Gazduieste-ma

Nu voi pleca acasă în seara asta
stropi mari de ploaie
se sparg de asfaltul străzii
spălând urme de tăceri
şi gînduri ancestrale
lăsate în grabă de trecători
găzduieşte-mă la tine
voi sta în camera ta mică şi caldă
tu să-mi prinzi săruturi în perna urechii
legate cu buzele tale ca două cireşe cărnoase
nu-mi şopti nimic
doar priveşte spectrul tavanului
unde trupurile noastre sunt
ca două pantomime diforme
cu mişcări necontrolate
reflexia se propagă în albul retinei
reanimându-ne încleştarea
mâinile mele au intrat
în coloana ta vertebrală
forţa ei gravitaţională
mă înghite încetul cu încetul
în pîntecul tău cocon
atunci când cocoşii vor cânta
dis- de- dimineaţă
să-ţi aduci aminte de mine
că trebuie să mă naşti
în stropii uscaţi ai ploii.

(  Iuri Iulian Lorincz - Cand vor canta cocosii )

Prezent vs viitor

Nu cred în stele şi în teste,
Nu sunt decât şarlatanii;
Eu cred doar în ce văd şi este,
Şi rareori în ce va fi! 

( Luchi Tenenhaus - Prezent si viitor )

Dorinte

Mă-nnebunesc săruturile-ţi toate,
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.

În poala ta căzând, plângând în şoaptă,
Femeia mea iubită, te implor,
Alungă-mă, aruncă-mă în noapte.

Când buza mea s-o-ntinde mai fierbinte,
Atunci îngheţe aspră buza ta.
Loveşte-mă, mă calcă, râzi, mă minte!

Dorinţa e-un călău ce ne pândeşte.
Blestem e chiar cel mai frumos prezent.
Te părăsesc. căci dorul mă striveşte.

Fiindcă vreau să te păstrez, drept pază
Eu ţi-am ales mai bine depărtarea,
Ce-ncântă, care idealizează.

Şi să rămâie visul meu ceresc:
Femeie dragă cărei să fiu drag,
Şi dincolo de moarte s-o iubesc.

( Endre Ady - Vreau sa te pastrez ) 

Rece

călcând pe vântul rece al dezbinării noastre
s-a rupt din veşnicie o altă zi în care

lumina ce respiră lumină în dezastre

nu ne mai calcă urma cuprinsă de splendoare

în colţul fiecărui atom ce leagă viaţa

rămânem doar o pată când clipa ne petrece

pe alte aşternuturi străini la suprafaţa

gândirilor ce lasă gândirea să se-aplece

spre-a liniştii ureche şi-n noi să se întoarcă

precum ninsoarea iernii se-ntoarce-n chip de ploaie;

găsind îmbogăţire în orişice remarcă

cedează vitejia odihnei în războaie...

ce-i astăzi de plecarea-ţi se-aruncă-n valuri repezi

şi frumuseţea piere când inima o lepezi?

( Ionut Popa - Calcand pe vantul rece )

Licar

Alunecoase clipe se sparg în mii de cioburi,
Se-nvârt într-o fantasmă rece,năucitoare.
În umbra-ncovoiatului salcâm cu scoarţa roasă
Mi-ascund privirea rece,sfidătoare.

Cu-n vuiet surd,aspru şi răguşit,
Izvorul rece sună între maluri.
Mi-a stins din inimă focul arzând mocnit,
Scânteile de-aramă înecându-le în valuri.

Cu sângele fierbinte în vene clocotind
Respir a florilor miresme.Încremenit
De vraja soarelui cu raze de argint
În mine întunericul şi-a dat obştesc sfârşit. 

 ( Maniceanu Valentin - Un licar de lumina )

Colind

Icea, Doamne, ceaste curţi,
Ceaste curţi, ceaste domnii,
Ler, Doamne, ler!
Ceaste multe-mpărăţii,
Ler, Doamne, ler!
Născutu-mi-au, crescutu-mi-au,
Crescutu-mi-au nouă meri;
La vârfuşor de nouă meri,
Arză-mi nouă lumânări;
De la nouă lumânări,
Pică-mi nouă picături;
Ruptu-mi-s-au
Trei râuri, patru pâraie;
Podurele, poveri grele,
Trec pe ele;
Care cum că mi-ş trecea,
Tot mie că-mi mulţumea,
Tot mie şi sfinţilor
Şi lui bunul Dumnezeu.

( Colind de batran - Culeasă de la Ileana Stanciu )

Obositi

Am cutreierat ani in sir marile
si cand ne-am intors ne-am dat seama
cat de putin ne indepartasem de tarm.
De fapt, nu ne indepartasem deloc.
Eram tot acolo si iubeam aceleasi lucruri
numai ca eram mai batrani
si ne venea greu sa suradem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a surade usor.
Si iubim altfel, mai trist.
In rest suntem aceiasi si iubim aceleasi lucruri,



Iubim...

( Octavian Paler - Cei care am fost la Troia )

Vine

Īşi zoreşte Săptămāna copilele cu pas ştrengar
La cules de raze duse, mai multe s-adune pentru dar.
Dintre toate, cea zglobie, Luni găseşte şi se-arată
Cu un imens buchet īn braţe, ce ţi-l dăruieşte-ndată.

Mai prejos să nu se lase, Marţi spre ceruri s-a-nălţat
Senin privirii să īţi coboare din azuru-ndepărtat.
Graţioasă Miercuri vine, la rānd urmānd ea după ele,
Şi-n darul de ieri presară lumină-n pulbere de stele.

Dintotdeauna īngemănate, Joi şi cu Vineri, īmpreună,
Ţi-or cerne vis nemaivăzut īn nopţile cu clar de lună.
Neobservată să nu treacă, Sāmbăta īn cale-ţi iese,
C-o adiere caldă dăruindu-ţi māngāierile-i alese.

Mezina rămasă-n urmă, se īntreabă darul ce să-i fie.
Din ce-a voit să-ţi aducă, toate-ţi aparţin deja ţie.
Abătută să n-o mai ştiu, Duminicii īn mānă īi las eu
Chiar de-i modest, cadou să-ţi fie… ţie, sufletul meu.

( Alina M - Daruri )

Cameleon

Povesti citit-am de copil
Cu zmei, cu-ndragostiti, cu zane
Si toti spuneau ca sunt fragil
Ca nu cunosc viata pe bune.

Si-am hotarat atunci sa plec
In lumea larga de dincolo de casa
Iar probele ca sa le trec
Mi-am amintit sa-mi iau oglinda de pe masa.

La inceput priveam timid misterul
Caci chipul meu ma speria cumplit
Dar trebuia s-alcatuiesc finalul
Si-asa luat-am drept povata-un mit.

Priveam cum cresc si-ntelepciunea ii doboara
Oglinda prefacut-a chipul meu in demon
Si regret-am timpul pierdut, vroiam sa moara
Nu ingerul de la-nceput ci cel din urma..

Cameleon.

(  Mandra Ana -Maria - Cameleon )

Pregatiri de Mos

În contratimp cu realitatea
re-trăieşti doar
acele dorinţe
devenite măşti
sub chip


oglindiri viitoare
pe care de cîte ori
le invoci
devin
cuvinte şi timp


sau
numai aşa
vei putea pătrunde
mai-în-adînc
de tine însuţi


numai aşa
te vei putea înălţa
deodată cu nuntirile
cele mai adînci


uneori
reflectînd ecouri


alteori
numai tăceri 

( Iscru Adrian - Acele dorinte... )