Gata pentru evadare

 femeie!
când dracu’ o să te înveţi minte
în iubire nu există rest
e un fel de compensare pentru lacrimi
numită iertare
folosită în special
pentru spălarea de păcate

forma de publicitate gratuită
referitoare la unicitatea ta
are ca suport edenul
iniţial alb – negru;
culorile aruncate mai târziu
au creat şarpele
ca un fel de cal troian

am săpat, în câteva dimineţi
un tunel perpendicular
spre Carul Mare
mirată ai privit ieşirea
ai râs şi ai fugit
cu luna-n păr

(  Dan Herciu - Evadare  )

Oaza

s-a oprit un calaret
la marginea oazei dintre buzele noastre
si nici unul dintre noi nu l-am chemat inauntru
calul necheaza o poveste de dragoste
si poate ca daca suntem cuminti
ne duce si pe noi
dincolo de pleoapele realitatii

am ratacit drumul
poate ca e prea noapte in ochii soarelui
nici nu isi mai intoarce fata dinspre nori
am sa-l sarut in ceafa
si imi voi cere iertare pentru amandoi
ca nu l-am chemat inauntru
mi-era frica sa nu ne topim intr-o balta de ceara
eu nu ma stiu juca de-a focul
soare
sa nu imi arzi respiratia

toti pustnicii pe care i-am intalnit
s-au adapostit in desert intr-o claie de stele
si se roaga se-china
sa nu le mai fie foame
eu nu pot sa strig atat de departe sa auda povestea
sa le spun ca
am sapat adanc de tot
si am gasit radacinile apei ascunse in cer
si ca vreau sa ma cuminec la primul rasarit in soare

s-a oprit un calaret la marginea ochiului meu
si-mi biciuia pleoapa
cu o nuia de gheata
sperand ca se va deschide macar de furie
macar de ar fi stiut
ca eu nu mai eram acasa de multa vreme
si tu ma asteptai
intr-o oaza de buze deschise

( Anca maria Morcovescu - Oaza dintre buze )

Omul si pomul ..sau despre vesnicia in doi

aşteaptă timpule!
dă-mi ultimile cinci secunde
de eternitate

oricum nu înseamnă nimic
pentru tine.

poate o sa apară iar curcubeul
iubirii
să unească marginile infinitului
cu încă o poveste
nemuritoare.

şi de ce să pleci
prea devreme la culcare?
nu ştiai
că visele devin realitate
dimineaţa? 

(  Basoldea Iulian - Ultimele cinci secunde de eternitate )

Intre doua stari

tu de o parte a serii
eu de cealaltă
ne furăm săruturi
spaţiul dintre noi seamănă
a fântână mirată

cădere-n ape cristal
deschidem dimineaţa ce vine
cu toate ferestrele albe
îmbrăţişarea noastră
are mirosul teiului
tăiat de prea multă umbră

păşim pe lacrimile sale
ce plâng uitarea rugii
în genunchi lăsat
mai devreme la vatră
tremură clipa
săruturi furate degrabă

iar tu,
tu mă uiţi între rime

de câte ori plânge teiul tăiat
de prea multă umbră
tu mă uiţi între rimele sale
lacrimă albă

( Pop Marius - Tu ma uiti intre rime )

Papusarul

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut sa-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta - cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe …
Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot …
Dezleagă-mi sufletul de vina
Că in curând n-am sa-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină …

( Elena Farago - Iubeste-mi mainile )

Iluzii

Am curăţat un şemineu imaginar
Din cabana mea imaginară
Şi am aruncat în el,
Spre incendiere totală,
Iluziile personale…
Am aprins un trabuc imaginar,
Am băut un strop de coniac vechi,
Păstrat pentru ocazii deosebite,
Şi am devenit călăul propriilor iluzii
Fără să am vreo urmă de remuşcare…
Am urmărit în tăcere cum fostele iluzii au ars…
Mai întâi mocnit, ca într-un preludiu,
Apoi cuprinse de flăcări hulpave,
Mistuite grabnic si transformate in cenusa...
„N-ai să poţi renunţa niciodată la iluziile tale…”
Tânguirea iluziilor torturate
Ajungea până la mine din şemineul imaginar,
Dar am rămas mai departe în fotoliu,
Trimiţând rotocoale de fum către tavan…
Am fumat trabucul până la capăt,
Am golit sticla de coniac,
Păstrată pentru ocazii deosebite,
Şi – privind pe fereastră către un munte imaginar –
Am aşteptat răsăritul incandescent al soarelui
Făcându-mi iluzii…

( Cristian Lisandru  -  Iluzii personale )

Cenzura

Cade un dor din ochii tăi spre mine-
De parc-ar plânge cerul cu ierburi de smarald.
În gangul unei stele
te văd ţesând ploi line,
Surâzând fericită si privindu-mă cald.


Cade un dor din ochii tăi spre mine-
Ram înverzit între zăpezi albastre.
Isus- prin Ghetsimani- azi va găsi, în fine,
Pe lemnul crucii sale, ca flori, mâinile noastre.


Împreunate tandru- in semn de rugăciune-
Ascund un bob de suflet din două trupuri strâns
Şi bat la porţi de Eden dinspre deşertăciune,
Cu sângele din lacrimi ascuns pe după plâns.


Cade un dor din ochii tăi spre mine-
Acoperind cu ierburi un drum neîntâmplat.
Mişcă un clopot, gândul în care sunt cu tine:
Doi pelerini la templul verbului cenzurat.

( Petru Iancu - Templul verbului cenzurat )

Ascunde-ma!

Ascunde-mă în miezul crud al zilei, în focul pâlpâind pe vatra indecentă Ascunde-mă, să nu cad pradă milei De-a fi hrănită de iubirea ta latentă. Ascunde-mă în sarcofag de visuri Şi poleieşte cu sărut curat uitarea, Să ardă în lumină vechile înscrisuri Cenuşa lor să o cunoască marea. Ascunde-mă în gura ierbii crude Ce soarbe cu nesaţ un strop de rouă, Nu te uita la chipul vremii hâde Iubirea-i pandantiv de lună nouă. Ascunde-mă în braţele de arbori Să îmi găsesc odihna mângâierii Şi nori de-argint să-mi fie martori Când răsucesc pe gene firele tăcerii.

( Ana Sofian - Ascunde-ma! )

Intre noi

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

( Octavian Paler - Pasul absent )

Demiurgul dorului

Aşa dor n-am strâns nicicând
Şi n-am rupt nicicând din mine
Dorul greu cu lungi suspine
Ca să-l port pe buze grav...

Aşa dor n-am mai născut
Până-acum în nici o clipă
Şi n-am fost decât aripă
Înălţată pentru zbor...

Şi-n periplul meu de vise
N-am cernut nicicând iubire
Dar acum, dintr-o privire
Ne-am creat şi tu şi eu...

Şi te am în mine fraged
Ca pe-o umbră de speranţă
Şi în prag de dimineaţă
Îţi sărut surâsul cald...

Şi te am în mine tainic
Freamătul păşirii tale
Printre clipe solitare
Îmi trezeşte dorul greu...

Şi-aşa dor n-am strâns nicicând...
Dar aşa a fost să fie,
Să fii tu pentru vecie
Dorul meu şi gândul meu.

( Mirela Savin - Dor )