Fata stravezie

Iar fata ta  e stravezie
Ca suprafata albei ceri
Si numai ochii mari sunt turburi
De umbra negrelor dureri.

Tu, chip chinuitor de dulce,
Tu, ideal în ochii mei,
Tu, ce femeie între flori esti
S-o dulce floare-ntre femei.

De-ai ramânea pe veci frumoasa,
Precum te simt, precum te vaz,
Ca-n parul tau cel lung si galben
Eu flori de-a verii sa asez!

Dar în curând si nici o umbra
Din frumusetea ta n-ai fi ­
Trei zile numai vei fi astfel
Apoi… apoi vei putrezi.

Pamânt nesimtitor si rece,
De ce iluziile sfermi?
De ce ne-arati ca adoraram
Un vas de lut, un sac de viermi? 

( Mihai Emienscu - In fata ta stravezie )

Firav ca o umbra a ierbii

O umbra a ierbii,
Ce poate fi mai firav

Decat o umbra a ierbii,
Decat o linie subtire de noapte
In lumina cotropitoare si rea,
Ce poate fi mai eroic
Decat o umbra a ierbii
Escaladata cu greu
De-o umbra la fel de stinsa
De buburuza?
Desprinse de mult de formele
Pe care le intorc impotriva luminii
Si existand patetic
In dupa-amiaza torida:
O umbra de buburuza urcand
Chinuitor
O umbra de iarba,
Ce poate fi mai firav

Si mai imposibil de sters?

 

( Ana Blandiana - O umbra a ierbii )

Cantec de drum

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit ...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...

( Ion Minulescu - Cantec de drum )

Trup de vant

Pentru un dram de vant, uitat
In pragul casei din strabuni,
Am adunat pareri de stat,
In ganduri rare de nebuni.

Crescut in mijlocul de ploaie
Calduri de negura si rand,
S-a adunat c-antr-o copaie
Un vesel si nostalgic gand.

Pierdut, pentru un ram de umbra,
Am rasarit in oameni rai,
Si-am adunat tacerea sumbra,
Scaldata in ecou de vai.

Si tot parjol pierdut in gand,
Am asternut intaiul gand,
Atunci cand soarele murise,
Intr-un decor de alb cu vise.

( Gheorghe Puzdreac - Vant uitat )

Cantec de iarna

Noaptea a nins peste camp cu pamant
Tu unde esti, in ce gand?

Crengile zvelte si goale in bezne
danseaza intr-una...
Uite-le sanii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste camp cu pamant
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, intr-una
danseaza intr-una

Tu unde esti?
In ce gand?
frunzele negre-ti cazura
cu toatele, oarbe-n cautatura?

Ah, de-ar mai fi in adancul schilav si urat
doar o creanga cu roadele pline,
sa m-adun, sa ma-ntorc si sa vin iar la tine:
- "Na un mar!"... si atat. 

( Nichita Stanescu - Cantec de iarna )

Petale de lalele

acum, cand petale de lalele-ncep sa cada,
acum, cand ochii mei in ochii tai incep sa vada
si-albastrul cerului e ideal in soare,
las gandurile tale in mintea mea tresare;
e greu sa fii perfect, cand nici nu esti,
e greu sa simti ca mori, cand tu traiesti,
dar totusi lasa-te purtat de mana sortii
si nu da prada trupul tau in cupa mortii;
a mai cazut inc-o petala...mai sunt trei,
ins-a fi bun nu-i imposibil daca vrei.
simt cum parca pleoapele-mi sunt grele
asa cum sunt aceste petale de lalele,
ce se deschid uitandu-se la soare
si cad duse de vant pe cand laleaua moare.
simt cum ma cuprinde un val far de culoare,
te-apropi-ncet de mine, ce simt in suflet, oare?
dormim imbratisati far a ne da seama
unde suntem sau cat e ceasul, caci ne-a murit si teama;
petalele se-nchid si totu-i clar- se face noapte...
pacat ca maine-n zori au sa lipseasca toate. 

 

( Marta Carmen - Ioana  -  Petale de lalele )

Calendar

Copaci cu părul drept
īşi piaptănă
văzduhul,
cu ramurile
atingānd albastrul -
de la rădăcini
īn sus.

Copaci fără nume
crestează calendare,
răsfiraţi cu gāndul
de marginea zării.

Te-aştept!

( Ana A. - Copacii cu parul drept )

In coltul intunecat

 

Imi culc privirea pe inima ta.
Nu se impotriveste , nu se mira ,
Doar ca ar vrea
Ca inima ta sa-i spuna:
" Ramai asa!"

( Enache Catalina - Nemiscare)

Intampinare

 

 

Sălaş printre fagii bătrâni,
eu caut în negura serii,
m-aplec printre ramuri s-adun,
un an din veacul durerii.

Din cetini apuse, coroană să fac
crăiesei zăpezii ce-aşteaptă,
ofrandă din muguri de brad
şi ceară nearsă.

Din ape o ie de aur să ţes,
s-atingă firava făptură,
pământul o cergă din visul ales,
s-o calce timidă şi pură.

Din paşii ei doină răsună pe şes
şi cântec de viaţă adună
mă las copleşit de sunetul des
în licăr de lună.

( Marius Grama  - Ofranda )

Morning

 

 

 

 

Păsările aduc lumina în cioc
În picuri cât bobul de rouă;
Pictorii pe pânză pun soarele-n loc
De lună, şi- ncepe să plouă -

Stropi de culoare din vârf de peneluri,
De pe curcubeie – palete ,
În frunze şi flori, de-o mie de feluri,
Pictează un soare sonete -

Spun păsările cu aripile lor
Doar versuri pe cer dimineaţa,
Se ’nalţă un tril, şi-n fiecare zbor
Un soare alungă iar ceaţa

( Lucia Firefly Popescu  - Dimineata )