Sunt fericita

Sunt fericit.
Nimic din viaţă nu îmi aparţine
Doar eu mă aprind în tăceri arzând până la ultima cenuşă,
Doar eu îmi sfâşii toate nopţiile în căutarea mea scindată
În sute de slipiri cu ecouri.
Poate sunt orb, poate sunt mag…
Este un fel de a culege stelele din ochii celor pe care îi iubesc,
Este un fel de a arde scufundat in mare,
Este un fel de a mă îmbolnăvi cu viaţă prin cimitire,
Este un fel de a scrie şi de a zâmbi sub bombardamente
Şi de a te gândi la copii cu păpădii în mână…




Sunt fericit.
Îmi iubesc viaţa ca şi moartea,
Nimicul ca şi întregul,
Boala ca şi sănătatea,
Iubirea ca şi singurătatea
Şi cu umbra mea aprind siluetele
Care îmi opresc căderea ca şi înălţarea.

Sunt fericit.

( Madalin Ciortea - Sunt fericit )

Inca un pas

Câte cărări
au rămas neumblate,
leacul să-mi aflu în sterpe poveţe?
Nadă golgotei,
nesomnului pradă,
iernile chem la eterne ospeţe.

Zac în Arcadii
căzute-n rugină
veştede clipe, haotice, mute.
Zvonuri de pietre
muşcând din ţărână,
încă un pas, şi argintul le-asmute.

Vamă zidesc,
de la facerea lumii,
ţipătul crud, suliţat în genune.
Oarbe porunci,
veşnicind în adâncuri,
scurmă-n amiezi aşteptări de cărbune.

( Elena Munteanu - Inca un pas )

Pana la tine

Pana la tine, dragostea mea,

E cale doar de-o ninsoare

Si parca ma mustra ceva

Cand zapada se lasa calcata-n picioare.



Pana la tine, dragostea mea,

Am sa ma pierd in frig si-n ceata,

Sa suflu in palme ca si cum m-as ruga.

Cuvintele sa-mi fie cuie de gheata.



Pana la tine, dragostea mea,

E-un falfait de aripi in frig.

Aici sunt atat de singur, incat

Nici nu ma mai aud cand te strig.



Pana la tine, dragostea mea,

E sangele acesta dovada.

Eu te astept cu bratele intinse

Intre doi talhari de zapada.

( Nicolae Alexandru - Vest - Pana la tine )

Dupa ploaie

S-a dus furtuna-n zari s-acuma se-ntrec miresmele-n putere:
Se-ntrec care de care parca, stapina sa ramiie-anume
Peste-ntunericul acestei nopti dulci si pline de mistere ;
Se bat si florile - se vede ca nimeni n-are tihna-n lume.
Se razboiesc mereu si ele sa stapineasc-un ceas pamintul...
Dar cine nu-si incearca oare o data-n viata lui norocul?
In van sa le despart-alearga sub negrele umbrare vintul...
Biruitor pina acuma domneste singur busuiocul.
Ca o biserica miroasa seninul cucerit o clipa,
Dar se trezesc in umbra crinii, varsindu-si boarea lor profana,
Vazduhu-i greu cit n-ar fi-n stare vislind sa-l taie o aripa,
Un trandafir murind se farma patind cuprinsul ca o rana.
Si tot mai grea, mai tare creste naiva florilor urgie,
Se-ntrec care de care parca sa-nvinga ori sa moara-n lupta.
In van trimite-un gind de pace un miros blind de iasomie,
Si flutura-n desert in aer, ca un steag alb, o nalba rupta.
Hodina nu-i, dar iata-n lupta ca vin si mindrele verbine,
Un miros voluptos alearga adus de vinturi de departe,
Si nu-i mireasma sa n-adoarma, nici floare nu-i sa nu se-ncline;
Iar noaptea toata deodata miroas-a dragoste si-a moarte.
Miroas-a moarte s-a iubire si creste-o dulce lenevie
Ca-ntr-un polog frumos in care te-nvinge somnul fara vrere,
O ceata diafana zboara ca peste-un cimp de batalie,
Acoperind din nou gradina cu-ntunecatele-i mistere.

( Dimitrie Anghel - Dupa ploaie )

Izolat

Te-ai izolat de lume si cauti o scapare
Cauti evadarea din sufletu-ti pustiu
Gandurile tale goale si sufletu-ti fara scapare
Te-nvarti in cerc cautand raspuns...
Astepti prietenul care cuvantul sa ti-l fi spus
Sa evadezi cand soarele pe cer a apus...
Sa-ti spuna o sa fie bine...
De maine raspunsul ti-e intiparit pe luna...
Iar stele mari ce cad o sa-ti fie dorinte
Scapare,evadare din pustiu
Aterizare in realitate cruda fara shtire...
In minte ai doar:"Cine sunt?Nu stiu..." 

( Marian - Izolare )

Blestem

Obsesia mea despre tine
Renaste, in mine, acum
Si iarasi e rau si e bine
Si toate se afla pe drum.

O clasica dragoste veche,
Transcrisa in versuri, candva,
Acum isi gaseste pereche
Si replica este a ta.

Poemele mele supreme,
Traite-ntre bine si rau,
Acum, s-au intors ca probleme,
Le-as trece pe numele tau.

Mereu, intre viata si moarte,
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat,
Iar astazi, cand esti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.

Si nu mai dau lumii de stire
Ideea de care ma tam,
Ca nu mai exista iubire,
Asa cum exista blestem.

N-am cum sa accept ca, din toate,
Ramane doar zborul tarat
Si faptul ca nu se mai poate
Iubi decat rau si urat.

Vin versuri stravechi sa-mi inspire
Poemul cel nou ce il chem
Si totusi exista iubire,
In veci, peste orice blestem.

( Adrian Paunescu - Totusi iubirea peste blestem )

Te-am gasit !

te-am găsit într-un freamăt de aripi-
blând zbor al marelui car,
într-un deşert al zăpezii,
într-o zbenguială a copiilor hoinări.

într-un strigăt de ducă,
într-o limpezire de doruri,
printre pietre.
fără mâini,
fără picioare...numai sufletul
învelit într-o
coajă de arbore.
te-ai gândit că vreodată am să mă rătăcesc
printre răsărituri şi apusuri
şi bine ar fi
să-mi descoperi nordul din inimă.
ochii mei scăldaţi în binecuvântate mirări
să se îndrepte
spre tine.

( Anisoara Iordache - Te-am gasit )

Autostopisti

Doi paşi pe trepte mari, de piatră,
Alţi trei mai mici pe lutul lunecos,
Un pas s-a frînt, altul n-a mai putut
Să ţină ritmul
Şi ai căzut pe-un miez de noapte
Străbătut de licurici cu aere de faruri.
Nu mai simţi decît un fîlfîit cu iz de iască.
Mai poţi să ţii ochii deschişi?
Uite, dincolo de tine creşte un cîntec
Despre soare şi gărgariţe...
Nu îl auzi, nu poţi să-l guşti.
Nu mai e cîntecul tău,
Nu mai e cîntec, pentu tine
E vaiet de timp nimicit de vînturi
Albastre, cu mirosuri aspre, de gheţuri.
Te du şi dormi, trage-ţi sufletul prin trup,
Lipeşte-ţi gîndul de drum şi-ncearcă să visezi
Copaci cu ramuri grele, aripi înspre pămînt, aripi,
Aripa mea ocrotitoare peste visul tău.
Mîine nu mai există, nu mai are culoare, e numai sunet
De pleoape, de inimi care se odihnesc.
Dormi!
Te voi deştepta într-o altă zi. 

( Nicoleta Stefanescu - Odihna la margine de drum )

Aspiratii

Credeam că viaţa-i mai uşoară
Că nici nu sufli şi ea zboară
Că fără aripi, fără zmei
Ajungi acolo unde vrei.

Ajungi în ceruri şi mai sus
Să furi Luceafăru’ l-apus
Să iei un nor să-l modelezi
S-alergi pe el fără să vezi

Cum lumea-ncearcă să te prindă
Să te coboare-ntr-o clipită
Pe un Pământ nebun de-al lor
Unde doar păsările zbor.

Şi astfel îi vei blestema pe toţi
Că nu te-au lăsat să te cocoţi
În-naltul vârf al ăstei lumi
Unde cu toţii suntem buni.

Încerc pe plac eu să le fac
Şi-nvăţ să merg şi-nvăt să tac,
Dar lumea asta nu-i a mea,
Nici n-o pot compara cu ea.

Şi-un dor cumplit mă ia uneori
Magneţi parcă m-atrag spre nori
Şi-ncep deodată a pluti
Fără a vrea, fără a şti.

Dar zborul meu e interzis
Mânia lor eu am aprins
Şi drept pedeapsă mi-au tăiat
Al meu ţel înaripat.

( Colpos Oana Stefana  - Aspiratii )

Incaltata-n ierburi noi

Mi-e aşa dor de dragoste...si cui să spun...
Atât nomad gândul pe drum,cum să-l adun...
Printre ceteni şi aluni
Printre ierbi,izvorul bun,
Printre linişti de natur,
Printre muzici de păduri,
Prin trifoi cu degeţei
Ale mele prins pe ei,
Ciripiri de păsărei
Îmi fug ochii după ei,
Copăceii înfloriţi,
Mugureii logodiţi
De parfumuri ameţiţi;
Mă dezmierd prin flori de tei,
Tot păşesc pe alţi cărări,
Plini de iarbă-acoperiţi,
Nu las drumuri dezgoliţi;
Mă aşez sub un salcâm,
Închid ochi şi mă închin,
Nu-mi uit Tat copacul meu,
Să îl pui la cas temei,
Să am undi să mă adun,
Cu-ale florile-i să-mi plâng,
Picături de salcâm nou,
Lacrimi calzi pe-obrazu meu,
Mă îmbată,mă-nfioară
Mă dezbină,mă omoară,
Mă-ndulceşte-nveninează,
Mă ridică,mă coboară;
Stai trifoi pe sânul meu,
Staţi brânduşi în părul meu,
Toporaşi îmi faceţi voal,
Peste trupul alb să-mi am,
Încălţată-n ierburi noi,
Întinsă pe un pat de moi,
Cu lumina împlinită,
De căldură-acoperită,
Multă,multă sărutare,
De natură-mbrăţişare,
Privighetori lasă-ofrandă,
Din margareţi frumoasă salbă,
În zbor atent uşor bătând,
Mi-o trec uşor pe după gât,
Şi pielea suav sărute-mi,
De frumuseţi şi bun inunde-mi,
Fiinţa-mi singură,pierduta,
De natură adoptată.Renascuta.

( Loredana Pirghie - Treceri )