Într-un interior de seră,
Se stinge un parfum divin
De flori de sânge,
Flori de ceară
Şi violete în declin...
Privind decorul trist şi rece,
Asemenea unui covor,
Un gest, o umbră,
O tresărire, un ecou...
Nu e nimic...
Tăcerea-adâncă domină
Tragicul declin,
În care trist şi-ncet se stinge
Parfumul straniu, dar divin...
Se schimbă florile-n fantome
Cu tainice priviri de mort,
Şi nu ştiu:
Florile sunt moarte
Ori poate sufletul ce port!
( Agatha Vasiliu Bacovia - Declin )