oferă-mă cuiva

am rămas aici fără să înving
deşi lupt ucid însângerez

fă acest fleac pentru mine
umileşte-mi mândriile cu palma

înăuntrul ochiului meu e cald miroase dulce greţos a căprui
miroase viu a tine

( Alina Livia Lazar- Miroase viu a tine )

Discutii



nu vor trece multe cuvinte
pînă ce mă vei arde
dragostea ta e vuiet ce se anunţă
odată cu deschiderea cerului
de acolo ochii îngerilor sticlesc
să mă amăgească.

te-am auzit prin păduri în cîntecul fiorului
prin verdele înnegrit al ierbii de seară
ochii lupilor.

nu vor trece cuvinte pînă peisajul devine deşert
cerul roşu
sfinţii aripioare
ce ne vor trosni între dinţi.

( Liviu Ioan Muresan - Nu vor trece multe cuvinte )

Asteptandu-te...



Stau noaptea si ma invelesc in cuvinte
Taria dorintei o sorb din maini
Culoarea uitarii imi arde pe tample
Tristetea intr-o clip-o dezleg...
Ce greu ajung gandurile tale...
Pe prispa dorintei le-astept
Dezbraca-ti hainele purtate
Si-mbraca-te in asteptarea mea
Si simte cuvintele mele ce te striga
Langa abisul rezemat de-o stea.

( Dana Surubariu - Asteptandu-te langa o stea )

vineri, 17 iulie 2009

Concept.Om.


Dă-mi un motiv să te recunosc
Atunci când trec pe lângă tine
În marea cafea amară care e oraşul nostru.

Nu ai nici culoarea dimineţilor când eram al tău,
Nici gustul cald al toamnei în care ne învelisem.
Doar simţul opac al nedumeririi
Mă mai uneşte de EU cel care te mângâia,
De tinereţea mâinilor mele
Acum tremurânde legilor firii.

Nu mai aştept acel tren suferinţei mele de ieri,
Mâine seară nu mai plâng stropul de uitare deviată.
Omoară-mă încet dacă vrei,
La urma urmei sunt doar un concept
În lumea celor care mă uită pe mine – OMUL
Clipă de clipă, îmbrăţişare de îmbrăţişare.

( Marius Istrate - Ego. Concept )

Si eu.. si tu..


Tu şi cu mine
ne răzvrăteam
unul împotriva altuia
strivind ierburile
mătăsoase
răcoroase
lipicioase
Tu şi cu mine
ne iubeam
sub cupola de stele
în văzul lunii
feriţi de ochii lumii
eu joc
tu joc
eu foc
tu foc
ne încinseserăm
ne aprinseserăm
ardeam
ne pătrunseserăm
eu joc
tu foc
tu joc
eu foc
iubire,iubire izvor de noroc.

( Valeria Tamas - Tu si cu mine )

Vremea porumbeilor


era o vreme cînd ne trimiteam porumbeii
să stabilească întîlnirile.
al meu era alb, hotăra timpul şi-i plăcea seara
al tău era mic, găsea locuri, iubea ascunzişurile.
în ziua aceea ca doi nebuni s-au zbătut
pentru clipa plăcerii
au sfîrşit cum numai ei ştiu să se sfîrşeaşcă
sub alicele aprinse ale privirii.
de atunci nu mai avem porumbei
trimitem mesaje bătînd cu degetele suferinţe
întîlnirile sînt virtuale.
ultima dată ţi-am zis delete
şi mi-am scuturat aripile.

( Liviu Ioan Muresan - Vremea porumbeilor a trecut )

joi, 16 iulie 2009

Ma-nfrunzesti


Am să te descopăr iar. Tu vei tăcea.
cu palide mâini ochii-i vei ascunde
în timp ce trupul va înflori frăgezit
de privirile mele.

Vor cădea de pe tine spaime, cojindu-se,
şi sufletul ţi-l voi face de răcoare,
iar părul din aer auriu,
ca un vin vechi.

O, femeie, duhul meu
a intrat în amiază şi arde
ca un pom rodindu-se. Trebuie să plâng
spre-a avea o fântână-ntre noi.

( Radu Carneci - A doua venire )

Altundeva


ea tăcea.
şi aerul din palmele sale
o respira
cu totul.
o închidea
între degetele ei,
îi pecetluia ochii,
valsându-i
în vânt…

ea îşi deschidea
încet
palmele.
şi din palmele ei
evada
un aer
închis.

( Andreea Udrea - Aer in palme )

Idei


Stau si privesc
vulcanul
de aproape;
aburii lui calzi
ma saruta pe fata
si ies din cos
fara de urma.
Si totusi,tu,
iubita mea,
ramai vulcanul meu
ce plange cu caldura…
Nu te parasesc
de frica
sa nu-ngheti
fara mine
si ochii mei
cu paravan.
Nu merita
nici un vulcan
sa stai
langa el
ca are aerul
fals,
toxic…
Doar aerul tau
e bun
pentru mine

( Avram Marian Gabriel - Fara idei II )

Abandon


Am călcat peste visul meu de dragoste
Cu inima întretăiată
Roua vremii şi...
Gust de piatră amară acoperind-o,
Ca un melc protejat de cochilie
De asprul frigului adus de vânt.

Am spulberat cu un simplu gest
Orice amintire
A zilelor de primăvară
Când întreaga natura (ne) zâmbea
Pentru un el...
Si pentru o ea!

Am dezlegat de mine-o fiinţă,
Pe care am ştiut doar s-o rănesc
Precum un foc năprasnic mistuind pădurea
Cu lacrima de fluturi
În roua stejarului preschimbată,
Prelingându-se pe obrazu-mi.
L-am îndepărtat de durerea
Pricinuită de mine însămi
Prin vorba mult mai aspră ca tăcerea,
De ploaie, subjugând natura,
Cu stropi de piatră tremurândă;

Şi numai din iubire l-am lăsat să plece
Din încătuşarea de ţepi
În care l-am ţinut captiv
Pe el, viermele în putrefacţie
Al nopţilor mele
Vampir lacom de jocuri
Prin ierburi înalte

( Carmina Stoican - Abandon )

miercuri, 15 iulie 2009

Arsura


Steaua polară pe cer, departe,
În scurgerea timpului nu are moarte
Statornic arde în orice seară,
Capăt de osie, steaua polară.
Stelele, luminile, roiuri astrale
Se-nvârt în jurul osiei sale.
Sobră-armonie pururea vie,
Nezdruncinată putere-n tărie.

Osie-a luminilor, dacă te-ai rupt,
Lumile cad huruind dedesubt,
Ca-nvălmăşite de tari alcooluri
Lumile cad fulgerate în goluri!
Îngrozitoare schimbare atunci:
Floarea vulcanilor creşte din pungi,
Pale se sting ale luncilor flori,
Mori, vegetaţie, suflete, mori.

Arde o stea între multele stele,
Arde pe ceruri şi pe drapele,
Capăt de osie - roşie stea -
Osia trece prin inima mea.
Lumea-mi se-nvârte pe osia dură
În anotimpuri de frig şi căldură,
Şi când furtunile mă bântuiesc,
Cerbii şi vulturii mei o privesc.

Dacă s-ar frânge osia mea,
Cerbii şi vulturii mei ar zbura,
Spre alte lumi ar zbura şi-ar ţipa,
Dacă s-ar frânge osia mea.
Ar năvăli pustiirea secretă,
Cântecu-ar prinde scrâşnet de cretă,
Cerbii şi vulturii mei ar zbura,
Dacă s-ar frânge osia mea.

Osia mea-i doar o parte, ştiu bine,
Osia mare trece prin mine,
Osia este numai o parte
Din marea osie, fără de moarte.
Osia mea nu se frânge nicicând,
Trece prin miezul acestui pământ,
Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
Două planete, mărgele albastre.

( Nicolae Labis - Primele iubiri - 5 )

Bucuria unei clipe


Din infinit am primit o clipă,
Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă,
Cu aripi de vise mă-nălţai
Şi-n condurii clipei mă încălţai.

Sublima lor culoare îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"
Şi-am pornit subtil în miez de noapte,
Chemată de firul unei şoapte.

Gânduri senine ceru îmi dărui
Pe scara vieţii când, eu încet sui,
Adierea vântului îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"

Oglinda apei apoi, m-a trimis
Dincolo de lume-n lume de vis,
Tremurătoare unda îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"

În calea mea am adunat clipe
Ce, viaţa au vrut s-o înfiripe
Şi-n orice clipă am pus clipe mii,
Pe aşternut de clipe adormii...

( Elena Paduraru - Asternut de clipe )

Iluzii


Diseară-i plecarea în insula mea
trăsura de nuc te aşteaptă la scară,
ia-ţi haine mai groase şi nu-ntîrzia
căci cîini-poliţisti s-ar putea să apară.

Nu-ţi face probleme, birjarul e mort
şi caii sînt morţi şi trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu ştiu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.

Acolo, vom creşte copii monstruoşi,
lachei de metal şi de mîzga vor rîde,
cu veşti ne-or ticsi de la moşi şi strămoşi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
şi le vom trimite în lume de-a rîndul,
ca-n sticle băgîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casă păstrîndu-l.

Şi ziua întreagă, noi goi, fără tiv,
pe sănii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc să cultiv
grîu dulce şi leneş, pe coapsele tale.

Te-aştept deocamdată. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudată poveste;
iar cînd vei urca e-n zadar să te sperii
trăsura ca moartea părîndu-ţi că este.

E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu făclii, patru mii şase sute,
zadarnic te sperii că ninge mereu,
că străjile drumului fumegă mute.

Hai vino şi urcă şi spune ceva
birjarul e mort, are sînge de cîrjă
te-aştept fără martori în insula mea,
port haine de nuc, sînt aproape o birjă.

Iar dacă nu-mi vezi faţa ce mi-am găsit-o,
să ştii că, în insula mea, totuşi sînt,
eu, movila celui mai proaspăt mormînt,
întinde piciorul şi calcă, iubito!

Şi asta e totul. Plecarea-i diseară
Fantoma trăsurii aşteaptă la scară.

( Adrian Paunescu - Iluzia unei insule )

marți, 14 iulie 2009

Trairi


Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

( Adrian Paunescu - Ce frumoasa esti )

Ganduri albe..ganduri negre





*La drum*

Am luat cu mine
Valiza cu vise
Şi-am presărat
Potecile timpului ce sta să vină…


*Prietenie*

Întinde mâna
Să ucidem
Orice gând dintre noi,
Să atingem
De-ar fi şi pentru o secundă absolutul!


*Dragoste*

Nu mă privi
Când eu n-aş vrea,
De-ascund acum ce e ciuntit în mine
E pentru ca tu să mă vezi
Doar aşa cum mă imaginez pentru tine!

( Elena Dumitrescu - Ganduri..ganduri..ganduri )

luni, 13 iulie 2009

Close your eyes.. Make a wish..



În lunga lui călătorie,
un Vis
se opreşte acolo unde porţile Imaginaţiei
s-au închis

Dar şi acolo unde,
în Împărăţia Dragostei Fără Hotar,
descoperă inimi după inimi
bătând în zadar

Un Vis adevărat
nu se arată niciodată când eşti
obosit, ori pe cale
să aţipeşti –
aceea este doar o scurtă visare,
o călătorie...înşelătoare

Tu să nu fii tristă:
sufletele de copii descoperă la timp
că un capăt al Viselor
nu există

Geniul lor de mici visători
permite chiar şi celui mai naiv gând
să se împlinească

înainte ca oamenii mari
din închipuire
să se trezească

( Elia David - Unde se opreste un vis? )

Priveste-ma!


Priveşte-mă! Sunt eu aşa cum nu mă ştii
O pasăre cu aripile frânte.
Plutesc peste valuri, m-ascund după nori,
Mă hrănesc cu minute, secunde.
Şi searbăd mi-e somnul şi oarbă credinţa
şi-n ochi şi pe pene îmi citeşti neputinţa,
Dar zbor că zborul mi-e dulce
Şi lin şi sec uneori,
Şi zbor, o pasăre cu aripile frânte
Şi searbăd mi-e zborul în zori.
Şi zbor prin ferestre şi porţi înflorate
Şi mi se topesc aripile-n noapte...
Iar în zorii zilei ţi-ajung în odaie.
Vad patul, tavanul, pereţii- văpaie.
Alunec pe pragul ferestrei.
Mă arde tavanul...pereţii...
Tu dormi şi dulce ţi-e somnul,
Şi-amare ale mele lacrimi fierbinţi.
Mă doare durerea-şi, mă frânge suspinu-ţi
Şi verdele crud din ochi-ţi cuminţi.
Şi aripa mea te-ocroteşte de-a-ntregul
Tu dormi şi dulce ţi-e somnul.
Pe frunte sărutu-mi te arde.
Şi-obrazul ţi-e cald, şi umed e-al meu,
Şi-mi şterg durerea ce ochiu-mi o plânge
Să nu te-atingă să-ţi frângă iubirea...
Deschizi ochii, mă vezi lângă tine
Şi-amară-i dulceaţa ce-ţi ascunde privirea.
Şi-ale mele aripi la un semn s desfac.
Am dispărut pe cerul topit
Cu tot cu doru-mi nebun si spurcat
La fel de zadarnic cum am venit.

( Paicu Georgiana - Priveste-ma )

Shht! Isn't your turn to speak!


Nu-mi vorbi despre ploaie...
Murmurul ploii e amagitor,
Caci nu exista ceva care sa vina şi sa plece
Aşa de uşor cum o face ploaia.
Nu ştii când vine...nu ştii când pleacă.
Nu ştii cât ţine...sau cât de puternică este.

Ploile sunt lacrimile norilor...
Nu vreau lacrimi...
Nu vreau nimic, dacă se scurge printre degete
Aşa cum se scurge ploaia.
Aşa că...nu îmi vorbi mie
Despre frumuseţea ploii.

( Luminita Alexandrescu - Nu-mi vorbi despre ploaie )

Lectie de facut vant


Vantul, sfartecat de boala
imi atarna greu in maini
Plang si plang de oboseala
colindand din caini in caini

Si-mi smucesc din colb calcaiul...
Pasule, de ce ramai?
Poate-i drumul tau, dintaiul,
ce-ti atarna de calcai

Falcile cu scrasnitura
mi le strang si-n van asud
doar scrasnitul surd, de ura,
al maselelor l-aud

Nu-i cantarea cea mladie
cu vedenii vechi, de mit
...Cantule de drumetie
te urasc ca ai murit!

( Nichita Stanescu - Vantul sfartecat de boala )

duminică, 12 iulie 2009

In voia sortii




Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

( Ana Blandiana - Fara tine )