sâmbătă, 3 iulie 2010

Cuvantul mut



Prea plini de iubire,
prea plini de lumină,
prea plini de-amintire
şi fără de vină…

E clipa de dor
ce creşte-n retină...

Am mâinile-ntinse
spre sânge şi vis
şi buzele-s ninse-n
culori de abis.

Te caută şoapte
ca să te dezlege.
Mai trece o noapte
fără de lege...

Vin cai să se-adape
în fântâni de genune
şi nuferi-n ape
sunt plânsul ce-apune.

Mirese de taină
se-ntorc din poveşti.
În trupul tău – haină -
mă-mbracă cereşti

doar stele curgând...
şi-n tremur sub cer
se duc rând pe rând
topind alt mister.

Se cerne mirarea
că eşti şi că sunt.
şi tremură zarea
topindu-se-n prund.

Prea plini de iubire
ne prelingem tăcut
trecând în uimirea
cuvântului mut.


( Lelia Mossora - Cuvantul mut )