Noapte buna!

Gândul drag şi gândul bun
Le aştern acum pe pat,
Vis frumos sub cap iţi pun
Cu-al meu suflet te-nvelesc

Noapte bună, te iubesc!
Somnul drag şi somnul dulce
Să te-aline, să te culce! 

 

 

 

( Mihaela Manole - Noapte buna )

Cui?

Numai in dragoste se moare frumos:
femeia se stinge suav in barbat-
barbatul apune inalt in femeie si tot asa pana
cand nu se mai vorbeste nimic
despre unul in celalalt;cui
sa-i multumim pentru mortile
acestea care nu lasa in urma
lor niciodata morminte?…

( Grigore Vieru - Numai in dragoste )

Cantec de leagan

E linişte afară
şi plouă.


Plouă cu gânduri,
priviri,
imagini umede,
triste
şi strânse de frig.


La geam
mă încălzesc sub o coajă
de clipă.


Privesc.


Mă răsfăţ jucăuş
în stropii ce cad
şi mă îmbie
ca un foşnet de plumb.


Pe malul uitat
în tăcere
cu flori tremurate sub stropi,
îmi mângâie ochii culoarea
şi timpul pare
că-i mort.


Cobor undeva.
Parcă-n mine
mă aşteaptă un vis încălzit.


Mă întind
peste şopotul ploii
şi adorm
liniştit.

( Lidia Muraru  - Din stropi de lumina )

Draga maree...

 Nu simt durere. Pana si pentru golul imens pe care-l lasi la fiecare reflux, i-as multumi lui Dumnezeu.

 Ne avem inca si asta e tot ce conteaza.Si mai stiu ca urmeaza alt flux, maree draga.

 

Fiecare picatura de apa , nou adusa, ma infioara ca si cum ar fi prima.

In lipsa ta, desenez visuri in nisipul de clepsidra, iar valul tau manios mi le spulbera, iar si iar...dar nu stii ca face loc altora.

In prezenta ta, desenez contururi in sclipiri de ape, iar plecarile tale mi le spulbera, iar si iar..dar nu stiu daca lasa loc altor veniri.

Vreau doar sa nu-mi uiti malul, tristete.

Nu simt durere.

Stelele care cad..

Daca azi...
E doar o poarta deschisa spre ieri
Si-o sa faci ce-ai facut,
Si-o sa stii ce-ai stiut,
Dar, n-o sa mai stii sa speri.
Mai stai pana maine, sa vezi cum e
Mai stai pana maine, poate nu trebuie
Sa vrei ce vrei, poate, ai nevoie de altceva
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer


Daca azi...
Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis...
Sau poate ca da, si poate ca maine

Versuri Taxi - Stelele care cad- by bia
de pe http://www.versuri.ro

Se va deschide din nou, -n fata ta
Oricum ar fi, ai in fata o zi, mergi spre ea,
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

( Taxi - Stele care cad )



Asculta mai multe audio Muzica

Sacadat

Frant

pamant

in gand

ascund

Visuri calde

ma strapung

Huma-n suflet

imi framanti

Ma petreci

in zile reci

Ma primesti

dar nu m-astepti

Zbor nauc

Picaj in vant
Dor albastru

Legamant

Nu-mi raspunzi

Si te incrunti

Nu ascunzi

in gand

pamant

Eu ma frang

intr-un cuvant.

Vanatorul de lumina

Coastele mele ascund
o inimă sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra-n umbră.

Nu deveni aproapele
unor zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.

Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafaţa strălucitoare
a mângâierii dintâi.

( Nina Cassian - Aur si umbra )

Zambetul care vindeca

Un zambet cald cu soare plin,
Si pieptul tanar si senin,
Gramezi de aur asteptate,
In nopti cu stele neumblate.

Flamanzi in suflete de chin,
Scrutand inaltul cer divin,
Am adunat taceri si rele.
Crescute-n ochii dragei mele.

Si i-am raspuns-a cu-i e vina?
De ce vor ei, sa ia lumina
Din ochii blanzi cu multe lacrimi,
Pastrand tacerea altor datini.

Ecoul se loveste iar
Neputincios de un zadar,
Si nu mai vreau sa inteleg,
De ce spun da, si de ce neg.

( Gheorghe Puzdreac - Zambet cald )

Concluzii

Ai reamrcat ca deseori viata trage concluzii asupra noastra, nu noi asupra ei ?

Visul meu

Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit ÎNGER.
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinţi de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.

Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în braţe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
din sufletul tău.

... şi te-ai numit VIS
şi ai pătruns în sângele meu
bolnav de dor,
de nelinişte, de nesiguranţă,
bolnav de tine -
cel niciodată găsit -
şi trecerea ta
a lăsat adânci urme
în carnea-mi flămândă
de EDENUL
trupului tău.
Tăcere...


Ce ochi frumoşi avea
tăcerea dintre noi!
Ne adulmecam
ca pe o pradă
în liniştea nopţii...
Ne dureau gândurile de
dor...
Ne dureau degetele
care pipăiau noaptea
ca o catifea albastră...
Ne durea muzica divină
ce curgea din cer...
Ne durea fiecare şoaptă
nespusă încă...
Pielea avea parfum
de piersică
dată în pârg.
Ce ochi frumoşi avea tăcerea
din noi,
cei care abia atunci învaţam
alfabetul iubirii!
Ce ochi frumoşi!
Ne strigam
fără cuvinte...
Ne pipăiam
fără gesturi...
Ce ochi frumoşi
avea iubirea
ca o mare doamnă
trecând pragul dintre noapte
şi zi...

Ce ochi frumoşi
Aveai...
Tu!

( Lelia Mossora - Eden )