Motive ( 1 )

Lîngă-un fişic de ruble, la masa din dugheană
Stînd astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurîndu-l
în limba ei persană
Să-i spun frumoasei Lala gingaşul “te iubesc“?
................................................................

Şi mi-a răspuns zaraful prinzîndu-mă de haină:
În dragoste cuvîntul e de prisos oricînd,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină
Vorbesc doar ochii mistuitor arzînd
................................................................

În dragoste sunt toate mireasmă si furtună
Treci beat de fericire, zaci de tristeţe supt.
“Tu eşti a mea“ pot trainic doar braţele să spună
Ce şi-au cuprins iubita şi vălul i l-au rupt.

( Serghei Esenin - Motive persane )

Traiesc in numele tau

Traiesc in numele frunzelor, am nervuri,
schimb verdele pe galben si
ma las pierit de toamna.
In numele pietrelor traiesc si ma las
cubic batut in drumuri,
cutreierate de repezi masini.
Traiesc in numele merelor si am
sase simburi scuipati printre dintii
tinerei fete dusa cu gindul tot
dupa lenese dansuri de ebonita.
In numele caramizilor traiesc,
cu bratari de mortar intepenite
la fiecare mina, in timp ce imbratisez
un posibil galbenus al existentelor.
Niciodata n-am sa fiu sacru. Mult,
prea mult am imaginatia
celorlalte forme concrete.

Si nici n-am vreme din pricina asta
sa ma gindesc
la propria mea viata.
Iata-ma. Traiesc in numele cailor.
Nechez. Sar peste copaci retezati.
Traiesc in numele pasarilor,
dar mai ales in numele zborului.
Cred ca am aripi, dar ele
nu se vad. Totul pentru zbor.
Totul,
pentru a rezema ceea ce se afla
de ceea ce va fi.

Intind o mina, care-n loc de degete
are cinci miini,
care-n loc de degete
au cinci miini, care
in loc de degete
au cinci miini.

Totul pentru a imbratisa,
amanuntit, totul,
pentru a pipai nenascutele privelisti
si a le zgiria
pina la singe
cu o prezenta.

( L.Blaga - A saptea elegie )

X si O

Am inteles
Ca nu te pot ajunge;
E-atit amar de drum
In urma ta...
Cand sa te-ajung,
Incet se frange
Si ultima speranta
Ce te cauta...

Si-am inteles
Ca nu ma poti ajunge;
E-atat amar de drum
Si-n urma mea...
Ar trebui sa poti iubi
Si plange
Pentru femeia
Care te-ar avea.

( Viorica Salajeanu - Am inteles )

Eyes on you ( 2 )

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele...

( A.Bladiana - De dragoste )

Tandrete

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.

( A.Paunescu - Ce simplu mi-ar fi, daca nu te-as iubi )

Combinari

Trăită de două ori
pe două rânduri
pe două cărări
una pe faţă,
alta pe dos
una pe muchie, alta pe os
una pe sticlă, alta în piatră
una în flori, alta pe vatră
una respiră, alta mă iartă
una sunt eu, alta… cealaltă

cineva se ascunde de mine
cineva mă ascund
între palmele lui
cineva a fugit, de mult
dintre noi
cineva te caută, încă
risipit
răstignit
între costele propriei colivii
te caută cântând
cineva a murit
în tine
cu tine în suflet
cineva a răsărit flori
pe urmele tale
tăcânde

trasă la mal
tristeţea
ca două rânduri
între două ramuri
care-şi fac cuib
uitând anotimpuri
una în privirile celeilalte

cu două vâsle pe care au crescut
flori, buruieni în formă de aripi
pieptul luntrei tale
surâde luntrei mele la piept
şi umărul tău de lemn
mă-nchide, mă strânge plângând
cu toate apele eu.

înclinată ţie
umilită iubirii tale
în genunchi

am să intru în iarbă până la gât
să mă poţi iubi toată
de la capăt


mergeam pe acelaşi drum
care nu a fost niciodată al meu
al nostru
care nu a fost
niciodată între noi
pe patul tăcerilor noastre
despicate în două

în iarba durerii
cu mugur de ploaie
cu apa sărată
de vină
iar
toată eu
sunt iar
tu

( Mihaela Maxim - Combinari )

Tacere

O carte-mi tine-ades tovarasie
Si-a mai rămas pe randurile ei,
Ca pulberea de soare stravezie,
Lumina unui gând din ochii tai.

Stau astfel vremea fără s-o mai numar;
Mă-nsala visul bun si mă gandesc
Ca-mi urmaresti lectura peste umar,
Si, daca taci, e pentru ca citesc.

( Magda Isanos - Fara nume )

Pe drum

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

( Nichita Stanescu - Dreptul la timp )

Vanare de vant

"In iubire nimeni, nimeni
nu-si tine cuvantul.
Vesnic strans imbratisat
te-a tinea numai pamantul."

Astfel canta sfasiat
langa mine vantul,
cand la dreapta, cand la stanga,
langa mine vantul.

( G.Bacovia - Cantare vantului )

Gandurile s-au prelins...zvacnind odihnitor

Pe frunza căzută pe gânduri dormea o fată
Cu mâinile de nori şi învelită în vată,
O picătură i-a atins faţa cu tentă de izvor
Şi-o uşă s-a închis peste privire, cu al candorii zăvor.

Pe-o piatră s-a odihnit un călător
Obosit de mersul printre idei cu pas visător,
Eram eu transmigrat în materii poetice,
Cu poezia răscolind straturile etice.

Pe-un nor s-a odihnit creştetul ploii,
Din părul ei se scurgeau eroii
Sub forme lichide prelungi
Imprimând în oameni murdare dungi.

Într-o portocală a pătruns o femeie
Ce s-a parfumat cu aroma ei, cu gândirea atee,
Am muşcat din portocală şi în gură
Aveam gust de femeie dulce şi pură.

Pe masă tastatura şi-a închis literele,
Am apăsat pe pielea de plastic şi s-au aprins sferele
De lumină policromă încuibată în monitor,
Gândurile s-au prelins în litere zvâcnind odihnitor.

( Razvan Rachieriu - Femeia din portocala )