Mi-e toamnă, mi-e vis, mi-e cântec şi ploi. Mi-e albastru de-abis Dureros de noi doi. Îmi este ninsoare şi-mi este descânt. Îmi este durere şi-mi este furtună. Îmi este plecare şi-mi este şi vânt… Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună. Şi mi-este departe de tine şi frig. Şi mi-e amurg şi pustiu. Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning. Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu. Şi sete îmi este şi iar îmi e dor, mi-e rană de cântec în gând. Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor de ploi prea albastre plângând.