In urma exodului

Sunt arbor singuratec. Padurea s-a taiat.
Sunt cuib de randunica, pustiu si ruinat,
Samanta incoltita, crescuta din pamant,
Ce spulberarea noastra in note grave-o cant.


Sunt mangaierea calda ce o aveti in gand,
Sunt blanda adiere pe ochii care plang.
Sunt vestile de-acasa pe care le primiti,
Sunt… poate, amintirea pe care o iubiti.


Sunt dorul meu de zare, imens, coplesitor,
Naframa ce sugruma in fasa acest dor.
Sunt aripa ranita, pierduta in exod,
Sunt pasarea prin care renaste-al meu norod.


Sunt frunza vestejita, prelinsa din copac,
Privighetoare sura, ce-n izolare tac,
Izvorul ce adapa, tisnind acest pamant
Si ce destinul nostru incerc, timid, sa-l cant.

Sunt prietenul de-acasa. Atat, mai mult nu sunt.

 ( Julia Henriette Kakucs - In urma exodului )

Declaratie de dragoste

Mi se-nlăcrimează rece spada
Când ajung în faţa ei şi-o vad,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi albastrul ochilor prăpăd.

Uneori ea spune şi cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar îmbrăţişarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.

Legea ei e depărtarea noastră,
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrimă albastră
Şi mă tem că se topeşte ea.

Îmi păstrez în drob de gheaţă spadă
Nici n-aştept să se mai facă zi,
Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.

Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este
Şi îngheţ păzind-o vinovat,
Şi mă tem că va fugi-n poveste
Şi-o să moară la vreun dezgheţat.

Turture înmiresmat mi-e spada,
Să despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi-am să mor în basm de dragul ei.

( Adrian Paunescu - O iubesc pe Alba- ca- Zapada)