Si uit

Aici puteam ajunge de-aş fi uitat să număr ?
Sau acest loc mă are c-am socotit de zor ?
Dar oare cui îi pasă ?... Azi, de pe-al vieţii umăr,
Culeg eternitatea... zâmbesc ... şi uit să mor !

(  Mariana Kabbout - Si uit )

Golit de timp

Se sparge-n mine dorinţa de a plânge
Durerea plopului bătut de vânt,
Cu semnul de întrebare poţi înfrânge
Răspunsul care-l spui prin necuvânt.

Alunecă prin sânge acelaşi dor grăbit
De a mă zidi la margini de cuvânt,
Un dor de drumul pe care am albit
Să înfloresc la timp poeticul veşmânt.

Urcată-n fruct, iubirea potrivită
Peste oceanul nud ce ne desparte,
În tăcerea ierbii tale otrăvită
Spre tine vine acum din altă parte.

În fâlfâirea mea peste genunea lumii,
Port drumurile vieţii-n ceasornic,
Într-un târziu culcat în poala mumii
Golit de timp mă regăsesc statornic. 

( Silviu Somesanu - Goli de timp )

8.Aur, nu umbra

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

( Ana Blandiana - Descantec de ploaie )

Seara

Bună seara, iubito,te aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister
Cu acest tren personal şi stingher
Bună seara, iubito, te aştept ca din cer.

Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte
Că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte
Că intră iubiri prematur în morminte
Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte.

Bună seara, iubito, sunt destui care vor
Să pună la uşa iubirii noastre zăvor,
Să pună lacăt cuvântului dor,
Bună seara iubito, sunt destui care vor.

Bună seara, iubito, te aştept ca şi când
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt
Bună seara, iubito, te aştept ca şi când.

( Lucian Avramescu- Buna seara,iubito )

Suflet de vanzare

Noi suntem adolescenţi.
Noi vindem gânduri fertile,
când mergem vara, la ţară, la pădure.


În oraş,
vindem bănci rupte în parc
şi locuri la metrou,
ziua în picioare, iar seara, după ora opt, pe scaune.
Tot aici
vindem ziduri, gratii, colivii; cerul nu-l vindem,
pentru că nu-l atingem niciodată.


Vindem legume pentru că nu suntem legume;
vindem în special mazăre pentru că sună urât.


Ţigări nu vindem
pentru că n-avem.


Vindem iubire.
De-asta, avem oricât: la sticlă, la borcan, la kilogram, la metru,
sau, cel mai comod, la tine acasă.


Nu ne vindem părinţii, pentru că nu ne cumpără niciodată nimic
şi nu merită efortul.
Nu ne vindem prietenii, pentru că nu-i cumpără nimeni.
Nu vindem nici hainele de pe noi,
asta n-o facem niciodată.
În singurătatea noastră e frig.
Şi nu vindem poezii, pentru că nu scriem;
scriem doar contracte de închiriere a sufletului.


Eu nu vreau să vând o inimă rece, de metal,
eu vreau doar să vând cheia agăţată de tata,
cu un şnur la gât.

( Radu Nitescu - Contract de vanzare- cumparare )

Pamant

Plânsete reci ale vremii
Izvorau
Cu
Unul dintre primii pământeni
Rămas stingher şi părăsit
În lut.

De ieri
Eu sunt pământ

Plămădit din ploaie (şi)
Lut
Olar eu am ales să fie
Adam
Iar păcatul meu să fie
Eva.

( Tofeni Claudiu Ovidiu - Picuri de ploaie )

Fiori

Clepsidre cu fulgi
Şi pereţi din gheaţă,
Lasă să se scurgă
Clipele din viaţă.

Culori mohorâte,
Refrene târzii,
Purtate-s de vânturi
Pe sterpe câmpii.

Lumina se strânge
Când cerul senin,
Pregătit să-ngheţe-i
Oricare destin.

Şi-n inimi casante
C-un sânge absent,
E-un sloi ce aduce
A sentiment. 

( Deliman Leontin - Fiori reci )

Langa valuri

Am zile cînd petrec ore
în şir pe malul mării,
ascult valurile şi vîntul
rece alunecînd pe nisipul
fin,
murdar,
plin de alge şi gunoaie-
pasagere naufragiate,
adunate de pe mare...

Îmi place să ascult vocea
răguşită a peştilor şi
să ghicesc durerea pietrelor
de care se izbesc valurile...

Mă plimb pe stîncile goale
şi triste,
numărînd avioanele care străbat marea
în asfinţitul plin
de flăcări.

În leagănul care scîrţie leneş
îmi place să-mi vîntur gîndurile,
sălbatice şi mute.

Am găsit un mesaj într-o sticlă.
E de la Robison Crusoe,
îmi cere să-l însoţesc
pe insula lui pustie.

M-aş arunca în mare,
dar dacă mesajul e o glumă,
un drum fără scăpare?!

Prefer liniştea serii
şi scoicile murdare.

Nu vreau să fiu un naufragiat
şi-mi pare rău pentru
tine, Robinson Crusoe!

Viaţa mea e deja o
insulă pustie... 

 

 

(  Adriana Butnariu - Marea )

Dezghet

 

 

Daca m-ai chema, ar zvacni

O mie de pasari in colivii;

O mie de usi s-ar da-n laturi

Si s-ar umple vazduhul de pasari

Si - ca legatura de chei a pamantului -

Ar zangani apele sub mainile vantului

Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!

Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni

Si-ar incepe sa calareasca la vale

Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale;

Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -

Tu, dezghetul meu, soarele meu!

( Nina Cassian - Dezghet )

...Astept,am rabdare

Deschid călimara cu doruri şi scriu
Cu sevă din vise pe coli de iubire
Îmi tremură tocul şi-i plin de pustiu
Mi-e frig şi-mi pătrunde Austru-n privire.

Caut căldură prin vreascuri de suflet
Uscate de vreme şi arse de vânturi
Încerc să ascund tristeţea în zâmbet
Şi ace de gheaţă topesc în adâncuri.

În serile iernii mi-ascult viscolirea
Prin scorburi zăpadă, ghetuşuri pe-alei
Cu lacrimi din doruri îmi umplu privirea
Din flacăra-mi vie se nasc doar scântei.

Aştept...am răbdare, topească-se ura,
Lumina din cântec să-mi mângâie Dorul,
Voind ca-n retorte de suflet, măsura
Iubirii să uit, cum se uită-n fântână izvorul...

( Georgeta Resteman - Astept, am rabdare.. )