Exposed

Daca vrei sa te iubesc uraste-ma sincer
Loveste-ma, minte-ma, huleste-ma,
Cauta-ma, gaseste-ma, pierde-ma,
Injura-ma, scrie-mi pe coapse blesteme
Toarna-mi in cafeaua de dimineata otrava,
Scalda-ma-n vin si cand incepe sa-mi placa ineaca-ma,
Reanimeaza-ma cu respiratie gura la gura
Vorbeste-mi in limba fiarelor, saruta-ma cu limba ingerilor
Atinge-ma prin somn, prin vis, prin camasa de noapte
Trezeste-ma din somn cu focuri de arma,
Spune-mi povesti nenuritoare ca s-adorm
Scrie-mi poeme obscene si siropoase
Deseneaza-mi rasuflarea in carbune
Incarca-ma cu electricitatea ta, fa-ma sa explodez
Imbraca-ma-n sarma ghimpata
Croseteaza-mi dorintele, arunca-mi spaimele pe fereastra
Rastalmaceste-mi cosmarurile, spune-mi ca sunt idioata
Lasa-mi la usa pachete cu bombe artizanale
Zdrobeste-mi timpanele cu alarme de noapte
Trimite-mi anonim scrisori de amenintare,
Inveleste-ma in asternuturi de gheata
Fa-mi cadou pungi cu gunoaie,
Adu-mi flori smulse de prin parcuri,
Pune-mi in par margele culese din santuri
Umileste-ma, striveste-ma, cauta-mi nod in papura
Calca-ma in picioare, fa-ma tandari
Recompune-ma la loc din coiburi
Daca vrei sa te iubesc fa-mi orice
Numai sa nu pleci, nu ma lasa singura
Pe-o insula pustie in mijlocul oceanului
Tacerii tale…

( Ilinca Bernea - Uraste-ma sincer! )

Raze

"Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură să răsfrânge!

Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.

...............................................
( Veronica Micle - Raze de luna )

Imbracata in fosnete

Teiul
Nu are o geometrie fixă
Ci un fel de turbare lină
Curgând pe dos decât mine
Întorcându-se din înalt întru tihnă

Şi

Îmi iau ochii şi-i îngrop,
Urechile le-ascund în iarbă
De dragul fugii de tine
Reinventez totul în grabă
Dar nu e timp, e târziu –
Ştiu, eşti îmbrăcată în foşnete
Te dai dezbrăcării în tei
Şi mă alungi cu trosnete

Ce ai
Nu e de dat,
Nici de furat
Nici măcar de mâncat
Sau de căţărat

E doar
Ce ai tu de Tei
Şi doar tu ştii să te bei
Şi arunci înapoi epitete
De parc-aş fi dat cu pietre
Şi mă zburleşti verde
De parcă m-ai crede
Că nu sunt doar vânt,
Îţi sunt legământ
De turbare lină
Din înalt întru tihnă…

Iubesc
Tot
Ce ai tu de Tei
Îmi iau o ceaşcă,
Tu vrei?


( Victor Potra- Ceai de tei )

Strigat

Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

( Octavian Paler- Definitia unui strigat )

Liniste in plus

Eu vreau azi linişte şi poezie
În cântecul cu sentimente pure...
Mai pune peste azi, doar o felie
Şi uită de cuvintele murdare, dure.

Să înălţăm doar cântecul iubire...
Să-l scoatem din povestea ce-a tăcut.
Să daruim din tortul fericire...
Să spunem lumii cât e de plăcut!...

Te vreau în zâmbetul de dimineaţă,
În zorile ce cheamă sufletul sublim.
Pornesc cu cântecul şi inima curată
Voi spune sentimentului ce ne dorim.

Ascultă liniştea ce cheamă gândul
Şi visele din cartea cu poveşti.
Iţi construiesc cu lacrimi, ţie, basmul
Şi te intreb senin: tu unde eşti?...

( Rosca Magdalena - Liniste in plus )

Parasit in noapte

Ai aparut in calea mea;
Cred ca eram... la jumatate.
Mi-ai aratat ca tot ce-as vrea
E simplu, insa... nu se poate.

Mi-am strans tristetea in zadar
In zambete faramitate,
Cand am simtit prea dulce-amar
Ca esti cealalta jumatate.

Iubirea-ntreaga nu-i prea grea,
Ti-o dau acum, n-am timp in rate...
Si n-am habar cum as putea
Sa te iubesc pe jumatate.

( Aurora - Devreme pleci )

Doina

Foaie verde fard de claun,
la amurg cînd e instinct,
îmi văd mîinile murind,
mi-aud tîmplele murind.

Foaie verde fard de claun,
o, copilăroasa mea,
circul iar se va deda
cînd la nu şi cînd la da.

Foaie verde fard de claun,
geme-un elefant obez,
eu cu ochii protejez
vipia de la trapez.

Foaie verde fard de claun,
frunză verde de ce mori,
rîdeţi încă de trei ori,
musafiri şi spectatori.

Foaie verde fard de claun,
străbăteţi pînă departe
fardul meu ce ne desparte,
praful drumului spre moarte.

Elefantul stă pe scaun,
îndulcit şi el de plînsu-mi
foaie verde fard de claun,
foaie verde de eu însumi.

( Adrian Paunescu - Doina )

Toujours

Valuri despicandu-se in spini de purpura
Undeva, in zenitul pasilor...

Si mi se face dor de primavara,
Ca si cand n-ar mai fi cuvinte
In care sa ne intoarcem,
Sau umbre care sa ne creasca
sub piele...
Si mi se face dor de NOI,
Atunci, demult, intotdeauna.

( Alina Emandi -Atunci, demult, intotdeauna )

Abac

Nu mai aştept pe nimeni,
îmi pare c-ai venit
chiar dacă vântul, singur,
o uşă a trântit
Chiar dacă doar o umbră
pe holuri defilează
prin casa cufundată
în somnu-i de amiază

Nu, nu te mai aştept
nu îţi mai dau târcoale
cu gându-nfiorat
de-atingeri ideale
Ce-ades ni se-ntâmplă,
dar rar băgăm de seamă -
stăpână nu mi-e grija
că nu vii, sau vreo teamă

Iubirea-i, cum nu-i om
spre care să te-ndrepţi
şi-n el să nu te cheme

Fiinţa Ce-o aştepţi

( Elia David - Nu mai astept pe nimeni )

Morse. My secret language

Tu esti în vară, eu sunt în vară. In vară pornită

către sfîrsit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăus - mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.

Priveste în jos ! Priveste'ndelung, dar să nu vorbim.
S'ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta'năltimei si până'n vale
îmbătrâneste, ah, cât de repede, apa. Si ceasul.

E mult înapoi ? Atîta e si de-acum înainte
cu toate că mult mai putin o să pară.
Ne-ascundem - stins arzând - după năluca de vară.
Ne'nchidem inima după nespuse cuvinte.

Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăsi drumul
spre tărna si valea trădate'nmiit
pentr'un cer chemător si necucerit.

( Lucian Blaga - La cumpana apelor )