Printre degete

 

Când văd că fluidul plânsului mă cuprinde
Îmi simt sufletul plutind în lacrimi
Iar ochii mei cerşesc mării,
O felie de cer.

Când văd că fluidul durerii mă cuprinde
Îmi simt inima plutind în dor,
Iar buzele mele cerşesc iubirii
O felie de cer.

Când văd că fluidul chemării mă cuprinde
Îmi simt trupul plutind în patimă,
Iar mâinile mele cerşesc pământului,
O felie de cer. 

 

( Rugescu Ioana Adina - Verbul "a cersi " )

Stingher

Esti stanca fara suflet
in lumea de cenusa
Sau vis ce sta sa moara-n
capcana spre neant.
Obscura nesfarsire
ti-a frant aripa pura
si lumea de nimicuri
te-a risipit in vant.
Esti cerul far-de stele
sau suflet omenesc.
Esti o naluca,-o umbra
Si totusi te iubesc. 

 

(Ramona Maftei - Suflet stingher )

Tivit

 

Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur,
Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sunt sărac - şi nu am decât vise!
Să calci uşor când visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!

( William Butler Yeats - Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur )

Uzucapiune

Te-am privit, Draga, iubita mea...
Erai un paun frumos,
Zarzarii înfloriti se scuturau în jurul tau
Si eu nu mai ma saturam privindu-te.

Apoi te-ai schimbat în apa fermecata,
O vâltoare în care ma înecam si muream încet.
Dragostea ta ciudata ca niste ramuri de salcie
Ma tragea zabauca tot mai la fund.

M-au desteptat pasarile cerului.
Eram întins în iarba ca un Gulliver.
Muschiul padurii ma îmbratisase ca o sora,
Caprioarele codrului pasteau în jurul meu...

( Alexandru Alexianu  -  Draga )

Destin

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

( Nichita Stanescu - Dreptul la timp )

Intre aripi de fluturi

Mă simt un fluture
cu aripile rupte
ce am vrut să zbor la cer
dar am căzut,
că n-am ştiut a-ţi spune
ce gânduri mă străbat !

Mă simt un fluture,
cu aripile rupte
ce am vrut
pe aripi de vise să mă urc ,
dar visele ucid
gîndurile ce zboară prea înalt.

Un fluture fără de aripi
mă simt acum şi e târziu
găndurile mor uşor
ucise de al visului zbor,
în nopţile când luna
adoarme pe aripi de fluturi.

( Ciurezu Mariana - Fluturi cu aripi rupte )

Haiku

 

Doamne, în mine
Mai umblă o pasăre
Lovită de zbor. 

( Constantin Paun - Haiku )

Ruta

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.

Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.

Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.

( Adrian Paunescu - Eu sunt eu )

Bagaje

 

în imensul dintre buze se deşiră curcubeul
din baba oarba de-a tine cu mine
se arcuieşte fericirea noi
atât de simplu o joacă de-a râsul cu ochii
ne tragem sufletul în liniştea ca o duminică

Prin dicţionare se zvoneşte inexistenţa
unei creaţii mai măreţe. dor ochii
fuziune unde în mod normal începe noaptea
dimineaţa se deschide-ntr-un scâncet
gângurit dulce te înalţi în zi
între mama şi tata

una ţie, una mie
ne câştigăm şi ne pierdem
o mână tu, o mână eu până se epuizează aşii
apoi scrabble la nimereală interpretăm
ultimul cuvânt e lung ca o singurătate
litera ta, litera mea

mimă cu rândul
ninsoare de gesturi pe timp de noapte
ghicitul e imposibil se alunecă după prima suflare
spate în spate încălzeşte golul
preaplinul ne-atingerilor disimulează foamea
opus se fâlfâie spre ţările calde



nu suntem phoenix mereu câte 4
ne împachetăm elegant cu altcineva

( Dana Marinescu - Anotimpuri )

Intangibil

Intr-o zi, nu demult
Am aparut pe pamant;
Inca de la inceput a trebuit sa invat:
intai am invatat caldura,
si lumina, si am inteles
ca exista intuneric;
apoi lumina lua forme
si capata culori,
care se miscau in jurul meu
si ma atingeau, si ma hraneau
si am invatat mama;
mama care era pentru mine si mama,
si tata si toate celelalte…
Apoi am crescut, si am invatat
ca mama este mama,
Si toate celelalte sunt toate celelalte.
Am invatat ca daca tremur mi-e frig
Si daca tremur si nu mi-e frig, mie frica
Am invatat sa plang, am invatat sa zambesc,
Am stiut sa rad
Pana intr-o zi, cand cineva
Cunoscut si aparent neimportant
Mi-a zambit, si am invatat iubirea
Care mi-a placut, si apoi m-a durut…..
Si viata a devenit cenusie pentru mine un timp!
Apoi am iubit iar, si totul a fost
Ca inainte…( sau aproape la fel?!)

Am invatat sa am, si avind am vrut mai mult
Pana cand, nu am putut avea mai mult;
Si obosit,

Am inteles ca,
Va trebui sa invat ca,
Intr-o zi
Ma voi lovi de un zid… (numit moarte?!)
Si visul meu va ramane undeva, departe,
Mereu in alta parte,
Ca un Orizont:

Intangibil 

(  Nicolaie Stoian - Ca un orizont intangibil )