Vorbe dulci

Nu-mi picura vorbe trufase-n urechi.
Ci,daca vrei sa-ti tremure mana pe degetele mele subtiri,
Spune-mi cuvinte de iubire,vechi,
Vorbe roase de vreme,calde marturisiri.

Ca porumbeii zburand pe langa case,
Strangand in ei atatea dorinti.
Au farmecul mai si pacea zilelor frumoase
Prin care viata-ti ia propriile minti.

Cuvintele,rosteste-le tandru,cu grija de-a nu le zdrobi
Flacara dulce ce tremuri usor!
Nu vreau cuvinte ce ma vor rani
Caci cuvintele-n suferinta stranii dor.

( Ruxi - Vorbe dulci )

Pe-afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul

Purtăm o mască zâmbăreaţă,
Ce ne ascunde trista faţă-
Atâta vicleşug mai ştim;
Cu pieptul sângerând, zâmbim,
Făcând o mutră şugubeaţă.

De ce-ar sta lumea să asculte
La păsurile noastre multe?!
Mai bine, când purtăm o mască
Să ne privească!

Zâmbim noi, dar - o, Doamne! - jalea
Spre tine îşi croieşte calea.

Cântăm, dar lutul rău ne doare
Şi lung e drumul sub picioare.

Dar lumea să se veselească -
Purtăm o mască!

( Paul Laurence Dunbar - Purtam o masca )

One way ticket

Dimineţile stau şi aştept vieţile nopţii ce-n coşmaruri aprinse
dau măsura sentimentelor mele de vină: or să vină
vreodat’ alte vremuri în mine, alte gânduri, alte vise încinse?
sau, degeaba zilele-mi scurg în găvane aroma ta cea divină ?

Divină îmi pari în amurgul zilei ce stă să înceapă,
divină în miezul de zi ce-n noapte coşmaruri aprind,
oprind fericirea ce stă să înceapă; izvorul iubirii e-o apă
ce stinge spre seară, dimineţi încinse-n amiezi ce cuprind

întreaga durere-a iubirii pierdut/regăsite/pierdute.
Zi de zi coşmaruri se-ntind peste iluzia iubirii depline,
respinse cu un Nu, cu un Da, şovăind peste-acele redute,
abandonate redute înainte de luptă (coşmarul, iubito, balanţa să-ncline?).

Nu accept iubirea s-o pierd trăirii banale,
tu, iubita mea mereu regăsită-pierdută, eşti singura-mi cale.

( Plopeanu Petrache - Pe-un drum un singur sens )

Armonie

Îţi fac cadou, o altă lume
Căci asta, te-a dezamăgit
Te las pe tine să-i pui nume
Eu vreau doar rolul de iubit

Poţi să îi pui nume de floare
Ar fi ca tine, minunată
Cum ai putea numi-o oare?
Ar fi frumos, nume de fată

Caută-i nume, eu, te-ajut
Pot da sugestii, chiar o mie
Dar numai una mi-a placut!
Numeşte-o simplu: Armonie!

( Dan Iliescu - Armonie )

Cand mi-au crescut aripi...

Când mi-au crescut pe palme şi-n suflet aripi mari
Am debarcat dincolo de graniţele zilei,
Am agăţat surâsuri pe buze de quasari
Şi-am contemplat tăcerea cu vorbele pupilei.

Mă ridicam aevea prin spaţiu şi prin timp
Sorbind cu reverenţă răstoacele din stele
Lăsând din loc în loc un ager anotimp
Peste câmpii udate cu lacrimele mele.

Şi m-am oprit la poarta zăpezilor de foc
Unde stăteau de pază cometele ascete
Iradiind lumină, şi porumbei în cioc
Cu frimituri de ere, nuceturi şi secrete.

Se sprijineau pe ceruri cuvintele idei
Ce le dădusem drumul din harta întâmplării
Sunând misterios, ca nişte clopoţei
Descătuşaţi de trudă în pacea închinării.

Am înţeles bucoavna cupolelor de dor
Spre care zboară-n taină oftările iubirii
Ca un fitil de raze, ca un angelic cor
Cântând pe orga clipei halelul nemuririi.

( Nicholas Dinu - Cand mi-au crescut aripi )

Indoiala

În suflet s-au aprins din nou
Tristeţi nelămurite,
Purtând miresme de cavou
Şi amintiri vrăjite…

În fiecare zi de ieri
E-un semn de întrebare,
Ce-n îndoielnice dureri
Răsuflă şi răsare…

Degeaba vreau să-mi reproşez
Deciziile pripite;
În valsul nostru vienez
Dorm amintiri greşite.

Sunt EU ce sunt sau tu eşti TU?
Mă-nşeală întrebarea,
Căci mă aleg c-un rece NU
Ce-mi taie răsuflarea.

Mă mângâie în bezna grea
Un deget cu sfială.
Să fie oare mâna ta
Sau fior de îndoială?

( Paul Rotaru - Indoiala )

Priveste-ma !

Priveste-ma, Fericire:
In mine curg rauri de munte
Si toate se strang sub pleoapa.
In palmele mele bat clopotele
Ultimilor mangaieri,
Sub unghiile mele s-a strans cerneala
Tuturor tristetilor,
Picioarele mele au prin radacini
In stanca lui prometeu.

Priveste-ma, Fericire:
Pe buzele mele a poposit sarea
Vanturilor din panzele corabiilor,
Degetele mele s-au chircit
Pe carbunele cu care te-am desenat,
In inima mea si-a facut cuib
Un albatros care, intre timp,
A trebuit sa moara.

Priveste-ma, Fericire: nu-i asa
Ca te-ai razgandit?

( Gabitzu Lungu - Priveste-ma, fericire )

Mai mult decat ieri

Fiecare clipă e atât de lungă, de intensă, de îmbibată de tine,de parcă moartea nu mai înseamnă nimic..

(Leonid Dimov)

Visul meu

Mi-e dor de-un vis aşa curat
Şi alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieţii scuturat...
Mi-e dor de tine, cea de ieri,

Şi iar visez că sunt cu tine...
Şi-atât de bine şi senin e
Când visul vine să m-aline
Cu dulci şi line mângâieri!...
Visez că zâmbetu-ţi divin

În cale iarăşi luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi
Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin...
Visez... dar visurile pier

Curând, ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e...
Cu braţe-ntinse-n gol şi-nvinse,
Drag vis de ieri, în van te cer!
Şi fără tine, viaţa mi-i

Deşartă ca un ţărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Şi caut dus de se năzare
Vreun semn pe apele pustii...
Te chem şi zi, şi noapte, dar

Tu nu-mi auzi în veci chemarea...
Şi nu-i mai fioroasă marea
În zbuciumarea ei ca marea
Mea jale, chinul meu amar!

( Stefan Octavian Iosif - Mi-e dor de un vis )

Te iubesc

Mă soarbe odată cu iubirea ta
părăseşte-mă în tine
cuprinde-mă cu inima ta
păstrează-mă în sfera în care trăieşti
culcă-ţi viaţa în visul meu
fără teama că ai să te rătăceşti în el
şi uită-mă între spiţele gândurilor tale
caută-mă la ficare pagină
în jurnalul vieţii
ia-mi viaţa în mâinile tale
spune-mi unde trebuie
să îţi găsesc jumătatea zeiască
tu, pământean adorat
oferă-mă viitorului
jertfeşte-mă trecutului
nu mă uita în prezent
ghiceşte confesiunea mea
ascunde-mi busola în vaza lunii
să nu mai ştiu drumul către lume
dăruieşte-mi roiuri de primăveri
lasă-mă să mă topesc în zarea gândurilor tale
vreau să mă nasc în roua nopţilor tale
şi să trăiesc/ să mor/ să fiu vârtejul trăirii tale
obsesie/ metamorfoză/ reîncarnare
ecouri de patimi nebune
pe un pat de frunze moarte

( Alice Diana Boboc - Te iubesc )