Titirez..ametit

Peste ziua un pic crispată,
S-a lăsat acum să cadă,
Un cearşaf din cârpă albastră,
Împroşcat cu-n pic sclipici.

De îndată ce m-apropii,
Siguranţa mea dispare,
Când îl vezi în depărtare,
Pare că e liniştit.

Parcă stă acum la pândă,
Garda jos, de-o vei lăsa,
Ca să sară să te-nvârtă,
Neliniştea să ţi-o ia.

Titirezul e haotic,
Veşnic e nepotolit,
El acum frumos zâmbeşte,
Şi se învârte fericit.

În rotirea lui nebună,
Fără ca să prind de veste,
El m-a prins acum de mână,
Şi mă-nvârte nebuneşte.

Nu-nţeleg cum de se poate,
Să se-nvârtă ne-ostenit,
Aripioare fermecate,
Titirezul meu iubit.

( Manuel Mandrea - Muraru - Titirez )

Noi doi ...si-o poveste

Ce s-alegea de noi, a mea nebună,
De ne-ntâlneam demult cu-aşa iubire?
Sau nebuneam mai mult încă-mpreună,
Sau eu muream de-atâta fericire.

Viaţa mea cea strălucită
De ochii tăi cei de copil
Era cu zgomot şi-nflorită
Precum e luna lui april.

Şi-n astă înflorire zgomotoasă
Noi ne-am fi fost atât … atât de dragi…
Cu toane multe, tu, ca o crăiasă,
Iar eu ­ de tine lacom ­ ca un pagi.

Acum ca-n toamna cea târzie
Un istovit şi trist izvor,
Asupra-i frunzele pustie
A noastre visuri cad şi mor.

Şi de nimica astăzi nu-mi mai pasă,
Nu cer nimic din lume, nici aştept.
Mă mir de ce cu strângeri dureroase
Sărmana inimă mai bate-n piept.

În văduvire şi eclipsă,
Eu anii mei îi risipesc,
Simţind în suflet pururi lipsă
De chipul tău dumnezeiesc.

( Mihai Eminescu - Ce se-alegea de noi, a mea nebuna )

Lumea de roua

De pe-o verde umbreluţă,
Cade-n zori câte-o perluţă...
O mărgică ce se-anină
De o rază de lumină
Şi se-ascunde fără veste
Într-o filă de poveste:

Cică, undeva, odată,
Fiindcă-avea numai o fată,
Împăratul îi făcea
Orice moft. Dar ea-şi dorea,
Nu din pietre, coroniţă,
Ci din rouă...
- Vai, domniţă,
Dar nu este în puterea
Noastră să vă facem vrerea…
Noi, bijutieri vestiţi,
Nu montăm, după cum ştiţi,
decât pietre, nestemate...
- Să se-arate cine poate
Să-mi facă podoabă nouă.
De nu, capul vostru-l cer.
- Coroniţă, vreţi, din rouă?
Numai dacă pe din două,
Facem treaba asta grea!
Zise-atunci, cel mai bătrân
Şi-nţelept.. Prinţesa,
- Da!
- Păi, atunci, scumpă domniţă,
Dac-o vreţi în coroniţă,
Roua, bob cu bob, culeasă
Trebuie de-o mână-aleasă....
Şi, vă jur, imediat
Veţi primi ce-aţi comandat...

De atunci, de-o fi cum zic,
Ea n-a mai cerut nimic.

Numai tu ce mă citeşti
Ceri mereu alte poveşti.


( Elia David - Co5onita de roua )

Consult

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pâna atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât si am iubit, am învatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gândit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
Într-o zi
Când m-am nascut.

( Marin Sorescu - Boala )

Definitia dragostei

Scutura norii care ti se aseaza în par,
Scutura pasarile care îti iau ochii,
Scutura visele mai grele ca pietrele.

Pentru ca am sosit si-i vremea sa ma vezi,
Chiar daca gesturile mele te strapung
Cu singuratate si ai sa cazi prefacut în pulbere,
Chiar daca vocea mea va aprinde aerul pe care-l respiri
Si ochii tai nu vor mai putea niciodata privi.

( Sophia de Mello Breyner Andersen - Scutura norii )

Cuib

într-un cuib de timp
departe,
departe

două întâmplări s-au ciocnit
banal
întorcându-ne lumea
pe dos
până în albii de suflet
două surâsuri s-au sorbit
până la rădăcini
amestecându-şi
gusturile
şi muscând
două priviri şi-au schimbat
culorile

(nu mai văd viaţa în alb-negru
de atunci
visele mi-s culori...)
doar tu
ai rămas într-un cuib de timp
departe,
departe

( Sandrina Ramona Ilie- Cuib de timp )

Agonie si extaz

ieri am fugit
de acasă

cu bănuţii umeziţi de prezent
am cumpărat ultimul loc
în montaigne-russe-ul din inima ta
care străbate cât ai clipi
diferenţa de potenţial
dintre agonie şi extaz

am coborât ameţit
alunecând apoi pe toboganul
amintirilor placentare

de atunci alerg neobosit
precum un şoricel alb cu ochi roz
în cercul din care iei lumină

acum nu mai vreau să mă întorc

voi rămâne în tine
ca într-o cutie a pandorei

( Laurentiu Belizan - Ultimul refugiu )

Uneori aud,alteori descopar..

Uneori aud
cum fiecare celulă din mine se închide cu cheia
şi rămân afară, sub ploaia de vise,
alteori descopăr cu tristeţe
că nenumărate uşi sunt trântite în sufletul meu
de curentul produs de iluzii
şi zgomotul lor îmi alungă somnul.
Există şi uşi care rămân mereu încuiate
şi pentru mine şi pentru ceilalţi;
neîncrederea şi teama sunt cele care au tras zăvorul.
Şi totuşi razele de lumină
ce izvorăsc din ochii tăi
pătrund în cele mai tainice unghere ale inimii mele
doar prin găurile pentru chei.

( Remus Brad - Uneori aud, alteori descopar )

Esenta tare

blestemat sunt să mă ţes
nou veşmânt pe corp ales
vânt să-ţi fiu să te adie
pe sânii-ntăriţi sub ie
rouă-nrourată crudă
pe trupul de paparudă
apoi raze calde ninse
peste picături prelinse
să te ardă ca de focuri
cerc de braţe pe mijlocuri
să te zbaţi să simţi arsură
când te-oi săruta pe gură
să te-ascunzi ca luna-n nori
când te-oi lua de subţiori
unde iară să mă ţes
jar nestins în corp ales
cazne dulci şi reci fiori
rătăcind prin pat de flori
mierea lor să te îmbete
vrăjită de Dragobete

( Ovidiu Oana - Blestemul Dragobetelui )

The eye..without the face

Mi-e dor de ochii tai albastrii,
Sa te dezmierd as vrea acum,
Sa colindam luciri din astrii,
Doar singuri noi, pe-acelasi drum.

Sa stang in brate mari de lut,
Tumultul vorbelor senine,
Sa nu gandesc ca m-am pierdut,
Fior de ras, in gand cu tine.

Sa ne plimbam fosnind, si zambet
Cuprins in mladieri duioase,
In gandul tau, tacutul umblet
Rememorand visari setoase.

Te strig, si poarta din pustiu,
Se clatina in tihna serii,
Cand mersul meu parea zglobiu,
Si singular in luna mierii.

( Gheorghe Puzdreac - Ochii )