Rosteste-ma!

---

Rosteşte-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!

(  Elena Armenescu  - Rosteste-ma )

Scrisori din roase plicuri

Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Si tu citestiscrisori din roase plicuri
Si într-un ceas gândesti la viata toata.

Pierzându-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata; nature
Dar si mai bine-i, când afara-i zloata,
Sa stai visând la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
In juru-mi ceata creste rânduri-rânduri;

Deodat-aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subtiri si reci mi-acopar ochii.

( Mihai Eminescu - Sonete )

Aspecte similare

Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii.

( George Bacovia - Obsesii )

Ganditul meu liman

Am doar iluzii strânse în buchet
Şi mari emoţii puse în desagă,
În mine sunt doar doruri, berechet,
Plus certitudinea că îmi eşti dragă.

Autodeclarat recalcitrant,
Extrag din viaţă ceea ce-mi convine,
Un simplu gând devine incitant,
Iar forţa mea se naşte, brusc, din tine.

Indezirabil, stau în şah etern,
Polemizez cu patimă fierbinte,
Mă prăbuşesc din eden în infern
Şi-mi mângâi insolenţa prin cuvinte.

Dau declaraţii şi semnez, concret,
Cu nume şi prenume, intangibil,
În mine nu e loc pentru secret
Sau pentru sensul ininteligibil.

Mă rup de cer când cerul e ascuns
Dar sunt cu cerul lângă tâmpla stângă,
În mine-i întuneric nepătruns
Şi sunt făclii în noaptea cea mai lungă.

Contradictoriu, rece, inuman,
Mă leg de tine ca de o salvare,
Altarul meu, gânditul meu liman,
Şi mult dorita binecuvântare.

Cristian Lisandru - Pe propria raspundere

Miros de pretios...

Flămânde silabe tânjesc să-mi simtă glasul
Aşa le-aş spune toate, aşa le-aş spune toate
Cum suflă vântul coama unui cal
Cum cântă ramura mugurul ce-l naşte
Cum mângâie soarele ideea unui val

Dar toate, toate, doar ţie, ţie le-aş spune astfel
Doar ţie ţi-aş rosti-ntre aşternuturi calde
Bătăi de inimă sculptate, mirosuri de argint în silabe,
Mângâieri necoapte de vinovăţie
Şi senzaţii de haos şi percepţii de infinit

Pe tine te aştept de când există sunetul
Pe tine te cuprind în mine de când sunt

Flămânde silabe tânjesc să-mi simtă glasul
Aşa le-aş spune toate, aşa le-aş spune toate
Cum suflă vântul coama unui cal
Cum cântă ramura mugurul ce-l naşte
Cum mângâie soarele ideea unui val

( Ioana Camelia Sirbu  - Miros de pretios, in silabele mele, pentru tine )

Inegalitate

un taler
aluneca mereu spre sus...
atingea fruntea norilor,
rostind în neştire
despre faptul divers numit:
iubire...

reporter încercat,
celălalt taler,
aştepta tăcut,
cu palmele căuş
să adune stropii
din frământările literelor-
neliniştite copile
în pleoapele inimii,
aşternute într-o doară,
pe metalul rece,
pentru o analiză completă
a geometriei
inimaginabil de fine
a florii...vieţii...

interior din interior
expus indecent exteriorului...

dar logica învinge mereu...
nu?

adevărul nu există.

doar în ochii celor
ce-şi cred vorbelor sunetul
unic,
pare a fi adevăr...

restul...

sunt copilării...

două talere scuturând universului
sobrietatea...
...de... neclintit... 

( Anne - Marie Bejliu - Intr-o zi..balanta a ras )

Povestea ei in buzunare

zilele mele stau agăţate pe o sfoară
ca rufele la uscat
pe unele le-am purtat
cu altele mă voi îmbrăca
până la capătul drumului
le simt pe piele
când sunt limpezi şi călduroase
sau când sunt întunecate şi umede

uneori strălucesc pe trupul meu
cad ca turnate
fiecare îmi vine ca o armură
precum carapacea ţestoasei
pe care citeşti numărul anilor

de aceea viaţa mea seamănă cu o garderobă
pe umeraşe cuminţi stau vârstele mele
fiecare poartă povestea ei în buzunare
vor cotrăbăi cândva cei ce sunt încă în mine
îşi vor descifra rădăcinile
şi vor constata de ce la sfârşit
timpul se face tot mai mic
încât viaţa incape
într-o mănuşă

( Ioan Barb - Semnele de pe carapace )

Mult prea mult

Cand ai sa te-ntorci, intr-o vara
Mult prea mult frig voi avea in priviri
Si raspunsul meu va cadea pe seara
Sa creasca o noapte peste lungi amagiri.

Am meritat toata razbunarea,
Insa mult prea mult te-ai razbunat
Parca zece vieti aveam, nu una
Si la cosul mortii viata mi-am aruncat.

Refren:
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult viata noastr-a trecut,
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult nu mai pot sa te-ascult.

Nu sunt trist, nici vesel, sunt o umbra care
Nu gaseste drumul prin labirint
Cade ploaia rece pe obrazul plans de sare,
Pe suflet ranit am armura de-argint.

Mai aud un clopot care-mi bate-n luna
Si mi-aduc aminte in tot de chipul tau
O poveste care-ncepe sa apuna
Ploua spre-naltïme, eu ma-nalt spre hau.

( Emeric Imre - Mult prea mult )

Invata-ma sa ard intunecat..

Lasa-ma sa m-aprind de întunericul tau,
În lumina feroce
Învata-ma sa ard întunecat,
Modeleaza dupa forma aripilor
Flacara mea
Si purific-o de orice culoare.
Sau,
Si mai bine,
Da-mi o samânta de întuneric,
S-o îngrop în pamânt
Si-nvârte mai repede anotimpurile
Sa creasca,
S-o seaman din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci paduri si lanuri,
Crânguri, livezi, pajisti si codri de noapte.
O bezna tandra
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumosi, nici buni,
Ci doar singuri,
Si nemaitrebuind sa privim,
Închizând ochii, am putea vedea. 

( Ana Blandiana - Invata-ma sa ard intunecat )

Sarut descult

Teiul dragostei-
sărutul umblă desculţ
tineri de mână.

( Henriette Berge-  Indragostiti )