Muti, printre cuvinte

muti printre cuvinte,

..ridicăm castele...

de nisip sihastru,
poduri de nuiele,
ferestre de aur,
uşi din astre crude,
porţi de aer - visuri...

locuim în ele...

până când...
un zgomot
diluează-n grabă,
tăceri printre ape...

le simţim iar grele...

pânze tulburate
se ridică-n cerul,
ce păstrează tainic
seva-n perle mierle
cântecul, rostirea
ne devine rug...
rugi se-nalţă-n şoaptă

printre pietre curg
suflete tăcute
uimiri de pământ
trupuri calde-n noapte
gheţuri redevin

flacăra străbate
fibrele-ngheţate
dimineţi trezire
linii prin destin
timpul îl destramă
suflete revin...

 (Anne-Marie Bejliu  - Muti, printre cuvinte )

Zambesti trist, cu raze reci..

Dacă iubeşti fără să speri
De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viaţa toată.

Şi-ţi lasă-n suflet un amar
Şi în gândiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stângă-i,
De-acolo trebuie să ceri
Cuvinte să te mângăi.

Acolo afli adăpost
Oricâte se întâmple,
Ca ş-un amor care-ar fi fost
Viaţa ta o împle.

Căci un luceafăr răsărit
Din liniştea uitării
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării.

Şi ochiul tău întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vieţii valuri bat
Călătorind spre dânsul.

Şi dau cadenţe de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafărul e sus
Ca să-l nu-l poţi ajunge.

Zâmbeşte trist cu raze reci
Speranţelor deşarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va rămânea departe.

Ş-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca nişte stepe;
Iar nopţile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poţi pricepe.

( Mihai Eminescu - Daca iubesti fara sa speri )

Da-mi un strop de apa vie!

Inimă -- ciutură spartă --
Cui mai duci apă la poartă,
Daca nimeni nu mai trece
Să-ţi soarbă din apa rece --
Apă bună de descîntec
De la ochi pînă la pîntec?...

Inimă -- ciutură goală --
Cine te spoi cu smoală
Şi te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ţi mai cerşască apă
Cînd de sete gura-i crapă?

Inimă -- ciutura mea --
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ţi-au golit-o
Toţi cei care ţi-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie --
Dă-mi un strop de apă vie!..

( Ion Minulescu - Romanta iubirii )

Cantec de inima albastra

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
"icoana cu picioare lungi"

veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai

cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici

vânam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă eram viu.

Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm

pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţârăna-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire - măr rostogolit 

 ( Mircea Dinescu  - Cantec de inima albastra )

Asculta mai multe audio Muzica

Strigatul unui suflet decolorat

In fiecare zi ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare
Si nu bagam de seama ca,
In loc ramane un desert de disperare.

Ne invadeaza lenea unui vis
Pe care il anulam cu o sovaire
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor sa admire.

Ne rasucim in asternut posac
Insingurati in doi, din lasitate
Mintindu-ne cu guri care prefac,
In zgura, sarutarile uzate.

Ne prea goi intr-un tarziu
Pe o nepermis de joasa treapta trista
Prea sceptici si prea singuri, prea in pustiu
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

 ( Romulus Vulpescu - In fiecare zi )

Cu mult drag, pentru T.T.

Sacrificiu

Aş lua fiecare iluzie
una câte una
şi le-aşi lovi de pietre
până le voi face praf,
hrânind vântul
cu ele.

În sufletul meu
aş merge la vînătoare
în căutare de lucruri
semnate
cu zîmbetul tău.

Aş ucide dragostea
care mă înfruntă
cu a ei singurătate
şi aş arde în iad
păcatele
care nu se iartă.

Voi fi fericită
pentru că nu va putea
să-ţi fure nimeni
niciodată
senina fericirea ta.

( Arty - Sacrificiu )

Convergenta

Distanţa dintre noi
Îmi proiectează trasee dureroase pe frunte
Şi atunci
– abandonând recomandările primite la farmacie –
Transform orizontul în compresă,
Spre răcorire temporară…
Între sufletele noastre plantează dorul
Borne kilometrice,
Iar distanţa cea mai scurtă dintre două inimi
Se concretizează într-un gând
Trimis cu viteză năucitoare…
Ne mângâiem prin şoapte rostite
Din interiorul dublei singurătăţi
Şi transformăm întâlnirile scurte
În paradoxale revelaţii sentimentale
Care confirmă teoria
Că lumile paralele
Se pot întâlni
În convergenţă neanticipată…
Universul este torturat de o comprimare bruscă
Atunci când te afli în braţele mele,
Iar bornele kilometrice cad una câte una,
Răpuse de dorinţă…
Inevitabila plecare către lumea ta
Înfige până la plăsele cuţitul incertitudinilor,
Iar eu îmi aşez din nou orizontul pe frunte
În vreme ce dorul readuce bornele kilometrice
În poziţie verticală…

( Cristian Lisandru - Convergenta lumilor paralele )

Fuga in doi

Este-n noi o spaimã care ne doboarã
Bate vânt din lucruri,poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioarã.
Carnea dulce vâslã.Ochiul necuprins
Rupti din soare-s mânjii,îi asteaptã hãtul,
Gloria cãrutii – glorie pe roti.
Ochelari de piele mãrginind ospãtul
Fãrã ca privirea sã-nfloreascã-n pãrti.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunati în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasã poate fi oricare -
In singurãtate alergãm perechi.

( Mircea Dinescu - Fuga in doi )

Mai sunt inca roze, mai sunt..

Mai sunt incă roze, -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Când ceru-l credeam pe pământ.

Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt incă roze -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele.

Zadarnic al vietei cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, si cânt,
In ciuda cercărilor grele,
Mai sunt incă roze, -- mai sunt. 

( A.Macedonski - Rondelul rozelor de august )

Descopera-ma, iubite, pe mine in noi

Vino si alearga cu mine in adancul meu,
pe carari inverzite,boeme,ratacite-n aburul-dor,
cautand curios,libertatea,sugrumata de lianele aparentei.
Inventeaza-ma-n iertare si minune;
cladeste-ma-n taina si vis;
ofera-mi cu patima stropii de roua,
de pe petala ganditoare a dorintei;
ofera-mi strigat de vant pe buze de-amurg.
Calatoreste in mine,ca pe un tarm scanteietor si infinit,
si nu uita,atunci cand cerul obosit,
o sa-si lase pleoapa grea sa cada peste noi,
ca o cortina cu fulgere si flacari, 

descopera-ma in chemarea si ruga ta,
descopera-ma,iubite,pe mine in noi. 

 

 

 

( Alice Barbu - Naivitate-Lui )