luni, 20 iulie 2009

Suflet drag




E ora noastră de culcare,
în geam se leagănă perdele,
ca-ntr-o subtilă fluturare
de frunze, aripi, doruri,
stele


Nu este nimeni să-nţeleagă
de unde vine, cu ce rost,
când noaptea se întinde-ntreagă
peste acest oraş
anost

E poate doar o tresărire
din foste vremuri viitoare,
un vis hoinar, ori vreo iubire
ce nu şi-a mai aflat
hotare

Sau este doar un tremur fin,
al unei mâini ce se întinde
şi, când atinge, doar puţin.
se dă-napoi de la a
prinde

Ar putea fi o fâstâceală
a unui Creator tăcut,
ce-şi scaldă tocul în cerneală
şi-o ia mereu
de la-nceput,

mânjindu-şi guler şi manşete
cu stropi de cer, cu lună plină,
atins de veşnice regrete,
că nu creează
pe lumină

Oricum, toţi cred că-n şapte zile
a terminat, şi-acuma şade,
cuprins de nostalgii senile,
ca o fantomă
cumsecade

De ce nu s-ar ivi în treacăt,
la geamul tău, ori la al meu,
să ne deschidă şi-acest lacăt
al minţii, trist,

chiar Dumnezeu ?

( Elia David - Cand noaptea... )

Bijutierul (2)


Culcata intre perne, ea se lasa-ndragita
Si suradea, placandu-i cum se-nalta s-o scalde
Iubirea mea tacuta, ca marea linistita
Cand vrea sa prinda tarmul in bratele ei calde

Ma urmarea cu ochii tigroaicei imblanzite
Si incercand alene atragatoare poze
Dadea candoare pura lascivelor ispite
Si-un farmec nou acestor trupesti metamorfoze

Si umerii si bratul si pulpele rotunde
Mi se-mbiau privirii cu luciul lor de piele
In mladierea lina a lebedei pe unde
….
-apoi cu-ncetul lampa se stinse si-n odaie
zaream numai caminul cum flacara-si rasfrange
iar focul, trimitindu-si suspinul in vapaie
tot trupul ei de ambra i-l imbaia in sange.

(Charles Pierre Baudelaire - Podoabele)

Iubire cu capricii



Într-un pahar cu sare de potasă
Într-o soluţie murdară şi opacă
Arunci un mic cristal şi totul e pe cale
Treptat şi lin să se prefacă
Într-un pahar cu floare de cristale.

În treacăt mi-ai zâmbit
Funigel zburat şi sfială
Şi până dimineaţă mi-a-nflorit
În sufletu-mi trudit de îndoială,
În tulburatu-mi suflet mi-a-nflorit
O rece feerie siderală.

( Camil Petrescu - Fragment II )