Un pod cu chip de curcubeu

Vreti sa va spun cine sunt eu?...
Un pod cu chip de curcubeu —
Un curcubeu multicolor,
Armonizat pe placul tuturor!...
Cei mai multi —
Prostii —
Cred ca sant
Aureola unui sfant...
Iar cei mai putini —
Cei cuminti —
Cei care nu se-ncred in sfinti,
M-asigura ca sunt un pod,
Pe care regele Irod —
Un rege mandru
Si stupid —
A vrut sa-l construiasca-n vid...
Dar Dumnezeu l-a pedepsit,
Caci a murit,
Lasandu-si podul nesfarsit
Exact cand reusise sa-l indoaie
Cu cei din urma stropi de ploaie
Schimbati in lacrime solare,
Ca orice pod fara picioare.
Si totusi, acest pod sunt eu —
Un pod cu chip de curcubeu!...

( Ion Minulescu - Romanta nebunului )

Primavara in suflet

Pofteşte primăvară în casa mea
Hai să bem o ceaşcă de ceai de tei
Şi să discutăm…
Dacă vrei poţi să te serveşti cu nişte idei
Din  tavi întunecate cu dicţionare
Şi hai să vorbim
Despre călătoriile tale
De peste hotare.
Hai spune te-au însoţit berzele?
Păsările cele străbune.
Şi acele raze de 24 de karate?
Stai să-ţi mai torn nişte ceai
Şi spune-mi
Vreau sa vorbim pe săturate.

( Alexa Dumi - Primvara in suflet )

Cu capul in nori

Eu cred ca norii povestesc
In fiecare tara altfel,
Poate ca sunt tinuturi unde
Se vad pe ceruri epopei
La noi pe bolta trec ciopoare
Cu caini batrani si miei nostalgici
Si-aluneca-n pasunea-albastra
Pe urma lor trei ciobanei.
Sau se inalta-o manastire
Nepamanteana, ca in somn,
Surpata-n haos fara mila
De rasuflarea unui vant
Si iarasi razvratita-n ceruri
Pana cand aripi de sindrila
Cazand inspre inalt cu spaima
Suie din lacrimi un cuvant.
Cum am putea sa ne dorim
Un cer senin si-o bolta goala,
Cand norii spun povesti prin care
Suntem salvati in vesnicii?
Veniti, furtuni, deasupra noastra
Si infloreste-ne, durere,
Cat timp mai stii cu abur sacru
Pe cerul lumilor sa scrii...

( Ana Blandiana - Eu cred ca norii.. )

Din preaplin

strîngea lumina soarelui în piept
o revărsa noapte de noapte
pe cer
în chip de stele
căldura o ţinea în pumni
pentru
sufletele reci
într-o noapte şi-a deschis pieptul
prea larg
sufletul a zburat
tot mai sus
devenind
stea.

( Liviu- Ioan Muresan  - Din preaplin )

Mic dejun cu lumina

Vreau sã descopãr lumea, niciodatã
n-am crezut, cum spun poetii, cã-i frumoasã.
Însã astãzi, cu luminã pieptãnatã,
dimineata mi-a intrat în casã.

Fumegam de somn, când am simtit
pasii cuiva lângã perete -
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.

Cu picioarele goale ea pãsea,
în oglindã rãsuna cristalul,
dimineata strãmutase balul
fetelor-lumini în casa mea.

Si privind, eu mã gândeam: e bine
sã fii tânãr când afarã-i soare.
Zi frumoasã, îti voi pune legãtoare
dupã gât si-o sã te iau cu mine.

( Magda Isanos - Dimineata )

Vise placute!

De aş putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Şi-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic şi-apoi să îi iau scara,

Dezlănţuind în albii însetate
Izvoarele curgându-şi apa vie
Prin şipote-n scântei de feerie
Din cheia ce-am topit-o nestemate,

Iar din culori ce triluri se coboară,
Un pat aş împleti viselor tale
Cu aşternut şi perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,

Unde pe seară, sub aceeaşi Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte şi mai bună.

( Valeriu Cercel - Vis )

Ardere de apa

In ce sa-ti platesc?
am intrebat pasarea care trecea.
In pamant, imi spuse.
M-am uitat la noroadele de bulgari
pe ogorul arat.
Asteptau ca bivolii, cu capul
in jos, umilit.
Lasa-i, nu-i privi, ei sunt tineri,
zise pasarea, ciugulindu-mi pleoapa.
Pamantul trupului tau,
pe el il vreau.
Dar mi-l vei da
subtire si incet,
tihnit si in tremur,
ca apa. 

( Simona Grazia Dima - Ardere de apa )

Ora fara tine

Ora naruita-n vazduhuri. Ora
lasând o urma arsa pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsa,
ca luna peste caravane…

Ora sfâsiata de stele-n cadere,
ora goala de culori, ciutura sparta,
turn ametit de ploi, rostogolite de lespezi,
padure moarta!

… Când te întorci, ora se cuibareste
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casa de tara,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiaza, într-o cadere spre cer,
lânga steaua polara…

( Gheorghe Tomozei - Ora fara tine )

Dor de apa

Sunt ţintuit pe crucea nouă
A năzuinţelor ce dor
Iubirea ta, un vas cu rouă
E al dorinţelor izvor…

Nu vreau ca lumea să cunoască
În mână, cupa când o iau...
Şi setea mea s-o huiduiască
Atunci când vreau şi eu să beau... 

 

 

( Ovidiu Mantaluta - Sete de tine )

Dorinta

...Sa fie o dimineata copilaroasa si moale
Prin care, trecand, lumina sa scoata
Fosnet de frunza uscata;
Si miroase-n odaie
A creioane ascutite prelung
Si-a hartie neinceputa;
Din ganduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-ma
Bucuroasa, buimaca,
Sa trag pe mine o haina,
Sa ies naucita in strada
Cu picioarele goale-n pantofi
Si sa intreb fericita:
Stiti cumva in ce an suntem?

( Ana Blandiana - Dorinta )