Prima la stanga

pleci...
prin suflet mi-ai trecut cu mopul,
cu mătura şi cu... un gând;
că-mi vei desţeleni păcatul
şi-ai să-l arunci ca pe uitatul
în marea lui.

chiar pleci...
şi nu mi-ai fost prieten
şi nici un sfetnic ce te-am vrut,
ai să mă schimbi pe o brăţară
chezaş să-ţi fiu
pentru trecut.”

....

şi-am plâns...
simţind cum gându-ţi rece
m-a răstignit pe două cruci:
e timpul care-a fost odată
şi altul care nu s-a vrut.

( Lidia Muraru - Chiar pleci )

Clipa care pleaca si clipa care vine

Când te deschizi, e trupul tău mireasmă

De sobru mosc şi dulce orhidee,

E noaptea zi, cu tine-n pat femeie

Şi chiar tristetea fuge ca dracul de agheazmă.




Ce dar ai tu, făcut e pentru mine

Cin te-a croit urmatu-mi-a doar gândul,

De tine-n veci sortit, ca să rămân flămândul

Eşti clipa care pleacă şi clipa care vine.


Cu tine-n gând trăiesc şi mort sunt fără tine

În trupul tău gust mierea şi pelinul,

Tu mă imbeţi mai tare decăt vinul

Nu aş putea trăi o clipă fără tine.

În mine simt iubirea ta cum sapă

Fântână, să mă umpli cu trupul tău de apă.

( Valeria Tamas - Poem de dragoste )

Totul se plateste

Am revenit, spăşit, după mulţi ani
În urbea de-nceput a fiinţei mele,
Visând la parculeţul de castani
Unde, copil micuţ, priveam la stele.

Păşeam pe pietre umede si cenuşii
Când te-am văzut râzand în soare,
Erai cu soţul şi cei doi copii,
Ce laş! de ce-am fugit eu, oare ?

M-am întâlnit, cu prieteni vechi
Şi-am colindat, hai-hui, pădurea,
Ciudat, lor le crescuseră perechi,
În timp ce eu umblam aiurea.

Degeaba m-am întors pios aici
Sunt între-ai mei şi totuşi singur
Cu sufletul stropit, cu lacrimi mici
De câte-un nor, rebel, desigur.

Şi îmi permit să-ţi dau un sfat
Să joci cinstit mereu pe faţă,
De eşti copil, femeie sau bărbat
Caci, totul se plateşte-n viaţă. 

( Ioan Gelu Crisan - Intoarcerea de nicaieri )

Geamul cu ochi caprui

Prin geamul ce-l privesc in zare,
Doi ochi caprui mi se arata...
Si tot mai clar, si tot mai tare,
Se contureaza-n jurul lor o fata...

Si stau pe strada, ca vrajit
Privind mereu fiinta sfanta...
Si simt ca am intinerit,
Caci inima nu-mi bate, canta...

Mergand soarele la culcare,
Vede si el doi ochi caprui...
Si ii priveste cu ardoare,
De parca-ar vrea sa fie-ai lui...

Zeita de la geamdispare,
Si eu ma simt din nou batran...
Pleaca astrul la culcare,
Eu cantul inimi-l ingan...

Eu tot aici voi astepta...
Aici, pe strada nimanui,
Sa pot revedea fata,

Din geamul cu ochi caprui...

( Tibrea Cristian Vasile - Geamul cu ochi caprui )

Intersectari predestinate

Destinul meu-
Destinul
unui vultur
cu o aripa lipsa,
destinul
unei sfere
cu-o jumatate plana,
Destinul
unei ore
ce trece-ntr-un minut.

Destinul unui om
ce a iubit
prea mult. 

( Vlad - Destin )

Risipa

Un curcubeu zănatic, pe blog îsi scrie soarta
E trist că astăzi movul din curte a pierit,
Văzuse printre galben că e deschisă poarta
Cu boceluta-n spate, spre rouă a fugit.

În timpul ăsta lumea, decisă a nu-l plânge
A compensat visarea cu sticle verzi si sparte,
A spulberat tăcerea, si-a pus-o într-o pungă,
Și–a îngropat albastrul în pleoape si-aripi moarte.

Plângeau în pod copiii, si fetele la poartă,
De cerul plumburiu si rochiile sterse,
Natura se năstea, dar seara era moartă,
Și valuri mari de plumb, de rău au vrut să verse.

Oceanul plin de spume, e rosu vertical,
Și are scoici plăpânde, cu dinti de catifea.
Un soare vechi, albastru, mai plange muzical,
Cu raze dulci de lacrimi isi spală amintirea.

Într-un târziu, spre seară, pe ulite dosite,
Duhnind a mere verzi si-a zeamă de regrete,
Pe-o scar-imaginară, cu trepte nesfarsite
Incet se suie movul.... cu minte de burete.

( Eli Lazar - Risipa de mov )

Sarut fosnit

Si voi veni, ca din scripturi pagîne,
cu sceptrul alb, de sare si de foc.
Alb trandafir va înflori în pîine -
mirata vei taia-o, la soroc.

Si am sa tac. Tacerea este graiul
cel mai adînc de pe aceasta stea.
Atunci, o clipa, o sa simti ca raiul
ti-e-n inima de crin si-n carnea-ti rea.

Diluviile vremii vor fi sparte,
topite-n vipiile stacojii. -
Ca doua pagini, gemene, de carte
vom fi. Sarut fosnit. Caci voi veni! 

( Alexandru Andritoiu - Si voi veni )

Degete plecate

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheată şi de pîrjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, dupa vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrînă şi săracă,
Plecată prin padure să strîngă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atît îmi mai rămîne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

( Adrian Paunescu - Degetele tale )

Sopteste-mi !

De ce-ti doresti eternitatea ...
Cand stii ca esti doar trecator ?
... cum sa intelegi realitatea,
Cand esti un simplu visator ?

De ce te-ascunzi mereu de viata,
Cand iti doresti doar sa traiesti?
... de ce mai crezi tu in magie,
Cand stii ce greu e sa iubesti ?

De ce mai crezi tu intr-o soapta

Cand singuratatea n-are glas ?
De ce sa nu mai crezi in vise
Cand doar atat ti-a mai ramas !

Cum sa zambesti ca inainte ...
Cand simti incet cum te topesti ?
Ce poti sa spui fara cuvinte,
... si doar cu lacrimi reusesti ?

   Te iubesc .

 ( Just Timmy - Ultima soapta )

Zguduire

Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
"Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"

Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.

( Nichita Stanescu - Pierderea ochiului )