The pointer

Un vis îmi arată pe unde-mi fug anii,
Pe unde-mi fug anii, că zilele scad.

Tâlhara pădure cu frunză rotundă
Îmi fură telurica vreme sub scoarţă,
O-ncheagă în cercuri, mi-o strânge de mijloc
Sub formă de soare-mpietrit şi adânc.

Închisă mi-e vârsta-n ovale surâsuri,
Prin miezu-n inele-arcuite ca bolta.

Când noaptea se-ntoarce cu semne tăcute
Spinările orelor încovoind,
S-adună în cercuri curburile vremii.

Puternice om tăietor, creşte-mi şesuri,
Născându-mi lumină de simple întinderi;
Ia-mi foşnetul plâns al poienilor toamna,
Despice toporul desişul în două,
Şi culcă-mi copacul menit să-i deşir
Din ghemul de cercuri a mea veşnicie.

( Virgil Gheorghiu - Un vis imi arata )

Dor de duca

De cînd ştie lumea-ntreagă
Că-mi eşti dragă,
Tu tot plîngi şi plîngi mereu,
Ş-al tău plîns să plec îmi zice,
Şi ferice
Să te duc unde ştiu eu.

Să te duc acolo unde
Nu pătrunde
Nici un glas de pe pămînt,
Să trăim în fericire
Şi-n iubire
Dulce trai sub cerul sfînt.

Haide, tu vei fi Ileana
Cosinzeana,
Mîndra zînă din poveşti,
Şi eu, Făt-Frumos. Fecioară,
Haide, zboară,
Haide, dacă mă iubeşti.

( Alexandru Vlahuta - Dor de duca )

Asteapta-ma!

Cand te vei fi nascut a doua oara
Sa-ti amintesti de mine,doar atat!
Eu m-am nascut un rasarit de seara,
Tu dulce glas de clopot,vis,cuvant ...

Fantana lacrimilor mele coapte
In palma ta concava a ramas ...
Eu ratacesc in vise si in noapte
Si sa te strig,de mult nu mai am glas .

Hai vino si asteapta-ma in clipa
Dintre "a fi" si "a nu fi"!Te chem...
Acolo-s eu si s-a golit clepsidra
De teama,de durere,de blestem.

A ta voi fi,raspantia te-asteapta
Cu urme moi sa-i adancesti credinta ...
Iubirea mea pe tine te recheama ,
A ta voi fi de-acum cu toata fiinta .

( Nicolae Rodica Nicoleta - Asteapta-ma! )

Fugara Tarului

Din tot ce-i fugar si nimic nu-i altfel -culege prin senzatii esente si intensitati.Unde sa cauti realul? N-ai unde. Doar in gama emotiilor.Ce nu se ridica la ele e ca si cum n-ar fi.Un univers neutru e mai absent decit unul fictiv.Numai artistul face lumea prezenta si numai expresia salveaza lucrurile din irealitatea lor fatala.
Din ce-ai trait, ce retii?Bucuriile si durerile fara nume- dar carora le-ai gasit unul.
Viata nu tine decit durata fiorurilor noastre.In afara de ele ea-i pulbere vitala.
Ce vezi, ridica la rangul de vedenie;ce auzi, la nivelul muzicii.Caci:in sine, nimic nu este.Vibratiile noastre constituiesc lumea;destinderile simturilor, pauzele ei.(...)Realitatea e aparenta solidificata.
Zbuciumul negativ al carnii, protestele biblice ale singelui, icoana mortii imediate si vraja dezastruoasa a bolii- palesc in fata deznadejdii ce emana din splendorile lumii.Si de mi-as aminti durerea cea mai precisa si mai sfredelitoare, si cea mai sigura innebunire a materiei supusa eului, ele sint sterse fata de chinul extatic al impodobirilor terestre.Cind singur in munti sau in mari, in taceri calmesau sonore sub brazi nostalgici sau palmieri imanenti, simturile se ridicau cu lumea deasupra timpulu, fericirea de-a fi in frumusete si siguranta de-a o pierde in timp ma sfisiau crunt, ca peisajul se risipea in substanta echivoca si sublima a unei nemingiiate admiratii.Numai uritenia e nedureroasa.(...)
De-ai vazut un migdal inflorit inflorit scuturindu-se blind sub insinuarile brizei si cerul iremediabil sudic scoborit intre ramurile lui, ca ochiul sa nu inchipuie altceva deasupra infloririi imediate- atunci te-ai scuturat si tu de clipe, ca sa cazi mai amarnic in deserturile vremii.(...)Splendorile lumii m-au junghiat mai aspru ca furiile carnii, si-am singerat in fericiri mai rau ca-n deznadejdi.

Rosturi exista numai in aparentele pentru care ai vrea sa mori...Vor lua petalele locul ideilor?

( Emil Cioran - Din tot ce-i fugar )

Lilieci de balta

Mă pierd în mine şi în cugetări prea tulburi,
Fire şi noduri amestecând destine,
Fără rost încerc să mă desprind de gânduri
Ce mă împletesc mereu, în somn, cu tine.

Departe îmi par munţii cu frunţile în nori,
Departe pare marea cu valuri de argint,
Cu frământarea lumii căzută peste noi,
Aproape doar pe tine, stigmata mea, te simt.

Mă pierd în tine şi în lucruri prea mărunte,
Printre nelinişti, demult mi s-a stins nimbul;
Aş vrea stânca lui Sisif să o urc pe munte,
Sau pe Golgota, crucea, răstignindu-mi timpul.

Mi-am semănat în suflet crud izvor de lacrimi,
Căci numai prin durere viaţa am simţit,
Iar ochii visători, încărunţiţi de patimi,
De tine se vor rupe, privind spre asfinţit.

( Ilie Bogdan Alexandru - Renegare )

The lady (2)

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar

sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut

Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati

si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...

( Romeo Morari - Sarut )

Printesa din castelul de nisip.Fiica lui Poseidon.

Castele de nisip construim din viaţă,
Paradoxal să trăim vrem, în ele.
Deşartă dorinţă, deşartă speranţă,
Inutile himere trăim prin castele.

Şi ploaia şi vântul uşor le doboară,
Un pumn de granule rămâne din ele.
Urgie din cer când peste ele coboară,
Rămâne doar praful, din aste castele.

Castel de granit de s-ar face, din stâncă
viaţa aceasta, cu bune şi rele,
Trăim, mai trăim cu speranţa că încă,
Viaţa e totuşi, în acele castele.

( Ovidiu Pop - Castelul vietii )

The lady (1)

aerul e decupat
în gesturi
albastre, privirile se întâlnesc
într-un ochi atent
rănile din palme s-au mutat
în gânduri de ieri; ceva
înăuntru a uitat bătaia
ceasului. Ritmul
e acum al zborului
de fluturi, căutând
liniştea
ninge culori...

( Tugui Diana - Fulgi de culoare )

Fantomas

Unde sunt cuvintele frumoase
Dar unde esti sa ti le ofer?
Relatiile noastre foarte serioase
Uneori ma lasa mai stingher.

Am sa tes în jurul tau regrete
Le voi împleti cu salbe de dureri,
De buzele tale îmi e atât de sete
Dar unde esti sa mi le oferi?

Visatoare clipe, în tacere trec
Timpul, tot mai monoton se scurge,
Doar în natura pot sa-mi reculeg
Linistea ce printre ierburi fuge.

Lasati-ma în plina singuratate!
Trist n-o sa ma vedeti, doar gânditor,
Voi fi mai mult, si iarasi în seninatate
Ma voi lasa cuprins desigur mai uşor.

( Mihai Leonte - Disparitie )

Doua

dragostea mea
între noi au crescut peste noapte ziduri
oraşe cu prea mulţi oameni munţi înalţi până la soare
dar toate acestea nu înseamnă nimic
eu trăiesc în lumina ochilor tăi şi respir odată cu tine
eu sunt gestul obosit cu care îţi ridici umerii a întristare
cafeaua de dimineaţă şi bucata de pâine a serii
dragostea mea te iau de mână şi salvăm lumea de la dezastru
cum trecem aşa pe deasupra acoperişurilor
parcă am fi un singur trup călător
văzut doar noaptea în vis sau prin ceaţa albastră
care dansează deasupra îndepărtatelor oceane

noi nu o să fim niciodată prizonieri
pentru că suntem tineri sălbatici liberi şi trişti
nu vom evada niciodată din această iubire
pentru că ea este fără început şi sfârşit
este un corp care se hrăneşte cu sângele nostru
un corp fosforescent viu fabulos

tu ai să îmi aduci mereu pâine şi ciocolată
eu am să îţi scriu mereu poezii
şi vom străluci mereu printre oameni
ca două lampioane colorate
unul puţin mai înalt până la soare
altul puţin mai tăcut până la lună


( Dana Banu - Poezie de dragoste )