joi, 23 iulie 2009

Tu in mine chemare




Ultimul tau cuvant se desfacu dor
si-mi secera pieptul in lebede-nalte,
era o seara cu linisti arzand departe,
la un semn cerurile mugira fierbinte
si cazura ploi peste noi,
asa cum priveam limpede, goi
in spuma din laptele serii,
pana si crucile ne dospeau sfere curate,
cand tu-mi cadeai incet zidurile toate,
sarutul tau cu gust de visare
ma trezi curcubeu peste soare
timp in care clipele mi le fura
marginea despuiata din universul calare,
noi doi si acum amagim iubirea, repede
si acum fugim unul peste pasul celuilalt,
unul in despicatura vietii celuilalt
si ne stim oglinzile-ntoarse in foc
ca zboruri egale in cifre cu noroc,
noi doi ne topim si acum unul in ochii celuilalt,
cautandu-ne palmele din care-am crescut impreuna
cu tremur de lumini si susur de luna,
noi doi ne suntem unul altuia lac
in care privind lung, vocile toate ne tac
si ne-necam mereu si mereu din visare
eu in tine dorinta, tu in mine chemare !

( Pop Marius - Unul altuia )

Daruit


Dimineaţa:
Perdeaua unduind de răcoare,
Gândurile deasupra noastră,
nesosite din somn,
Mâinile încă goale
de inelele zilei,
Trupul abia lămurindu-şi
conturul,
Ochii încă orbi
de cealaltă lumină.
Dimineaţa,
încă o zi ne intră pe fereastră,
pluteşte în aerul
cu miros de alte lumi,
ne învăluie
şi încet devenim iar noi.
Intrăm în forma de ieri
a hainelor noastre,
Călcâiul îl aşezăm
pe-adâncitura
aceluiaşi călcâi.
Dimineaţa,
aburul cafelei ne mai dă
un tainic răgaz,
al nostru cu noi.
Apoi ziua cea nouă
ne înghite cu totul,
Se alcătuieşte prin gesturile noastre,
Se încolăceşte în inele pe degetele noastre,
Se bucură, se întristează se zbuciumă
odată cu noi
Si, la fel, oboseşte.

Seara,
cu gândurile întoarse înapoi
mă întreb cu nelinişte:
Oare nu timpul ne trăieşte pe noi ?
Cine cui se dăruieşte?

( Marina Samoila - Cine cui se daruieste? )

In departare



vine o vreme când
pentru toate se deschide o uşă
pentru altele toate se coboară un drum
e întuneric e frig şi desigur pustiu
bate un vânt aspru dinspre capăt de lume
siberiană depărtare a mea

ia ochiul meu îmi strigi
ia mâna mea cu pumnul strâns a durere
ia-mi haina aspră de bărbat
săpând mereu tranşee în care să te ascund
ia-le şi du-te

sunt vremuri târzii dragul meu îţi răspund
sunt vremuri târzii
priveşte numai cum se zbat în carnea lumii
inocenţe stranii lumini şerpuind
cum caută oamenii aceştia cu umerii aduşi înainte
mereu şi mereu încă şi încă o povară
pentru încă un drum

închid uşa
cu o haină bărbătească grea şi aspră pe umeri
siberiană depărtare a mea

şi tu mereu aşteptând într-un capăt de drum

( Dana Banu - Siberiana departare a mea )