Pot sa vin la tine..

pot sa vin la tine
sa-ti sarut auzul linia inimii
curbura ochilor
pot
orice
sa fac

pot sa te incredintez ingerului
sa caut neincetat ulii
vulturii propriilor mele
si propriilor tale ganduri si chiar ai propriilor ingeri crestini neatenti la ropotele ploii mai mult decat la
ropotele de aplauze si de astrii ai

inimii tale

neincetat pot sa vin la tine sa vad daca mai e incinsa uimita
neatenta flacara

pot sa-mi cufund mainle in aerul tau
in mirosul tau de bibelou cerat
de bebelus proaspat
de lacrima vie
de ceata aerul tau adanc in inima mea

sa te sarut pot
nemiscat ca frunza pe apa

neascuns de curcubeul flamand pot
veni
neincetat
in tine nerisipit de ploile
lacrimi

( Adriana Anusca - Pot sa vin la tine )

Intrebari si raspunsuri

Clipele

curg

greu…

Picura

in suflet

tacerea,

durerea,

timpul petrecut

singur.

Ploi de toamna

sterg

urmele  pasilor

tai …

Frunzele iti acopera

sufletul.

Aleile pustii

inca

mai asteapta

umbrele noastre

tinandu-se de mana,

cutremurandu-se

de prea multa

frumusete

din noi,

cei

care

am redescoperit

intrebarile

de la 17 ani.

Raspunsul lor

suntem

NOI,

EU

si

TU.

 

( Lelia Mossora - Dor )

Buzele mele te cauta..

Sangele doare trecand

Dincolo de mine in trupul tau
atât de aproape încât umbra lui
mă spală de păcatul de a te fi cunoscut.

Gândurile mele te mâgâie in somn,

in somnul acela care nu mai vine,
care doar pleacă mereu şi mereu…
asemeni vântului care îmi umblă
prin amintirile atât de goale
şi fără de sens.

O uşă se trânteşte!
E uşa de la camera sufletului tau!
E goala! Atât de goală
încât aud doar ecoul necuvintelor tale
spuse mult prea tarziu…

Întind mâna să te ating şi nu te mai găsesc…
Eşti atât de departe, că lutul se miră
că te-a născut strain de mine
şi steaua ta căzătoare a uitat
pentru ce te-ai rugat
când s-a stins acolo,
pe cerul drumurilor tale
pustiite de dor şi speranţă.

Buzele mele te cauta!
Parfum bolnav de mine in fiecare floare
pe care ai aşzat-o cu vorbele tale
la fereastra iubirii mele adolescentine
sosita atât de târziu…
asemeni necuvintelor tale.

( Lelia Mossora -  Gem frunzele toamnei despletite pe alei… )

Multumesc T.T.

Inger de paza

Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.

Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima sã zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Sã pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Cãci tu - tu esti el.

( Mihai Eminescu - Inger de paza )

A cazut cerul in ochii tai

A cazut cerul din ochii tai Si s-a farimitat. A cazut de pe fata ta soarele Si-a inghetat. Incremenit e vintul cel racoros Fara harnicele tale miini. Cautindu-te pe tine, S-au tainuit izvoarele-n tarini. Ca un pom doborit Insusi graiul Parca se aude cazind. Doamne, atit de singur, Atit de singur N-am fost nicicind!

( Grigore Vieru - Acazut cerul din ochii tai )

Nici cap, nici pajura..

Tragem la sorţi
cu inima smulsă dintr-un străin.
Martorul întreabă: cap sau pajură?
Nici cap nici pajură, răspunde corul antic.
Inimă, pur şi simplu.
Inimă pe toate feţele?
Inimă pe toate feţele!
Şi unde este Omul cu M mare?
Unde să fie? În moarte.
Dacă trageţi la sorţi cu inima lui
unde vreţi să fie?
Omul cu M mare se află în moartea cu m mic.

( Nichita Stanescu  - Tragere la sorti )

Si copacii m-au gasit intr-un hohot de frunze

Am legat copacii la ochi
Cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gasesca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,

Nu te mai ascunde..
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

( Marin Sorescu - Am legat... )

Tu esti vant..

Tu esti în vară, eu sunt în vară. In vară pornită

către sfîrsit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăus - mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.

Priveste în jos ! Priveste'ndelung, dar să nu vorbim.
S'ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta'năltimei si până'n vale
îmbătrâneste, ah, cât de repede, apa. Si ceasul.

E mult înapoi ? Atîta e si de-acum înainte
cu toate că mult mai putin o să pară.
Ne-ascundem - stins arzând - după năluca de vară.
Ne'nchidem inima după nespuse cuvinte.

  Poteca de-acum coboară ca fumul
  din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăsi drumul
  spre tărna si valea trădate'nmiit
  pentr'un cer chemător si necucerit.

( Lucian Blaga- La cumpana apelor )

Detasare.. permanenta

Când fruntea ardea
şi pleoapele înglodeau ochii
coborând într-o plecăciune,
se unduia neliniştit de tăcere
şi morfolea tremurând fermecat
într-o detaşare… permanentă.

( Marius Iulian Zinca - Detasare )

Batalia s-a sfarsit. Fara masca.

Bătălia s-a sfârşit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.

Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul gol şi morţii
Sufletele lor stau drepţi şi aşteaptă
Să intre-n rai în faţa porţii.

Soldatul din mască vede o floare
Şi vesel şi-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche

Bătălia s-a sfârşit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Ţiuie-un glonţ rătăcit
Şi-i sfărâmă tâmpla şi barba
Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze

( Zaharia Stancu - Batalia s-a sfarsit )