Jocul si joaca

 

Cand viata-i o joaca si visu-i un joc
Iar lumea se-nvarte si sta si pe loc
Suflet chinuit parasit de noroc,
Se stinge atunci…la soroc..

Cand visu-i un joc si viata-i o joaca,
Lumea se-nvarte précis ca o roata
Suflet vioi neatins de vreo pata
Se-aprinde la soroc…deindata!

(Florin Son - Jocul si joaca )

Spre nord, birjar!

Spre nord, birjar, spre nord!



Ai mila, du-ma iute,

Curand, caci ma dezghet.

Nu vreau valtori de visuri

vreau doara sa-nghet.


Spre nord, birjar, spre nord!


Arunca-ma in gheturi

Sa simt ca un fiord..


Spre nord, birjar, spre nord!

Azi zbor

 

De vrei gândurilor vad,
unde apa cristalină
cerne pietrelor lumină,
iz înţepător de brad,

Pentru gândul cel mai drag
să-l alegi acolo, unde
păstrăvi sclipitori în unde
au sărit ultimul prag.

Pentru gândul mai ascuns,
vadul tulburat de ape,
unde umbrele-s aproape,
soarele pierdut şi dus.

Iar de vrei gândului leac,
lasă-l, muntele, să vadă,
apoi vulturilor pradă,
călător înspre alt veac.

( George Ioana - De vrei gandurilor vad )

Optiunea la real

Traiesc in numele frunzelor, am nervuri,
schimb verdele pe galben si
ma las pierit de toamna.
In numele pietrelor traiesc si ma las
cubic batut in drumuri,
cutreierate de repezi masini.
Traiesc in numele merelor si am
sase simburi scuipati printre dintii
tinerei fete dusa cu gindul tot
dupa lenese dansuri de ebonita.
In numele caramizilor traiesc,
cu bratari de mortar intepenite
la fiecare mina, in timp ce imbratisez
un posibil galbenus al existentelor.
Niciodata n-am sa fiu sacru. Mult,
prea mult am imaginatia
celorlalte forme concrete.
Si nici n-am vreme din pricina asta
sa ma gindesc
la propria mea viata.
Iata-ma. Traiesc in numele cailor.
Nechez. Sar peste copaci retezati.
Traiesc in numele pasarilor,
dar mai ales in numele zborului.
Cred ca am aripi, dar ele
nu se vad. Totul pentru zbor.
Totul,
pentru a rezema ceea ce se afla
de ceea ce va fi.
Intind o mina, care-n loc de degete
are cinci miini,
care-n loc de degete
au cinci miini, care
in loc de degete
au cinci miini.
Totul pentru a imbratisa,
amanuntit, totul,
pentru a pipai nenascutele privelisti
si a le zgiria
pina la singe
cu o prezenta.

( Lucian Blaga - A saptea elegie )

Pareri de rau

 

Fără tine să fiu
complet fără tine

şi încet
să încep să uit
cum a fost cu tine
complet cu tine

şi apoi pe jumătate
jumătate cu şi jumătate fără

şi la sfârşitul sfârşitului
complet fără

(  Erich Fried - Ce-a fost asta? )

Trafic

Trenul pleacă din nou din gară
Încet ca şi atunci
Când vântul îţi scutura părul
Iar tu mă priveai tristă
Făcându-mi fără încetare cu mâna.

Gara se micşora pentru mine
Până când s-a pierdut
Undeva între holdele de grâu
Între păduri.

Era o călătorie ca oricare alta
Din care nu voi mai reveni
Niciodată pentru tine...
Mi-aş fi luat poate rămas bun
Dar nu am putut atunci...
...

Să nu crezi c-am uitat,
În fiecare clipă mi-am amintit
De acea gară plină de praf
De trenul care pleca încet
De mâinile tale mici care-mi urau
„Drum bun”...

( Marian - Drum bun )

Rugaminte

 

Arunca-ma departe,
printre idei si vise,
prin nori de sfinte soapte
si lumanari aprinse.

Din ganduri fa-mi biserici,
din suflet fa-mi altar,
din amintiri, icoane,
gaseste-mi avatar
sa-mi spuna despre viata
cand moartea mi-a ajuns,
sa ma ridice-n ceata
cand golul m-a rapus...

Resusciteaza-mi suflul!
Nu stiu sa mai respir.
Ascute-mi firea-ntreaga,
caci am uitat sa simt.
Da-mi aripi de crediinta,
invata-ma sa zbor!
Gaseste-mi Dumnezeul
ca-s singura si mor!

( Petraru Carmen - Rugaminte )

Ceasul

 

Nu ti-a fost dat să vezi vreodata,
Când toamna palida coboara,
Intr-o gradina despoiata,
O ramura intirziata
Ce-a inflorit a doua oara?

Nu te-ai oprit atunci în cale
Se te intrebi: ce taina, oare,
Ascund intelepciunii tale
Infriguratele petale,
Ca miine stinse, fără soare?

Si dac-o blinda-nduiosare
Ti-a frint o clipa-n ochi lumina,
Cum stai asa, intrebatoare,
Uitindu-te la biata floare,
Ai inteles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primaverii.
Si-n preajma mortii abatute
A picurat, pe nestiute,
Un strop din cântecu-nvierii...

( Octavian Goga - O ramura intarziata )

Vintage

Un foşnet dulceag, vijelie nebună

Mă cheamă, te cheamă spre tine, spre mine ...

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Păşeşte spre mine ...

- Păşind, vin spre tine ...

- Atinge, coboară, înalţă lumina,

Acoperă-mi aerul din albastrul abis.

- Ating, mă cobor, mă înalţ înspre tine

Mă strânge o frânghie aspră ... ce joc! ...

- Dezleagă, iubito, strânsoarea încinsă,

Priveşte cum ninge cu soare şi foc.

- Dezleg, iubite, ameţeala fierbinte

Şi mâini, şi picioare-mi sunt piatră ...

Furtună-mbibată cu miros de sfârşit,

El cheamă, ea plânge-ntr-un tril ameţit ...

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, în zare ... departe ...

Te uită cum arde un foc între noi.

- Departe ... departe ... şi ochii-mi scâncesc,

Amară durere-ntr-un zâmbet de chin ...

- Primeşte-ne-n tine, tu înger ... copil ...

Aprinde focul şi dă-ne lumina.

- Chibritul s-a dus, rătăcit în beznă,

Aş vrea să te strig, dar mi-e somn ...

- Te strig eu pe tine ...

- Mă strigi ... tu ... pe mine ...

Vânt adormit de sfârşit de furtună,

El strigă şi strigă şi ea e mormânt.

Acorduri pierdute de pian învechit ...

- Te uită, iubito, spre mine ...

Te uită, iubito, cum ţip ...

Chipul tău e deja ceară topită.

Degeaba mai plâng ...

O prinde de trup cu mâini tremurând,

"... dansează, copilă, dansează râzând ..."

Acorduri pierdute de pian învechit ...

( Ruxandra - Acorduri pierdute de pian invechit )

Porti deschise

Pe poarta Raiului, Creatorul
A scris, să ştie tot poporul:
"Nu intră-n Rai" – şi-aşa stă treaba,
"Cei care au trăit degeaba!"

( George Budoi - Inscriptie de pe poarta Raiului )