Nu am sa te fur

Nu  vreau sa te fur..
Vreau numai sa te intalnesc...
Undeva la mijloc...
Inima mea,in inima ta un loc, sa gasesc

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar ,sa nu te amagesti
Undeva la mijloc...
Intre tine si tu
in lumina din privirea ta privesti

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar sa ma lasi sa-ti daruiesc
Undeva la mijloc...
E tacerea din cuvantul tau...
Si amutesc...

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar sa ne regasesti
Undeva la mijloc...
Lumea din lume,
Care doar in vis te regasesti

Nu vreau sa te fur

Nu am sa te fur

Vreau numai doar sa ma risipesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce esti tu
Si tot ce-ti doresti

Nu vreau sa te furi...
Vreau numai sa te ratacesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce ai pierdut si nu gasesti

Nu vreau sa ma furi
Vreau numai sa ma linistesti.
Undeva la mijloc...
Intre tot ce suntem si tot ce-ti doresti

Nu vreau sa te fur
Vreau numai sa ne ocrotesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce ce spun
Si tot ce gandesc...

Vreau sa fur...vreau sa te fur..sa te fur

Nu vreau sa te furï

( Florin Chilian  - Nu am sa te fur )

Doua inimi.. out of focus

Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! - repete
acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorinţi ce zi şi noapte-mi dau târcoale –
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestăvilita ei cerinţă de lumină -
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
"De tine am nevoie, doar de tine!"
Şi cum furtuna-şi vrea sfârşitul în tăcere,
chiar când tăcerea o loveşte cu putere -
revolta mea loveşte-n dragostea de tine,
şi totuşi strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!

( Rabindranath Tagore - Doar tu imi trebuiesti )

Dincolo de ziduri

dincolo de zid

în seara aceea

liniştea cobora prin frunze

din pomul trist

a apărut furtuna

şi noaptea

dincolo de zid

neputincios în faţa vrerii

mă leagă amintiri cu bunici şi pruni

în zori

mi-a fost dat să trăiesc

căderea unei noi file din darul terestru 

( Ioan Andreica - Dincolo de ziduri )

Cantec de drum

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit ...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...

( Ion Minulescu  - Cantec de drum )

Mireasma de soc

Mireasmă eşti femeie ce trupu-mi împânzeşte
E vocea-ţi mângâiere şi trupul tău alint
Nainte şi în urmă-ţi ai clopoţei de-argint
Ce clipa de iubire bărbatului vesteşte.


Cu albe braţe şi blând rotund de umeri
Cu sânii tăi, pentru beţii pocale,
Eşti toata dor şi geamăt când te deschizi în floare
Şi clipelor, plăcerile le numeri.


Ce caldă-i carnea ta, ce dulce miez ţi-e buza
Cu tine clipele prea iute fug
Alâturi când te simt m-aprind ca şi un rug

Nu-mi pasă că o toamnă îşi leapădă iar frunza.
Pe trup cât sunt arcuş şi tu-mi rămâi vioară
Doar gândul că te-aş pierde o clipă mă-nfioară.

( Valeria Tamas - Mireasma mi- esti , femeie ) 

Daca -ai pleca si nu te-as mai gasi

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Pe prundul gândului aş rătăci
Până cocoşii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.

Cu sufletul în straiul vieţii tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aştern
Şi-atât de dragă raza vieţii mele
Aş face-o zbor de aripă spre stele.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
De clipe trupul mi l-aş desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruţare,
Va lua din mine pata de culoare.

Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aş răscoli
Şi-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Cocon în fir de lună m-aş zidi
Să pot renaşte-n fluture de noapte
Şi-n cruce inima prinzând pe spate,

Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii,
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.

(  Elena Victoria Glodean - Daca-ai pleca si nu te-as mai gasi )

Lanturi in ochi

Lanturi in ochii ce-i astept,
Lumini in umbre de smaralde,
Carari in verdele atent,
Ca rasuflarea apei calde.

Deschid fereastra tremuranda,
Un zambet vested in ascuns,
Eu sunt si noua sunt si blanda,
Sunt iedera de nepatruns.

Perechi de umbre se cuprind,
In bratele din atmosfera,
Am si uitat, acum murind,
Sunt altul in final de era.

Cu inclinari de vase rupte,
In zbucimul trecut prin ape,
Izvoarele tresar ca supte,
In linistea ce sta sa-ngroape.

Te uit pustie intre gheturi,
Un deget rasfirat spre cer,
Adio vant purtat de ceturi,
Ispita rea de giuvaer.

( Gheorghe Puzdreac - Lanturi in ochi )

Un loc al meu

 Locul meu e acela din care plec
si ma intorc de fiecare data cand mi-e frig
de ploi
de mine
de noi

Locul meu e acela in care ma nasc
de fiecare data cand ma rapune un gand
de ploi
de mine
de noi

Locul acela e doar al meu
daca ma inchid in el vad cum cresc
pasarile ca o speranta dupa atatea ploi
(pana la caderea frunzelor ma cresc, primavara!)
rascumpar astfel vremea in care fugeam de mine
ascunzandu-ma dupa lutul casei cladita-n cuib de lumina

Locul meu e acolo unde mi-e cana de lut
din care-si astampara setea trecatorii
isi cauta toamna ca pe o izbavire,
ca pe oglinda fantanii care are geam de cer
si e ferecata c-o suta de lacate, unul pentru fiecare an
in care m-ascund de fiecare data
de ploi
de mine
de noi...

( Mirela Nicoleta Tonita - Un loc al meu )

Intre aripi de fluturi

Cu inima ta in palmă
mă perind între aripi de fluturi

curge prin venele mele foc
când te iubesc mai presus de cuvinte
respirând în tăceri.

Cu inima ta in palma
mă ridic deasupra de cer
flutur aripi de foc
când eşti înger
îmi duci paşii dincolo de etern.

( Delia Bradu  - Intre aripi de fluturi )

Neindestulatoare

Pe jos
toate frunzele toamnei
şi o singură picătură de rouă.
Pe sus
o singură cruce
pentru mii de biserici.
La mijloc,
eşti tu,
împărţind deneîmpărţitul
în mai multe jumătăti
decât are un întreg
pulverizată în toate iubirile
neîndestulătoare. 

( Viorel Bucur - Neindestulatoare )