Murmur

Murmur de cânt îndepărtat
Tresaltă-n jocuri de lumină
Din zbor în hăuri se scufundă
Caută drum... caută tihnă...

( Alina Cucu - Murmur )

Pick one

Când apune soarele îmi uit geana pe un nor
Un hublou pufos în care îmi aştern visele
Cum te aştern pe tine timpului
Aş alerga trei ceruri desculţă
Cu stele în călcâie mi-aş aprinde focul la genunchi şi mai sus de

La mine noaptea se măsoară în cai
Atunci mă poţi fura pe după ureche cu un strop de trandafir
De rouă şi de buze
Ţi-aş iubi nodul gâtului de nu s-ar întoarce privirea spre răsărit
Carul mic cusut din carul mare s-ar face Dumnezeu sub pântec minune

De la o vreme îmi las ochiul să-şi iubească geana singur
Dacă vrerea ta e chipul meu iar somnul îţi este pleoapa lăsată
Alege-mă pe mine frunză de nuc la tâmple
Caşmir pe tălpile de miel la intrarea în Babilon.

( Silvia Bitere - Spre laic )

De-a-ndragosteala

de
câteva ori pe
zi urc everestul
cu aplenstock-ul înfipt
până în miezul pământului/ mă
caţăr pe gheaţă/ pielea ta e alunecoasă
întind o tabără între coastele tale, aici
este mai adăpost/ îţi trimit o ilustrată/ cu
mâinile degerate abia scriu: coordonatele mele
pot fi verificate pe google/ expediţia asta în
tine mă îmbătrâneşte/şerpaşii au murit de mult
tuburile de oxigen s-au terminat/ până la inima
ta mai am de escaladat/ călăuzele nu mă mai recunosc
pe traseul alpin cadavrele sunt vizibile/ la ştiri
se anunţă: cine reuşeşte să treacă graniţa în nesfârşitul
tău vis va lua premiul Nobel/ încă rezist/ mai am fiole cu
hrană, scări şi frânghii/ trec de zona morţii marcată subtil
de fantoma unei femei/ care părea să zică/ ascensiunea în el nu
depinde de oxigen şi nici de ghizi/ semiconştientă ajung în alt
secol/ cartografiez drumurile nepietruite/ doar aici se ascund adevăruri/ să mă arunc de pe culme sau să cobor treptat?/ e mai simplu să
cad în gol/ de pe creastă direct în inima ta/ plonjez în ea ca în
cea mai mare adâncime de pe glob/ viscerele tale/ groapa
marianelor/ am învăţat să-mi respect obiceiul/ precum băştinaşii/ să fur din tine/ ca de pe o corabie portugheză/ tot ce e mai de preţ

( Carmen Manuela Macelaru - Principiul caderii libere la indragostiti )

Zambet cald

Un zambet cald cu soare plin,
Si pieptul tanar si senin,
Gramezi de aur asteptate,
In nopti cu stele neumblate.

Flamanzi in suflete de chin,
Scrutand inaltul cer divin,
Am adunat taceri si rele.
Crescute-n ochii dragei mele.

Si i-am raspuns-a cu-i e vina?
De ce vor ei, sa ia lumina
Din ochii blanzi cu multe lacrimi,
Pastrand tacerea altor datini.

Ecoul se loveste iar
Neputincios de un zadar,
Si nu mai vreau sa inteleg,
De ce spun da, si de ce neg.

( Gheorghe Puzdreac - Zambet cald )

Perspectiva

Credeam ca paşii ţi-am pierdut
şi trist mă rătăceam, tăcut,
pe unde... nu mai ştiu, cărunt,
de amintiri preaplin.

Dar nu!, în umbra unui vis
te-am regăsit cu chipul plâns
la piept ţinând, ascuns şi strâns,
părerea mea.

Vârtej de lacrimi şi simţiri
de viitor şi amintiri,
de neaflat şi regăsiri
ne-a fulgerat, fără să fim,
în umbra unui vis,
cărunţi.

( Mihai Ciobanu - Mereu indragostiti )

Secretul

când te iubesc
se adună gândurile şi se roagă pentru mine
când te iubesc
strigă iarba numele tău şi marea pe-al meu
când te iubesc
atunci doar atunci mă aflu cu adevărat
doar atunci răsar vieţii

cum nu te-aş iubi?

şi dacă nu ai fi fost
te-aş fi născut eu iubindu-te
din ploi sămânţă libertate
din ochi din gândurile toate
te-aş fi hrănit cu poezie nerostită
cu cântece de îngeri cu albastru
cu dorul de câmpii al calului măiastru

nu-ţi cer nimic
mi-ajunge să te ştiu
chemat plecat venit iubit
de ploi de soare de femei
de libertate şi de zei

( Elena Luminita Bouleanu - Te-as fi nascut iubindu-te )

Speranta, vis si iubire

Intr-o zi voi pleca la drum cu o legatura pe bat.
Voi pribegi prin lume cautand Visul, marele vrajitor
Cautand sa-i fiu ucenic si sa-nvat
Sa mangai stelele si sa zbor ca vantul calator...
Multumita, voi pleca apoi spre tara zanei Speranta
Unde gandul e raza si vorba-i cer de vacanta...
Acolo voi cauta al sperantei castel de clestar
Si-i voi cere sa-mi dea al picturii de suflete dar,
Un penel si-o paleta de sentimente cu care, neincetat,
Sa pot sa-mi colorez cu raze de iubire sufletul imaculat...

Apoi ma voi intoarce acasa, bogata,
Cu visul si speranta castigata...
La usa casei tale voi opri si voi bate cu sfiala
Iar tu vei aparea in prag ca o boala calda, ireala...
Te voi lua de mana si vom alerga la margine de-oras
Asteptand soarele sa moara, te voi saruta poznas...
Apoi ne vom infasura in raze-nsangerate,
Cu speranta, vis si iubire vom pleca in tari de mult uitate
Unde nu e nici minciuna, nici crima, nici ura, nici fum...
... Cu o legatura pe bat voi pleca intr-o zi la drum ....

( Radoi Anca Alexandra - Speranta )

Aparente

Se-arata-n viata aparente,
Tristetile de ochi s-ascunda,
Cand ne-nsotesc reminiscente
Ce vor din urma sa patrunda.

Se scurg din calendare ceasuri
Si frunze iar se ofilesc,
Parc-au tacut mai multe glasuri,
Dar unii inca tot vorbesc.

Se irosesc lumini in noapte,
Caci ne-am lasat in ignoranta,
Azi spiritul se scrie-n fapte
Care nu au nici o substanta.

Se-arata-n viata aparente,
Disimuland simtiri reale,
Ce se exprima in absente
Si in cuvinte ideale.

( Popa Cristina - Aparenta )

Trecatorul

Privesc
din interiorul zidului meu
lumea asta flamândă
care muşcă
atât de repede din viaţă
de parcă n-ar mai fi exista alta
ca şi cum
totul s-ar termina
într-o singură rotaţie pe orbită a pământului
inconştienţi de sentimente
fugim unul de altul
iubim
la comandă
sfâşiem visuri
ca pe o peliculă de celuloid
derulată cu încetinitorul
destrămând drumuri şi cuvinte
în gânduri puţine
ne înghesuim în Mall-uri
facem plinul
căutând promoţii bizare
uităm să respirăm
devenim din ce în ce mai mecanici
programaţi după un software crăcuit
încercăm să alergăm după fluturi
împiedicându-ne de propria umbră
râdem fals
de noi înşine
cumpărăm suflete pentru păcate trupeşti
cu zornăituri de arginţi
credincioşi doar de faţadă
Dumnezeu
e un trecator pe strada noastră
iar noi ne facem că nu-l cunoaştem
sau îl salutăm
pur şi simplu doar aşa din obligaţie.

( Radun Gabor - Dumnezeu e un trecator )

Reper

Să nu te miri când gându-mi trimit să te atingă
Când mă-ngenuche umbra-ţi, spre mine-alunecând;
Să nu te miri când doru-mi te-ntâmpină şi când
Iubirea-ntinde aripi durerea mea s-o stingă.

Să nu te miri, că-n noapte, te strig spre lună-n gând,
Când visul meu te cheamă cu drag să te încingă,
Când scânteieri din mine vor gerul să-ţi învingă
Cu foc, cu jar, cu jertfă - să-l spulbere curând...

Să nu te miri când vara sălbatece furtuni
Mă saltă-n tromba lor când merg spre tine-n drum,
Când glasul meu se stinge, când tu mă descununi

De fata cea frumoasă cu inima de scrum,
Care m-alungă-n lume pe drumuri de tăciuni...
De-aceea plec. Şi astăzi îmi ard acest album.

( Cristian Petru Balan - Sa nu te miri )