joi, 7 aprilie 2011

Ma poarta, uite-asa, o unduire..


Mă-ncearcă, uite-aşa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele, unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor;

Mă cere, uite-aşa, o alternanţă,
minuterie pusă pe-un cârlig,
o voce ce mă ţine-n rezonanţă
când fară voie mă trezesc şi strig;

Mă poartă, uite-aşa, o unduire,
pe aripi ce le simt, prelung, cum cresc,
simptom acut de gravă cumpănire
între ce vreau şi ce am să găsesc;

Mă prinde, uite-aşa, un nu ştiu cine,
şi-un nu ştiu ce m-atrage spre-nserat,
dar semnul tău, tăcut, e pentru mine
şi mă trezesc, la poarta ta, când bat.


(Adrian Erbiceanu - Ma-ncearca uite-asa.. )