miercuri, 17 iunie 2009

Evolutie



de ce iubire mă pedepseşti
împărţindu-mi fiecare clipă în două?
cât zbucim mai vrei să trăieşti
pentru a redeveni picătura de rouă!

dacă uneori străluceşti
de ce alteori îţi pierzi puritatea?
timpul mereu mi-l ciunteşti
confundând orgoliul cu demnitatea;

eşti adânc aşezată în mine
te port cu speranţa împărtăşirii
timpul meu este la tine
uneşte-i doar rotunjirea desăvârşirii;

( Ninel Vranceanu - Speranta implinirii )

Discutii



Mai deunazi,avui o taina
cu un amic, pe banca-n parc,
cum, daca soarta sau destinul
e,vorba aceea, tot un drac.

Am zis ca nu, el s-a opus,
zambind misterios in barba,
atribuind la cel de sus
a dezlega aceasta treaba.

Zicea ca el, numind un fapt
cu doua nume separate
nu s-a gandit si nici n-a stat
la fiece sa faca parte.

Asa ca Nae, amicul meu,
considera faptul comun,
dar nu gandea ca dumnezeu
facu in fond un lucru bun.

M-am fandosit in fata lui
umil, c-o mica reverenta,
mimand ca toata asta treaba,
percepe-o mare diferenta.

Si-am zis: destinu-i poruncit,
vezi tu?, de pronia cereasca,
ne-avand nimic de impartit
cu soarta cea lumeasca.

De soarta, daca nu te ingrijesti,
s-o duci cu bine pe pamant,
sa nu mai ceri fortei ceresti
te scape si de legamant.

Ce legamant? m-a intrebat
privind surprins la mine.
Ca soarta trebuie facuta
mereu, numai de tine.

Destinu-i sacru, definit
prin doua puncte limitate,
iar soarta-i care umple golul
din nastere si pan-la moarte.

( Enache Ion - Discutii intre amici )

Nu !




Nu,
nu vrei s-auzi cand arborii
te striga cu frunzele lor,
cu paradoxurile lor,
sarutandu-ti talpa
nepasatoare si rece.

Nu,
n-ai crezut
ca ploaia cerseste
fruntile omenilor.

Si, chiar daca
cu fulgii lor negri
corbii ti-au adus
Desertaciunile
in opustiu;
si chiar de-ai simti
ca serafimii
iti poarta cuvintele,
iti trimit idealurile
dincolo de cer
TU NU VREI SA CREZI.

..........................
Ai topit toata smoala
cuvantului "nu"
si ti-ai uns buzele cu ea
de frica acelei cunoasteri,
de arsura acelei sclipiri.

( Burghelea Felix - Nu vrei sa crezi )

Tu



Ce să-mi fii tu ? O pajişte.
Să mă desmierde cu atingeri
De ierburi, când în linişte,
Adun din tine flori de sîngeri.

Ce să-mi fii tu ? Poate o mură.
Să te culeg bob după bob,
Apoi să te sărut pe gură
Şi după asta să-ţi fiu rob.

Ce să-mi fii tu ? Un umăr moale.
Să mă aşez pe el în noapte,
Şi printre mângâieri, agale,
Să-ţi spun că te iubesc în soapte.

Ce să-mi fii tu ? O mână fină.
Ce fruntea caldă-i răcoreşte,
Gonind din griji şi dând lumină,
Acelui care te iubeşte.

Ce să-mi fii tu ? O stea din ceruri.
Să te privesc când sunt departe,
În ochii, calde giuvaeruri,
Ce-i duc cu mine până-n moarte.

Ce să-mi fii tu ? Mamă la prunci.
Să-i zămislim din doruri line,
Ce le-om rememora de-atunci
Când pajişte mi-erai şi bine !

( Ovidiu Oana - Ce sa-mi fii tu? )

In zori



suntem două fiinţe
cu pielea ciufulită
înţepătoare
şi pe dinăuntru
şi pe dinafară

în orice iarnă din lume ne poţi arunca
devenim doi oameni de zăpadă
cu mîinile bulgăr

dacă ne întrebi
oamenii de zăpadă rămîn aşa oamenii de zăpadă au inimi de gheaţă
amîndoi vom răspunde
oamenii de orice fel
se strică repede
cu soare cu tot

ştim toate astea
suntem două fiinţe
cu pielea ciufulită
înţepătoare
şi pe dinăuntru
şi pe dinafară

inima ne intră pe o ureche şi ne iese în alta
ne putem
privi
creierul
în timp ce
înfloreşte

un ghiocel
o floare netedă într-un arici

( Adriana Giurca - Pentru privelistea asta )

marți, 16 iunie 2009

Fluturi in stomac ( 3)



ce să fac cînd timpul adaugă?
ce să fac cînd timpul scade?
cu braţele la spate mă plimb printre umbre
mă simt exponata ierbarului
cu frunzele ofilite.
am o speranţă
adn-ul meu e viguros
tata ca un stejar sprijinea viforul
zîmbind mă întreba de mi-e sete:
ia o gură de sevă şi şterge buzele să nu vadă oamenii
pentru el oamenii erau anexele vieţii
amintirea o păstrez în colecţia viselor
înţepată cu ace de susţinere
pentru vîrsta aceea piloane
azi colbul suflat cu grija dezastrului.
timpul adaugă prunci pe masa naşterii
şi cresc asemeni indigoului.
am scuipat ultima dată în sîn
am făcut ultima cruce.
pe pragul înţelegerii fiul
ce să fac, tată?

( Liviu - Ioan Muresan - Ma simt exponata ierbarului )

Gand la gand






Vant din vant
Gand din gand
Vant cu vant
Gand cu gand

Vantu-i plin de gand
Gandu-i plin de vant
Ambele varsand
Al gandului vant
Ambele curgand
Al vantului gand.

Gandul e purtat
De un vant turbat
Vantul e purtat
Pe un nor pictat
Al gandului nor
Si al vantului dor.

Dorul gandului si
Dorul pamantului
Pe aripile vantului
Sub umbrele gandului.

( Romulus - Vant si gand )

Spre locul de intalnire


Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.

Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi! …

Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.

Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, nervos buzele-ţi mişti…

Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşnicei vieţi.

O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.

De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ…

De ce nu vrei? … Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.

Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.

La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ţi-o îngropi, ca un avar?…

Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti …
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?

Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi?…

Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l - cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept!…

Ce fericiţi am fi-mpreună! …
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii! …



( A.Vlahuta - Ce fericiti am fi-mpreuna )

Zburatorul



E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei
Veşmântul său cel negru, de stele semănat,
Destins cuprinde lumea, ce-n braţele somniei
Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat.

Tăcere este totul şi nemişcare plină:
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat;
Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină,
Şi apele dorm duse, şi morile au stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
"Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare
Din miazănoapte scapă cu urme de scântei?
Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare?
Ori e--să nu mai fie! — vro pacoste de zmei?

Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi, împeliţatu,
Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu!
Şi drept pe coş, leicuţă! ce n-ai gândi, spurcatu!
Închină-te, surato! — Văzutu-l-ai şi tu?

Balaur de lumină cu coada-nflăcărată,
Şi-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!

Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine
Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel,
Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de sânge, ş-un nas --ca vai de el!

O! biata fetişoară! mi-e milă de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit
Şi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica:
Să fugă fata mare de focul de iubit!

Că-ncepe de visează, şi visu-n lipitură
Începe-a se preface, şi lipitura-n zmeu,
Şi ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,
Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!"

(I.H.Radulescu - Zburatorul )

luni, 15 iunie 2009

Rabdare in rasfoit de aripi



mă sprijin de buzele tale
zâmbesc
îmbrac o apă din poalele vântului
rătăcesc profeţia cuvântul
mă pregătesc să cad
din înaltul pământului
în glezna inimii gând

grădinilor voi fi tulpină
respir prin rădăcini culoare
şi cupidoni îmi ies din tâmple
tăcute ore tăcute pleoape
se răsfoiesc şi plâng
întinse aripi...
se desprind
mă pregătesc să cad
în glezna inimii
şoaptă

( Victor Marinescu - Rasfoit de aripi )