Respira-ma, cu gandurile pline !

Culege-mă din picături de stele
Atinge-mă, sărută-mă cu ele
Şi risipeşte-mă sub ultimele ploi
Invaţă-mă să le impart la doi.

Ia-mi trupul in visări cu tine
Respiră-mă cu gândurile pline
Priveşte-mă cu palmele deschise
Adună-mă din mângâieri promise.

Şi fi a mea cât ţine orizontul
De parcă, cerul ne-ar permite totul
De parcă am putea pluti mereu,
Şi nici un drum vreodată n-ar fi greu.

Cunoaşte-mi, fiecare dor
Arată-mi despre tine orice zbor
Pe urmă, strânge-mă aproape...
Şi povesteşte-mi-le iar pe toate.

Şi uită toată astă lume,
Dă-mi mina ta, cunună-te cu mine
Şi vom trăi etern in vis...
Doar, tu şi eu, pierduţi in paradis... 

( Constantin Tomescu - Pierduti in paradis )

Bataie cu bulgari de roua

Cum ceaţa trece fără urme
peste valea-ntunecată
nici trupul meu nu lasă urme
pe-al tău, vreodată


Când vânt şi vuiet împreună
doboară tot, ce mai găsim?
La fel şi noi stăm împreună
Apoi, în somn, ne despărţim


Cum pot atâtea nopţi să treacă
fără vreo stea sau lună
Şi peste noi să treacă
O despărţire lungă. 

( Leonard Cohen - Joaca preferata )

Cu degete de ploaie..

 

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…

A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…

( Ion Minulescu - Cu toamna in odaie )

Si mani subtiri si reci mi-acoper ochii..

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

( Mihai Eminescu - Afara-i toamna )

Sunt fulger..

Rămas stingher sub stânca de săruturi,
Ce fulgerul, a despicat-o-n două,
A mai rămas un vers...şi încă unul,
Scăldate-n stropi de lacrimă şi rouă.

Stilet înfipt vulgar în raza lunii,
În mine curge râu de chihlimbar...
Rotesc în zări stindardele furtunii...
Eu dorm şi plâng în noapte iar şi iar.

Sunt nor uitat pe cerul suferinţei...
Sunt lacriă, cu fulgerul deodată,
Venind în lumea de dureri ascunse,
Atât de tristă şi de-ntunecată.

Sunt fulger şi sunt rază de iubire,
Atât de întristată de tăceri...
Poate că sunt aceiaşi amintire
Din trecerea secundelor de ieri...

( Nicolae Rodica Nicoleta- Sunt fulger si sunt raza de iubire )

Devreme pleci..

Ai aparut in calea mea;
Cred ca eram... la jumatate.
Mi-ai aratat ca tot ce-as vrea
E simplu, insa... nu se poate.

Mi-am strans tristetea in zadar
In zambete faramitate,

Cand am simtit prea dulce-amar
Ca esti cealalta jumatate.

Iubirea-ntreaga nu-i prea grea,
Ti-o dau acum, n-am timp in rate...
Si n-am habar cum as putea
Sa te iubesc pe jumatate. 

( Aurora - Devreme pleci )

Nesabuinta unui vals

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină...
Şi suspină — cum se suspină...
Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare. 

 ( Alexandru Macedonski - Valtul rozelor )

Inima de pica

Iar se strivesc sub frunzele uscate
în picături de apă veştejite,
paşi moi de anotimpuri strecurate
sub falsul chip al clipei liniştite
şi simt atunci când plouă, parcă plânge
însă mă spală şi mă linişteşte.
În ruginiul petelor de sânge
strivesc idei atunci când ea zâmbeşte.

Sălbatică furtună mă sărută.
E toamna mea cu frunza în cădere,
e doamna mea cu pleoapa desfăcută.

( Andrei Pavel - Doamna mea )

Cadere

S-au stins profeţii în pustie
Şi îngeri cu aripile-atârnând
Sunt duşi încolonaţi
Şi strânşi în pieţe.
Vor fi judecaţi în curând.
Vor fi întrebaţi: ce păcat
Le-a alungat făpturile din ceruri?
Ce vină? Ce trădare? Ce greşeală?
Ei, cu o ultimă iubire,
Ne vor privi înceţoşaţi de somn
Şi n-or găsi drăceasca îndrăzneală
De-a mărturisi că îngerii cad
Nu din păcat, nu din păcat,
Ci din oboseală.

( Ana Blandiana - Cadere )

Intrebari

De ce nu se-amestecă totul?
De ce nu se-acoperă
Pielea lucioasă a pământului cu blană?
De ce nu răsare iarba verde şi fragedă
Pe spinarea fierbinte a fiarelor din păduri?
De ce nu le cresc pomilor aripi
Şi păsărilor rădăcini?
De ce nu ciripesc pietricelele fericite
De pe marginea râului?
Eu de ce nu învăţ să urăsc?
Eu de ce?
- O, Doamne, ce copil obositor,
Oftează îngerul. 

( Ana Blandiana - Intrebari )