luni, 10 august 2009

Doua


dragostea mea
între noi au crescut peste noapte ziduri
oraşe cu prea mulţi oameni munţi înalţi până la soare
dar toate acestea nu înseamnă nimic
eu trăiesc în lumina ochilor tăi şi respir odată cu tine
eu sunt gestul obosit cu care îţi ridici umerii a întristare
cafeaua de dimineaţă şi bucata de pâine a serii
dragostea mea te iau de mână şi salvăm lumea de la dezastru
cum trecem aşa pe deasupra acoperişurilor
parcă am fi un singur trup călător
văzut doar noaptea în vis sau prin ceaţa albastră
care dansează deasupra îndepărtatelor oceane

noi nu o să fim niciodată prizonieri
pentru că suntem tineri sălbatici liberi şi trişti
nu vom evada niciodată din această iubire
pentru că ea este fără început şi sfârşit
este un corp care se hrăneşte cu sângele nostru
un corp fosforescent viu fabulos

tu ai să îmi aduci mereu pâine şi ciocolată
eu am să îţi scriu mereu poezii
şi vom străluci mereu printre oameni
ca două lampioane colorate
unul puţin mai înalt până la soare
altul puţin mai tăcut până la lună


( Dana Banu - Poezie de dragoste )

marți, 4 august 2009

Perdele ascunse


Eram plin de viata si alergam prin lume
In zambete pastram distante si taceri
Epava ce ascunde in cala vechiul nume
Inconjurat de vraja si placeri.

Plecam pe drumuri aride de intuneric
O flacara ascunsa in anii din urma
Sentinta finala pe storul benefic
Lacas de abuz si de turma.

Perdele ascunse in camere goale
Pareri ce sucomba in linistea veche
Raman langa urma strapunsa de cale
Tam-tam nascocit de ureche.

Tresar in miresme demult adunate
Ma plimb in mizerii si sper la mai mult
Si vina se plimba pe drumuri umblate
De rasul sarcastic pierdut in tumult.

Se leagana frunza si chinul nadejdii
Si vantul ne canta in struna pierduta
Tamaia coboara cu iz in odajdii
Franturi de imagine muta.

Ma duc in nestire departe de lume
Cu sufletul negru in dragostea mea
Cutreier prin vise strigand alte nume
Si alte meleaguri cernite deja.

Ma biciuie chipul ramas in nestire
Nadejdea pierduta pe drum si prin vale
In candela mata cuvant in nestire
Ce viata o leaga de cale.

Ramai cu iluzia vietii frumoase
Ramai cu limanul in pasul uitat
Eu plec undeva unde miroase
Si vremuri se-nsira in tihna la sfat

( Gheorghe Puzdreac - Perdele ascunse )

Sarut furat


O poartă deschisă între buze
Flămânde dupa aerul viu,

Clipe dilatate peste margini
Obişnuite cu împotriviri,

Depuneri de timp zdrenţuit
Peste lipsa de certitudini,

Ardere perversă în trupuri
Cu sfărtecarea abţinerilor,

Simţuri îmbrâncite-n lupta
Pentru supremaţia plăcerii.

Suprapunere peste visul real
Ca umbra intrată-n corpuri
Într-o poezie fără cuvinte,
Doar cu tăieri de sunete.

Imaginea ascunsă sub braţe
Cu contopirea cercurilor,
Căzute-n armonia sărutului
Sub aripi-n zborul clipei.

( Llelu Nicolae Valareanu - Sarutul )

luni, 3 august 2009

Lana de aur


Matasea de mare
Una dintre ele formuleaza ipoteza ca Lana de Aur a fost o fibra textila, desi nu era chiar lana, ci asa-numita matase de mare. „Producatorul“ acesteia e o scoica bivalva de dimensiuni impresionante, numita Pinna nobilis. Rara astazi (din pricina supracolectarii si a disparitiei „campiilor“ submarine de iarba de mare care constituiau habitatul ei), scoica era totusi frecventa in Marea Mediterana pana in urma cu vreun secol. Traia la adancimi de cateva zeci de metri, de unde era pescuita cu ajutorul unor clesti foarte lungi.

Matasea de mare este byssus-ul molustei Pinna nobilis, acea materie fibroasa (produsa de o glanda specializata – glanda byssogena) cu care scoica se fixeaza de substratul sau. La Pinna nobilis, byssus-ul este alcatuit din filamente matasoase care, decolorate cu ajutorul sucului de lamaie, capata o nuanta brun-aurie stralucitoare, avand cu adevarat infatisarea unui caier cu fire de aur. Prelucrarea acestor fire, care puteau fi toarse si apoi tesute, impletite sau folosite la broderii, reprezenta o traditie in multe sate de pe coastele Marii Mediterane. Cand insa Pinna a devenit din ce in ce mai rara, in majoritatea acestor sate mestesugul s-a pierdut.

Pana la inceputul secolului XX, in cateva asezari de pe tarmurile Italiei, femeile inca mai torceau si teseau firele brun-aurii, facand manusi si esarfe nespus de fine, de usoare si de calduroase, ce pareau confectionate din aur curat. Azi, numai o singura tesatoare, Chiara Vigo, din insula Sardinia, mai practica aceasta veche indeletnicire, vestigiu al unor vremuri disparute.

Matasea de mare a fost dintotdeauna un material scump, din cauza dificultatilor pe care le presupunea colectarea scoicilor si datorita cantitatii mici de byssus extrasa din ele. Era o tesatura de lux, extrem de costisitoare. Sa fi fost Lana de Aur o gramada mare-mare de byssus auriu de Pinna nobilis, materie prima pentru niste tesaturi de o valoare uriasa? Expeditionarii care ar fi izbutit sa aduca acasa o astfel de captura s-ar fi imbogatit. Pare o explicatie plauzibila; totusi, exista destui oameni de stiinta care o resping, printre acestia insasi Elizabeth Barber, o renumita specialista in in istoria textilelor.



Adevarul lui Strabon
Dar sa nu disperam, iata si o a doua explicatie pozitivista: Lana de Aur a fost chiar o blana de oaie, una folosita pentru colectarea aurului. Este o metoda straveche, poate cea mai veche, de a aduna maruntele particule de metal pretios nativ din apele unor rauri aurifere. Blana de oaie, uneori intinsa pe un cadru de lemn, era asezata in rau; nisipul aurifer se depunea pe ea si, cu timpul, lana se incarca de aur. Blana era apoi uscata si scuturata sau pieptanata cu grija, dupa care „concentratul“ de aur si nisip era spalat, pentru separarea metalului pretios. Metoda era inca practicata in Georgia anilor 1940.

Culmea, aceasta ipoteza nu-i deloc noua, ci dimpotriva: invatatul antic grec Strabon (60 i.Hr. – 24 d.Hr.) vorbeste in Geografia sa despre tinutul Colchidei, „unde aurul muntilor este carat de rauri“, precizand ca acolo se afla originea mitului Lanii de Aur! Si, iata, descoperiri recente intaresc si spusele lui Strabon, si legendele despre bogatia Colchidei. Dupa decenii de sapaturi arheologice, s-a adunat un imens tezaur de obiecte din aur descoperite in Georgia, pe cursul superior al raului Riomi (anticul Phase sau Phasis, pomenit de Strabon), acolo unde se inalta in Antichitate cetatea Vani, pe malul de est al Marii Negre (vezi caseta Aurul Georgiei).

Probabil ca, atunci cand au aflat de tezaur, multi istorici au trait sentimentul extraordinar pe care ti-l da ocazia de a asista la deznodamantul unei situatii incalcite, care dura de prea multa vreme. O enigma care intrigase timp de secole lumea stiintifica era, in sfarsit, dezlegata: legenda argonautilor porniti in cautarea Lanii de Aur avea un fundament istoric, o baza reala, pe care se cladise, timp de milenii, fascinanta poveste. Da, Strabon avusese dreptate!

Dintre teoriile de pana acum, aceasta este cea mai satisfacatoare pentru persoanele dornice de explicatii in spiritul pozitivismului, desi e poate dezamagitoare pentru cei ce prefera lamuririle metaforice si versiunea unei cautari spirituale. Dar, de fapt, cine poate sti cu adevarat daca Lana de Aur a fost un lucru real sau doar o metafora? S-a scurs atata timp de la nasterea acestei legende si s-au perindat atat de multe generatii care au tot istorisit-o, modificand-o pe alocuri, imbogatindu-i detaliile, interpretandu-i sensurile, incat acestea s-au amestecat si s-au contopit intr-o poveste in care fabulosul si realul sunt greu de despartit. Fiecare are, prin urmare, libertatea de a-si explica in felul sau legenda, de a alege varianta preferata: o tehnologie antica de exploatare a aurului sau cautarea aventuroasa a unui ideal?


La inceput a fost Colchida
Intr-un inteles mai larg, Lana de Aur putea reprezenta foarte bine si resursele sau tehnologia avansata din Georgia, iar in sens si mai larg, bogatiile venite din Rasarit, sursa unor marfuri scumpe ce faceau obiectul unui negot intens, preocupare dintotdeauna a grecilor, mari navigatori si comercianti. Bogatiile Orientului reprezentau inca de atunci o tentatie, un miraj si un mit, dar exista si realitate in aceasta abundenta legendara: tarile Orientului au fost, in Preistorie si chiar in Antichitate, mult mai avansate din punct de vedere tehnologic decat tarile Europei acelor vremuri. Metodele de prelucrare a textilelor, a metalelor si a pietrelor pretioase, tehnologiile agricole erau superioare activitatilor similare din Grecia si din vestul continentului nostru. Nici o mirare ca europenii ravneau la aceste bogatii materiale si spirituale ale Rasaritului.


Aurul Georgiei
Sapaturile in regiunea cetatii Vani au fost conduse, timp de peste 30 de ani, de Otar Lordkipanidze (1930-2002), specialist la Institutul de Arheologie al Academiei Georgiene de Stiinte. Diademe, bratari, cercei, coliere, statuete si potire au fost scoase la lumina in cursul sapaturilor – zeci de kilograme de aur, lucrat cu o maiestrie de necrezut, ca in cazul colierului impodobit cu 31 de testoase minuscule, ale caror carapace sunt acoperite cu un model lucrat din mici sfere de aur. Colierul a fost gasit in mormantul unei femei de rang inalt, ce fusese ingropata alaturi de aproape 3.000 de artefacte din aur. Specialistii care au studiat tezaurul au afirmat ca minunatele obiecte nu erau importate, ci produe chiar acolo. Aurul Georgiei, in cele din urma regasit, a starnit uimire in lumea stiintifica si in randul simplilor privitori care au avut privilegiul de a-l vedea.

Cu herchiul si saitrocul
Si in Romania s-a practicat metoda adunarii aurului din ape cu ajutorul „lanii de aur“. Artefacte provenite din zona Muntilor Apuseni (dar si povestile de prin partea locului) au pastrat marturii asupra acestei tehnici ancestrale, intemeiate pe folosirea herchiului, cum se numea instrumentul colector: un plan inclinat pe care era intinsa o tesatura aspra de lana, intre firele careia se prindeau particulele de aur din apa. E vorba fie despre apa unor rauri aurifere, ca Ariesul (al carui nume vine tocmai de la aureus, insemnand, in limba latina, „aurit“ sau „de aur“), fie despre apa unor canale inadins sapate de oamenii locului astfel incat aceasta sa treaca peste zone bogate in minereu de aur, ducand cu ea metalul pretios. Tesatura cu pricina era apoi scuturata deasupra unui vas cu apa, aurul fiind separat ulterior de nisip prin decantare, cu ajutorul unei unelte numite saitroc.

( Sursa: www.descopera.ro/cultura/...mitul...aur/p2 )

duminică, 2 august 2009

Esenta


Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

( Lucian Blaga- Iubire )

joi, 30 iulie 2009

Steaua cazatoare



Tii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint in care
Mi-ai aratat pe cer o stea
Din Carul mare?

Cu fata-n sus spre Dumnezeu,
Lasandu-ti capul sa se culce
Pe bratul meu,
Te leganam, povara dulce.

Deasupra noastra, un castan
Cu frunze pudic rasfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,

Tinzand o ramura-n zadar
Ca sa ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.

Si nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar cand mi-am coborat privirea,
Un deget mic
Mi-a aratat Nemarginirea.

Un strop de-argint a lunecat,
Si, cu paloarea-i siderala,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subtire de beteala…

Tii minte ce fior strain
Trecu atunci, din constelatii,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicatii?

Ce vesti din cerul departat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce ganduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?…

Sclipind departe, prin frunzis,
O stea smerita si albastra
Sta singuratica, piezis
Deasupra noastra.

Si ca un spin,
Cu raza-i rece si subtire,
Mi-a strecurat un gand strain
In visul meu de fericire.

Zicea: - Sub cerul vast si mut
V-a aruncat aceeasi soarta
Pe-un strop de lut
Ce-n invartirea lui va poarta.

Sarman atom sentimental!
Nu stii tu oare
Ca viata voastra-i colosal
De trecatoare?

Zicea: - Ma mir ca te-ai gandit
Sa-mi canti o oda.
De cand poetii s-au prostit,
Amorul nu mai e la moda.

Oricum, voi sunteti prea marunti
Si eu, prea mare…
N-ar fi mai bine sa renunti
Si sa va duceti la culcare?

Ca nu exista pe pamant
Mai venerabila manie
Decat - sub stele juramant
Pe vesnicie.

Si nu exista-n univers
Mai mare crima
Decat - la coada unui vers -
Sa pui o rima…

( George Toparceanu - Balada unei stele mici )

miercuri, 29 iulie 2009

Izolati


între ei nici măcar o deosebire
grădinari pricepuţi amândoi sădind
între cer şi pământ clipe
covoare de flori peste nori
pe tine iubire te aşteaptă cu răbdare
să păşeşti în modesta lor casă
cu ferestrele mari atât cât să încapă
tot soarele şi toate stelele din alai
noaptea luna să-ţi spună poveşti
la capul patului mirosind a iarbă
infinitul aici nu doare nu apasă
doar tu construieşti ce visezi din el

(Iakab Cornelai - Iubirea alege )

Caus




Minţind
ca sărutarea n-o să doară,
sfioasă...
cuprinsă-n braţe m-am lăsat.
Sălbatica-ţi pornire
îngenunche trufaşa-mi fire,
stârnind furtuni bizare,
când tu strângeai...
mai tare... tot mai tare!

Fluturi de foc
roteau sub clar de lună,
izvoarele cântau
cu patimă nebună,
un cânt wagnerian
pe clapele iubirii renăscute!

Mă doare clipa –
dar lasă-mă
să-ţi sorb sălbăticia!
ciudat...
cum îţi doream... supusă...
stângăcia!

( Valery Becart - Lasa-ma sa-ti sorb..salbaticia )

marți, 28 iulie 2009

Dospit



arunc eşarfe albe pe cer
deschid fereastra
iubirea dă buzna în odaie
în toate patru camere ale inimii
de parcă m-aş afla într-o navă
căreia dumnezeu i-a dat un şut

mă acoperă valuri de căldură
aşa cum m-ar acoperi un om drag
cu o plapumă
înainte de somn

din vibraţia lirei
lumina stă la pîndă să fugă
sub degete rătăcite
în petale de dragoste

( Ecaterina Bargan - Marti se iubeste mai mult )

Caldura


Unde sunt frunzele
hranite cu sângele
dragostei noastre?!
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!

Si apele unde sunt
Limpezi de sufletul nostru?!
Si sufletul unde e
Limpezit de tremurul de ape?!

Unde e pasarea
trezita în zori
de soaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastra
trezita în zori
de-al pasarii cântec?

O ceata calda de frunze
aluneca printre arbori
si eu de ea ma lipesc, iubito,
precum atunci, precum atunci –
de faptura ta somnoroasa.

( O ceata calda - Grigore Vieru )