Nadejdea

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Şi uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioşat un pic
Coboară din icoană

O capră şi-a zdrobit un corn
Sărind pe uşa spartă
Desenul fumului din horn
E operă de artă

Şi-n toate şipcile din gard
Un clopot mai tresare
Cănd vreascurile-n braţe ard
C-o mistică ardoare

Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaiet
Scânteietorul lor răsad
Pluteşte blând în aer

Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
Şi doar un sfert în humă

Şi nu se ştie, sunt ţărani
Sau îngeri sunt pe semne
Cei care de atâţia ani
Aduc în casă lemne

Şi suflă-n focul lor mereu
Sporindu-le nădejdea
Să-I fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toţi aceştia

( Adrian Paunescu - Colind )

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie,
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina, ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd - minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

( Lucian Blaga- Lumina )

Copilarie

Ce sublima copilarie este si amorul!...

( Alexandre Dumas fiul )

Daca..

Daca tu ai disparea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung si monoton
Sa te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai si umbla, Galatee !

Daca tu ai disparea
Fi-ti-ar moartea numai viata
Dulcea mea, amara mea
As pleca în tari de gheata.

Sa te fac din turturi reci
Sa te-mbrac în promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Orisiunde o sa-ti placa…

De-ai cadea într-adevar
În momentul marii frîngeri
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri.

Si pe urma as pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.

Daca tu ai disparea
Si din rîsu-mi si din plînsu-mi
Te-as gasi în sinea mea
Te-as zidi din mine însumï !

( Adrian paunescu - Daca tu ai disparea )

Apa desculta

Se aşterne la tâmpla dimineţii
Sufletul pictat în lumina străină
De un drum născut toamna,
Cuvintele deschid ochii în atingerea măiastră
Legănate de eternitatea unui cântec stins
Într-o ploaie înfiorată de tăcere,
Focul măştilor spulberă dorul viorilor
Porţile rămân în valurile nopţilor argintate
Aruncate livezi se despletesc în somn,
Comorile iubirii sursură într-un strop de rouă
Sorbind amintirile crescute în macii ucişi
Doar întinderi de apă desculţă.

( Ambrafirst - Apa desculta )

Abandon

M-au înlănţuit braţele puternice
Ale gustului tău…
Simt cum îmi pierd răsuflarea
Dar mă las pradă sufocării plăcute
Şi sorb din tine
Cu lăcomia însetatului pentru care apa
Devine suprema dorinţă
A trupului deshidratat…
Pielea ta mi se aşează peste privire
Acoperă catifelat orizontul,
Iar degetele gustului
Îmi explorează universul
Cu o răbdare chinuitoare…
Sunt prins în capcană dulce de şuvoaie
Izvorâte din sălbăticia ochilor căprui
Şi mă las purtat în aval,
Tânjind după o transformare spectaculoasă
Care să dea măcar iluzie de corabie
Unei coji de nucă…
Lipită de pieptul strâns în chingi de dor,
Inima ta îmi transmite prin bătăi repetate
Să nu opun rezistenţă.
Şi nu o fac.

( Cristian Lisandru - Abandon )

Somn usor!

Gândul drag şi gândul bun
Le aştern acum pe pat,
Vis frumos sub cap iţi pun
Cu-al meu suflet te-nvelesc
Noapte bună, te iubesc!
Somnul drag şi somnul dulce
Să te-aline, să te culce!

( Mihaela Manole - Noapte buna )

Invesmantat cu tine

îmbrăcat sunt cu tine
însetat dar nu trist
ci-n genunchi pe iarba
ce plânge încet
dansul unei secunde
pe-un ciob de linişte

uneori ne iubim
tac gândurile
şi lumile ce le trezim
din picuri de rouă
să-mbete săruturile
ştii să m-atingi
cu pasiunea unei lebede
dansându-şi umbrele

când te privesc
toate malurile se rup
rătăcesc nicăieri
de mână cu timpul naiv
ce-mi fură din tine
doar visul nebun
că noi suntem doi
când spirale ne ţes
din nuferi într-una

tac tu eşti eu
mă seduci
în oglinda din ochii
ce-mi creşte în piept
eternitatea acuma

( Pop Marius - Invesmantat cu tine )

Sperante

In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
- De-acum pentru mine fii totul
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul -
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspintii, de salcii umbriti,
Si ziua de miine, cu noii veniti
Ce rid pe mormintul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom --
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în tara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albatrosul din zari...
Si-acolo-n gradina în care nu cresc
Decât matragune,
Cucute
Si laur,
Surbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albatrosul ceresc!...

( Ion Minulescu - In tine-mi pun toata speranta )

Cand ma lasi singura

când mă laşi singură măsor amintiri
de la un pas la altul te inspir de două ori
şi îţi expir un sărut alunec prin ochii tăi
mă potrivesc în tine odihnesc sub gene irişi la mal

când mă mai laşi singură să ştii că măsor paşii
de la o amintire la alta privesc marea direct
în ochi şi-i cer socoteală pentru furt
de braţele tale întinse spre mine

când mă laşi singură mă-acoperă toamna
de frunze şi fug inspir ochi ce- ai lăsat
pe cer urme mai caut febril degete scurmă
nisip şi mor frunze deasupră-mi...

marea mă stropeşte cu nepăsare
din nou

ar fi putut fi un sărut...

totuşi când mă mai laşi singură
să nu mai uiţi că valurile nu se opresc nici norii
nici frunzele nu rămân veşnic verzi
nici eu...

( Lucia Popescu - Cand ma lasi singura )