Cu cat prezentul..

Cu cât prezentul urcã spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rãmânem noi!

Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!

Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:

Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipã se nasc atâtea lumi…

Mãrire, armoniei din cer si din genuni!
Pãtrunde bine tâlcul acestor succesiuni:

Alãturi de furnicã si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!

Prin inimã, regretul sã-ti treacã mai usor,
Ca prin adâncul mãrii o umbrã de cocor

( ECsebiu Camilar - Cu cat prezentul )

Impreuna

era dimineaţă
stăteam împreună la masa aceleiaşi toamne
ca doi copii pe o creangă de gutui
muşcând din acelaşi fruct
şi nu ne păsa că frunzele se zbârcesc
se încovoaie şi se aruncă singure în ochii ploii

zburam împreună cu aceeaşi pasăre ruginie
lipiţi între aripi ca două răspunsuri
ce râd în faţa aceleiaşi întrebări
şi nu conta că pasărea are aripi de frunze
iar răspunsurile mor întotdeauna înaintea întrebării

ne scufundam trupurile în dimineaţa tomnatică
cu o irepetabilă voluptate pe care
numai păsările ce cad orbite din soare
o au

te privesc peste masă
e seară
în ochi avem şevaletul toamnei
iar culorile ploii se aud cum curg
undeva lângă pervazul privirii

întindem mâinile şi ne căutăm prin aburul palmelor
e singurul loc în care mai putem fi împreună
când aerul încărcat de toate nuanţele ruginii
vine ca o avalanşă peste buzele noastre 

( Ela Solan - Impreuna )

Ispita cuvantului

trec nişte cuvinte
şi nişte păduri
vor trece
şi-mi pare că nu am destule
amintiri
pentru ele.
nu (mai) aştept inorogul
doar de privirea ta
mi se face dor,
uneori.

trec niste zapezi
si niste cuvinte
vor trece

(  Nicoleta David - Ispita cuvantului )

Intre lumi

Trec dintr-o viata intr-alta
Mangaind usor
Coama leului somn
De la intrare,
S-a obisnuit cu mine
Cu vesnica mea disparitie in zori,
Cu vesnicele mele intoarceri
Crepusculare.
Infranta, uneori
Nu mai reusesc sa ajung pana la el.
Atunci se scoala,
Imi prinde capul in dinti
Cu duiosie
Si ma taraste incetinel.
Alteori
Nu mai stiu sa ma intorc din vis.
Atunci porneste dupa mine
In labirint,
Imi da de stire
Racnind
Ca ma va salva,

Sa astept nemiscata
In amintire,
Sa ma gaseasca
Si sa ma aduca
In imparatia sa.
O, minunata lui imparatie,
tara subtire,
Fraged hotar
De ora
Intre doua lumi care se devora
Smulgandu-se una alteia
Fara oprire.

( Ana Blandiana - Intre lumi )

Cea mai frumoasa

« Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare ? »
O întrebă în şoapte într-o zi.
« Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi »

Abia se mai zăreşte-acum catargul.
Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.

Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri şi strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.

Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu peşti de aur prinşi la subţiori,
Corabia de foc o scufundară,
Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori.

Pe ţărm stau doua fete-n aşteptare :
« Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an ? »
« Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare –
Cea mai frumoasă scoică din ocean »...

( Radu Stanca - Cea mai frumoasa floare )

Cea mai puternica dintre slabiciuni

Spuneai că niciodată n-o să piară
Acel minut – si totuşi a pierit,
Aşa incât mi-am zis că o să moară
Si dragostea – dar, vezi, ea n-a murit.

Si chiar dac-ar mai trece inc-o seară
Si multe alte-apoi, in şir sporit,
Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.
Va dăinui-ntre noi la nesfârsit.

De-aceea pune-ti mâinile pe poale
Si-asteaptă-mă sub geamurile tale.
Eu voi veni cu tainice cununi

Si amândoi, căutând desăvârşirea,
Vom invăta-mpreună că iubirea-i
Cea mai puternică din slăbiciuni…

( Radu Stanca - Sonet )

Tu ramai departe in mine..

Departarea din mine…numai un fluture

Ori o pasare ar mai putea

Sa mi te adune pe retina obosita,

Sa mi te faca floare si cantec

Si descantec.

Dar tu ramai departe in mine , plutind

Ca aburul diminetii in padurea de piatra ;

Acolo durerea nu se aude , nu se vede,

Acolo tainele in taine se rup

Fara trup .

Imprejur viata, ca o comedie

Se invarte neobosind si urla ;

O, cum te-as vrea incadescenta

Ca o sabie heruvimica purificand

Fapta si gand.

Ci tu departe in mine , plutind

Asemenea zarii si numai

Un fluture sau o pasare

Mi te-ar putea desena : floare si cantec

Si zambet inmiresmat,

zambet inmiresmat

( Radu Carneci - Ca o sabie )

10x T.T.

La intalnire cu destinul

Mâinile tale sunt albe şi cinstite
şi ochii tăi sunt de la Dumnezeu,
cum şi-i închipuire călugării, albaştri.
Semeni cu floarea-soarelui când e ostenită.

Dacă vrei vom merge lung pe chei
de-a lungul apelor supuse sorţii lor,
vei şti atunci că tu eşti cea chemată
şi ai să-mi fii ca steaua preacurată
când toate rănile mă dor.

( Ion Vinea - Intalnire )

10x T.T.

Roua

Pune temei pe iubire, chiar dac-aduce durere. Inima nu ţi-o fereca!
O, nu prietene, nu vorbele tainice şi nu le pot pricepe!

Rostul inimii e doar să se năruie într-o lacrimă, într-un cântec, iubito!
O, nu prietene, vorbele tale nu sunt tainice şi nu le pot pricepe!

Răsfăţul dragostei e vremelnic asemeni unui strop de rouă; în vreme
Ce râde, moare. Dar durerea este puternică şi statornică. Îngăduie
Dragostei ce doare să fie trează-n ochii tăi!

Floare de lotus se desface-n lumina soarelui şi dă tot ce are. Ea nu
Rămâne doar mugur în ceaţa etarnă a iernii!

O, nu prietene, vorbele tale nu sunt tainice şi nu le pot pricepe!

( Rabindranath Tagore - Poezie )

Norocul meu

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

( Grigore Vieru  - De ce-ai fi trista)