Cantec de inima albastra

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
"icoana cu picioare lungi"

veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai

cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici

vânam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă eram viu.

Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm

pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţârăna-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire - măr rostogolit 

 ( Mircea Dinescu  - Cantec de inima albastra )

Asculta mai multe audio Muzica

Strigatul unui suflet decolorat

In fiecare zi ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare
Si nu bagam de seama ca,
In loc ramane un desert de disperare.

Ne invadeaza lenea unui vis
Pe care il anulam cu o sovaire
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor sa admire.

Ne rasucim in asternut posac
Insingurati in doi, din lasitate
Mintindu-ne cu guri care prefac,
In zgura, sarutarile uzate.

Ne prea goi intr-un tarziu
Pe o nepermis de joasa treapta trista
Prea sceptici si prea singuri, prea in pustiu
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

 ( Romulus Vulpescu - In fiecare zi )

Cu mult drag, pentru T.T.

Sacrificiu

Aş lua fiecare iluzie
una câte una
şi le-aşi lovi de pietre
până le voi face praf,
hrânind vântul
cu ele.

În sufletul meu
aş merge la vînătoare
în căutare de lucruri
semnate
cu zîmbetul tău.

Aş ucide dragostea
care mă înfruntă
cu a ei singurătate
şi aş arde în iad
păcatele
care nu se iartă.

Voi fi fericită
pentru că nu va putea
să-ţi fure nimeni
niciodată
senina fericirea ta.

( Arty - Sacrificiu )

Convergenta

Distanţa dintre noi
Îmi proiectează trasee dureroase pe frunte
Şi atunci
– abandonând recomandările primite la farmacie –
Transform orizontul în compresă,
Spre răcorire temporară…
Între sufletele noastre plantează dorul
Borne kilometrice,
Iar distanţa cea mai scurtă dintre două inimi
Se concretizează într-un gând
Trimis cu viteză năucitoare…
Ne mângâiem prin şoapte rostite
Din interiorul dublei singurătăţi
Şi transformăm întâlnirile scurte
În paradoxale revelaţii sentimentale
Care confirmă teoria
Că lumile paralele
Se pot întâlni
În convergenţă neanticipată…
Universul este torturat de o comprimare bruscă
Atunci când te afli în braţele mele,
Iar bornele kilometrice cad una câte una,
Răpuse de dorinţă…
Inevitabila plecare către lumea ta
Înfige până la plăsele cuţitul incertitudinilor,
Iar eu îmi aşez din nou orizontul pe frunte
În vreme ce dorul readuce bornele kilometrice
În poziţie verticală…

( Cristian Lisandru - Convergenta lumilor paralele )

Fuga in doi

Este-n noi o spaimã care ne doboarã
Bate vânt din lucruri,poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioarã.
Carnea dulce vâslã.Ochiul necuprins
Rupti din soare-s mânjii,îi asteaptã hãtul,
Gloria cãrutii – glorie pe roti.
Ochelari de piele mãrginind ospãtul
Fãrã ca privirea sã-nfloreascã-n pãrti.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunati în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasã poate fi oricare -
In singurãtate alergãm perechi.

( Mircea Dinescu - Fuga in doi )

Mai sunt inca roze, mai sunt..

Mai sunt incă roze, -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Când ceru-l credeam pe pământ.

Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt incă roze -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele.

Zadarnic al vietei cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, si cânt,
In ciuda cercărilor grele,
Mai sunt incă roze, -- mai sunt. 

( A.Macedonski - Rondelul rozelor de august )

Descopera-ma, iubite, pe mine in noi

Vino si alearga cu mine in adancul meu,
pe carari inverzite,boeme,ratacite-n aburul-dor,
cautand curios,libertatea,sugrumata de lianele aparentei.
Inventeaza-ma-n iertare si minune;
cladeste-ma-n taina si vis;
ofera-mi cu patima stropii de roua,
de pe petala ganditoare a dorintei;
ofera-mi strigat de vant pe buze de-amurg.
Calatoreste in mine,ca pe un tarm scanteietor si infinit,
si nu uita,atunci cand cerul obosit,
o sa-si lase pleoapa grea sa cada peste noi,
ca o cortina cu fulgere si flacari, 

descopera-ma in chemarea si ruga ta,
descopera-ma,iubite,pe mine in noi. 

 

 

 

( Alice Barbu - Naivitate-Lui )

Peren

Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde
Apusa tinereţe s-a ofilit de dor,
Şi apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor,
Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde.

Şi când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde
Şi mut, văzduhul veşted tresaltă-n lung fior,
Va răsări iar umbra cu chip înşelător
Cu ochi a căror taină tu n-ai ştiut pătrunde.

Dar, în zadar vei cere viclenei năluciri
Să-ţi mai învie-o clipă a stinsei fericiri,
Că va pieri, zâmbindu-ţi, cu degetul la gură,

Şi singur iar vei plânge în searbedele zori,
Amara soartă care te-a prigonit cu ură,
Încununându-ţi fruntea cu mohorâte flori.

( Mateiu Ion Caragiale - Gradinele amagirii )

Istovit

Ai tremurat in lacrima iubirii mele
Si dorul pentru tine l-am purtat in gand.
Un anotimp,mi-ai rasadit in suflet mii de stele;
Si-as fi dorit,albina fiind,polenul sa ti-l strang.
Dar azi am istovit,ninsorile-s prea grele,
Iar pleoapele mi se deschid doar ca sa plang! 

 ( Ungureanu Atino  -  Istovit )

In faptul diminetii, vaslele se sfarma si dorurile dor

Vreau să-mi aduc aminte acum cît de uşor
Lăsam atîtea clipe dragi să-mi scape
Cînd de pe ţărmul vremii zvîrleam nepăsător
Sulfina visului în turburi ape.

Cu vîntul înserării mă împrieteneam
Suflînd în pînza cerului albastră;
Corabia lui Sindbad mă aştepta la geam,
Cu pasărea numită Roc, măiastră.

În suflet numai vîsle, în cuget numai dor!
Dar nu ştiam în faptul dimineţii
Că vîslele se sfarmă şi dorurile dor
Cînd la zenit e soarele vieţii.

Iar mai tîrziu, cînd viaţa m-a scuturat din vis
Cum un puternic vînt alungă norii,
O mînă nevăzută în mine a deschis
Cutia cu păcate a Pandorii.

Cu duhurile rele luptat-am îndelung
Pîn’ le-am cuprins în mreji de gînduri clare;
Deşi supuse, totuşi nu pot să le alung

Strigoi ciudaţi cu măşti surîzătoare.

În horbote de vorbe călite-n ideal,
Furtuna dinăuntru se încheagă:
Pînă se naşte spuma pe coama unui val,
Se zbuciumă-n adîncuri marea-ntreagă.

De ce să-ncerc s-astîmpăr cutremurul din fund?
Mai bine alba spumă trecătoare
S-o-ncremenesc statornic în gerul unui gînd:
Zăpadă cu străfulgerări de soare.

( Alexandru Philippide - Marturisire )