Asculta, iubite..

Ascultă iubito seara cum cade
La fel ca şi frunza-n păduri
Tulnicul sună, inima-mi arde
Aburi de ceaţă se-ntind pe măguri.


Astăzi spre tine fac calea întoarsă
Destul am umblat spre nicăieri
Inima-n piept de dragoste-i arsă
Fericit m-aş întoarce la clipa de ieri.


Doamne ascultă, tulnicul sună,
O clipă mai am să mai sper în iertare
E noapte târzie, sub clarul de lună
Răspunsul să-i dau aş vrea la chemare.


Azi toate îmi vin proaspete-n minte,
Crângul, izvorul, privirea-i albastră,
Obrazul cel fraged, gura fierbinte
Păcatul trădării pe suflet m-apasă.


Am rătăcit, dar la tine mă-ntorc,
Spre fericire găsit-am cărare,
Lumi am umblat căutându-mi noroc
Când norocul-mi ieşise în cale.


Ascultă cum sună tulnicul, lung,
Iubirea ei o simt cum mă cheamă,
Doamne, mă lasă în creste s-ajung
Viaţa mea ţi-o las apoi vamă.


Nu-ţi cer să-mi îndrepţi greşelile toate
Nu-ţi cer nici arvună vreo zi să-mi mai dai
Mă lasă s-ajung , tulnicul sună
Doar o clipa Doamne răbdare mai ai .


Ce am pierdut n-am să aduc înapoi
Chiar dacă în suflet simt astăzi obida
O clipă doar Doamne, o clipa mai voi,
Să apuc să îmi strâng în braţe iubita.


Chemarea din tulnic nu lăsa să se stingă,
Doamne e ultimul lucru ce-ţi cer
Din lacrima ei iertare-a m-atingă
Să-mi lumineze drumul la Tine spre la cer.

( Valeria Tamas - Asculta, iubito..)

Sifonata. Urme...

As vrea sa fug
Sa dispar si sa ma caut.
Ma iau dupa tine
Si dupa genele urmelor tale prin aer.

( Marin Sorescu - Urme )

Cu masca. Fara masca.

Ne tremură paşii pe frunze uscate
pe cărări neştiute de nimeni trecând...
De departe simţim cum sufletul bate
şi soarele-asfinte când mergem tăcând.

Ce mască purtăm pe faţa întoarsă
în noi şi spre noi strivind vechi hotare
şi buzele noastre vorbesc mult prea arse
cuvinte nespuse şi... mult prea ne doare

că nu strigăm lumii şi cerului-naltul
adevăruri aflate doar ca prin minune.
Şi tu eşti bătrân şi copil când bazaltul
din mine sculptezi cu mâini de genune.

Îmi mângâie fruntea privirile tale
şi simt că ai vrea să atingi neatinsul
şi sufletul meu ferecat în petale...
şi ierburi de câmp ce-mi cutremură visul...

( Lelia Mossora  - Masca )

Gandeste-te n-ar fi pacat...

Invata-mă cu ce să-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,

pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or să stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie

iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niste cuvinte simple-ar fi rămas.

Invata-mă cu ce să-ncep si cum
să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a născut, cu truda ei intreaga,
pe tine, bucuria mea de-acum.

Ea, poate, niciodata n-o să stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pământ si sura vesnicie
să mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;

si, fiindca-o să murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat să moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?...

De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.

( Magda Isanos - Gandeste-te, n-ar fi pacat )

Boare

Ce putere nebuna ma leaga de tine?
Ce gand de iubire in samburi e-nchis !
Ce lunga e noaptea ce-mi curge prin vine!
…si degetele scriu carari de abis.

Voit-am sa uit ca gura ta doare.
Voit-am sa uit osanda din trup.
Se sparge cuvantul ca valul in mare.
Cu sufletul petale din carne iti rup.

De zarzari in floare ce putere ne leaga?
Prea curg monoton secundele-n ornic.
De ieri dezleaga-ne, Doamne, dezleaga!
Sa iubim amintirile plamadite statornic.

Sa stiu cum as vrea ca ma cauti departe,
Ca simti adevarul demult daruit.
As vrea sa mai stiu cum soarele arde
Toate vorbele spuse cand nu m-ai iubit.

Deasupra culorii ramane doar gandul
Sa spele pacate uitate sub ploi.
O creanga imi bate in geam pe cand vantul
Isi scutura frigul in toamna din noi.

( Lelia Mossora - Deasupra culorii )

Intoarce-ma!

Alerg de atata timp

Dupa sufletul tau

Sa pot patrunde in toate

Ungherele lui

Si sa le gasesc

Pline

De numele meu,

De privirea mea,

De urma buzelor mele,

De sangele meu trecut

Prin venele tale

Devenite atat de transparente pentru mine.

Alerg de atata amar de clipe

Dupa umbra ta

Pe care nu mai credeam

Sa o mai pot saruta.

Imbraca-ma in caldura trupului tau

Si intoarce-ma din drumul

Pe care merg singura

Doar eu si gandurile mele

Care ma dor atat

Incat unghiile mi se infig

In carne fara voia mea.

Am devenit demult

Un mort viu

Care nu-si mai aminteste nimic

Din prezent

Ci doar aleile de castani

Ridicand castele in cinstea pasilor nostri

Atat de adevarati

Si care vin de undeva

Din trecut

Si dintotdeauna...

 

( Lelia Mossora - Intoarce-ma! )

Umbre in doi

Te simt atât de aproape
încât numele tău
se topeşte în mine
ca amurgul în valuri.

Te simt atât de aproape
încât cuvintele ning ochii tăi
fără să spună nimic
dar...
spunând mai mult decât ar vrea.

Te simt ca pe un
Abis cald
care îmi învăluie gândurile
ca un tot scris înainte
de a fi fost scris.

Te simt
ca pe un fluviu
întors în matcă.

Te simt
ca pe o întrebare
fără răspuns.

Eşti aici,
atât de real
încât
în ochii tăi
se îneacă
oceane de singurătate.

Eşti aici
şi
trupul tău cântă
o simfonie a culorilor
regăsite.

Eşti aici
să scrii fără vorbe
tăcerea din noi.

Gesturi frânte,
gesturi oprite la jumătate
chiar dacă se voiau întregi
şi zorii ne privesc din nou
împreună
prin ferestre de suflet
deschise în noi,
cei uimiţi de atâta albastru
risipit în altă dimineaţă
născută odată cu visele noastre.

( Lelia Mossora - Abis cald )

La multi ani, suflet !

Doua lumi

m-am jucat cu vremea ta
si i-am spus vantului
sa ma mai astepte

doua lumi,

una de lut,
magica poveste cu uriasi si ganganii
iar cealalta doar a noastra
ca un labirint
care pleaca spre lumina
iar orbul de mine
ingenuncheaza
pentru ca simte
ca te-a gasit... 

( Daniel Dan - Doua lumi )

Inec

Mi se năluceşte câteodată
întregul cerului ocean.
Corăbiile stelelor
sunt scufundate.
Lumina-mi pare câteodată
catarg
cerând un ajutor
acelui vechi înec
şi-ncet încet orbesc

( Nichita Stanescu - Privire ).

Pe umarul tau

peste umărul tău
s-au odihnit
vise alungate
din iarbă
vreo câteva vorbe
căzute
la grămadă
dintre anotimpuri
calde

umărul tău
se-ntoarce acum
spre mine
cu pas atent
şi gând firav

peste umărul tău
mi-am odihnit
iubirea...

( Anca Pepelea - Umarul tau )