Urme de zapada

Frigul apartine iernii asa cum eu iti apartin. Tu... fiinta rece cu suflet cald !
-Vreau sa fug cu tine pe taramul unde regina e luna, unde stelele sunt perle de roua si unde adierea vantului este suflarea ta. Unde tu ma hranesti cu oxigen. Cerul sa fie ca un cearsaf de matase ce ne invaluie, iar tu sa ma imbratisezi si sa iti unesti buzele cu ale mele si fulgii de zapada sa cada peste noi si...
-Copila mea iubita... eu vad ca suflarea ta paleste aici... lumea asta e prea rea pentru dragostea noastra... umbrele noastre se despart. Oare... oare asa vom ajunge si noi ? Umbre ale iubirii... doar umbre... asta se intampla cand visele... ah! Visele ... ele te ridica si tot ele te coboara ! Dar eu nu te voi lasa sa stai singura in lumina lunii si sa petreci singura secundele reci ale timpului... fragila asa cum esti... te vei risipi in cristale intr-o zi !
M-a cuprins un val de caldura deindata ce spusele lui s-au sfarsit... si pielea lui ce odata era rece acum era calda, iar gura lui imi sufla pe obrajii imbujorati mireasma dragostei adevarate.
-Hai cu mine...
-Vin.
M-a luat in brate ca pe o mireasa, dand la o parte, cu mana, lacrimile inghetate. Fericirea ne-a bucurat trupurile si amandoi surazand am plutit imbratisati deasupra norilor si deasupra tuturor fiintelor bune si rele, caci dragostea noastra e mai puternica decat orice paradis... decat orice lege a fizicii...
Noaptea... noaptea somnul ne are in grija lui fiindca visam acelasi vis... si anume raul cu atingerile lui salbatice... cum ne scalda dragostea... pasional cum ma dezmierti si ma saruti... In asternuturi albe ne regasim si ne si pierdem impreuna. Lumina soarelui ne incalzeste si ne trezesc cateva raze cantatoare cu voci de primavara... Iata dimineata !

( Rares Mihail Oprea - Urme de zapada )

Descantec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

( Ana Blandiana - Descantec de ploaie )

Fuga in doi

Hai sa fugim,
Pe drumul de fier
Pe langa cer
Sa ocolim norii
Cazatori si goi
In unghiuri drepte
Si moi
Hai sa fugim
Ca si cum
Ne-am da intr-un leagan
Urcand in fuga
Pentru-a cadea
Curand
Tinandu-ne de mana
Razand
Hai sa fugim
Printre frunzele
Intepenite si reci
Tacand.
Hai sa fugim
Cu pasi grabiti
Printre nori
Sa desenam
Tristeti in doi
Drumurile de fier
Cu lacrimi sa le luminam
Sa nu ratacim
Calea spre cer.

( Stefan Ovidiu - Hai sa fugim )

Picanterii

S-au adunat în sacul firii,
Fiorii dorului şi ai iubirii.
S-au strâns şi lacrimile nopţii,
Din visul prelungit al despărţirii.

S-au adunat şi timpul poat’să spună,
Că n-am închis un ochi o săptămână.
Iar lacrimile amare ce-au căzut,
Nu pot fi şterse cu-n sărut.

S-au adunat secvenţele iubirii,
Din prima clipă-a tresăririi,
Când dragostea... a încolţit,
Şi-a dat impulsul la iubit.

S-au adunat acolo şi regrete,
Nu pentru chef şi nici să se îmbete.
S-au adunat şi ele ca-ntre fete,
Ca să discute dorul... feţe, feţe.

S-au adunat şi clipele mărunte,
Să spună vrute şi nevrute,
Care acum sunt minunate,
Iar dorul nu vrea să le uite!

Şi filă după filă de amor,
Nici dorului nu-i fuse dor.
El doar ştia că dacă mor,
Mor nu de dor, mor de amor.

S-au adunat în sacul firii,
Fiorii dorului şi ai iubirii.
S-au strâns şi lacrimile nopţii,
Din visul prelungit al despărţirii.

( Gavrilescu Constantin-Nicolae - Taifas de iubire si dor )

Iarmaroc cu vrajitoare

Cu mâini subţiri,
Aproape străvezii,
A început să toarne
Picuri mari de gheaţă
Şi să prefacă inimi
În globuri de cristal.
...

Citea Micuţa Vrăjitoare
Şi visul din adânca noapte !

Cu părul negru-abanos,
Cu chipul dulce -
Înger...
Demon,
Mereu flămândă după noi iubiri.
Cânta, Micuţa Vrăjitoare,
Descântul gândului furat
Şi închidea iubiri
În picături de gheaţă,
În globuri de cristal.
...

Citea Micuţa Vrăjitoare
Simţirea nenăscută încă în pieptul sărmanului fugar.

Şi când dansa, nebuna,
La gât cu salba
Din globuri de cristal,
Ardea cu sânii ei fierbinţi
Acele, ciudate picături -
De vise, de gânduri,
De iubiri.

(Bucur-Sabau Laura - Micuta vrajitoare )

Imbratisare

Tăcerea mea
Se transforma într-o palma...
Rasfiram degetele,
Mi le pierdeam intre-ale tale...

O îmbraţişare de soapte ce n-au fost...

( Buliga Suzana - Imbratisare )

Fulgi de toamna

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incat sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntalneste drag cu drag
Cum inima ta cere.

Dispar si cerul si pamant
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atarna de-un cuvant
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamani
Un pas facut alene,
O dulce strangere de maini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atatea ori
Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa

( Mihai Eminescu - Ce este amorul?)

Viziune

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele-ţi cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din gări plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

( Lorincz Iulian-Iuri - Iubire interzisa )

Plopii cu sot

Pe lânga plopii fara sot
Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii totii –
Tu nu m-ai cunoscut.



La geamul tau ce stralucea
Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea –
Tu nu m-ai înteles.



De câte ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;



O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici,
O ora, si sa mor.



Dându-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;



Ai fi trait în veci de veci
Si rânduri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,



Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce strabat
Din timpurile vechi.



Caci te iubeam cu ochi pagâni
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrâni
Parintii din parinti.



Azi nici macar îmi pare rau
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce în zadar,



Caci azi le semeni tuturor
La umblet si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.



Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec stânt,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamânt.

( Mihai Eminescu - Pe langa plopii fara sot )

Betie dulce

Beţie,
Eşti angor
Şi albă poezie,
Vârtej ce poartă-zbor
Minciuna şi adevărul
Şi cuib unde rănit
Se alină dorul;
Greu păcat
Lăsat
De Dumnezeu
Odată cu paharul,
Crâşma,
Crâşmăriţa
Căreia,
Cu mii de draci, i-aş săruta guriţa.
...........................................
Alcoolul, pic cu pic, mă toarnă-n lume
Un semizeu beţiv
Şi cu renume.
Doar înspre dimineaţă
Bodegile se-nchid
De sus, mă soarbe bolta-n gâtlejul ei avid.
Merg încet, pământul clătinând,
Cu capul în piept şi doar pentru mine
Încetişor cântând.
E chiară beată luna
Şi străluceşte bruma.
Întârziat, hoinar, inofensiv,
O javră de căţel îşi pierde urma,
Iar stele aţintesc spre el
Ochi spălăciţi şi reci,
Ca de beţiv.

( Petre Augustin - Betie )