Trairi

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

( Adrian Paunescu - Ce frumoasa esti )

Ganduri albe..ganduri negre

*La drum*

Am luat cu mine
Valiza cu vise
Şi-am presărat
Potecile timpului ce sta să vină…


*Prietenie*

Întinde mâna
Să ucidem
Orice gând dintre noi,
Să atingem
De-ar fi şi pentru o secundă absolutul!


*Dragoste*

Nu mă privi
Când eu n-aş vrea,
De-ascund acum ce e ciuntit în mine
E pentru ca tu să mă vezi
Doar aşa cum mă imaginez pentru tine!

( Elena Dumitrescu - Ganduri..ganduri..ganduri )

Close your eyes.. Make a wish..

În lunga lui călătorie,
un Vis
se opreşte acolo unde porţile Imaginaţiei
s-au închis

Dar şi acolo unde,
în Împărăţia Dragostei Fără Hotar,
descoperă inimi după inimi
bătând în zadar

Un Vis adevărat
nu se arată niciodată când eşti
obosit, ori pe cale
să aţipeşti –
aceea este doar o scurtă visare,
o călătorie...înşelătoare

Tu să nu fii tristă:
sufletele de copii descoperă la timp
că un capăt al Viselor
nu există

Geniul lor de mici visători
permite chiar şi celui mai naiv gând
să se împlinească

înainte ca oamenii mari
din închipuire
să se trezească

( Elia David - Unde se opreste un vis? )

Priveste-ma!

Priveşte-mă! Sunt eu aşa cum nu mă ştii
O pasăre cu aripile frânte.
Plutesc peste valuri, m-ascund după nori,
Mă hrănesc cu minute, secunde.
Şi searbăd mi-e somnul şi oarbă credinţa
şi-n ochi şi pe pene îmi citeşti neputinţa,
Dar zbor că zborul mi-e dulce
Şi lin şi sec uneori,
Şi zbor, o pasăre cu aripile frânte
Şi searbăd mi-e zborul în zori.
Şi zbor prin ferestre şi porţi înflorate
Şi mi se topesc aripile-n noapte...
Iar în zorii zilei ţi-ajung în odaie.
Vad patul, tavanul, pereţii- văpaie.
Alunec pe pragul ferestrei.
Mă arde tavanul...pereţii...
Tu dormi şi dulce ţi-e somnul,
Şi-amare ale mele lacrimi fierbinţi.
Mă doare durerea-şi, mă frânge suspinu-ţi
Şi verdele crud din ochi-ţi cuminţi.
Şi aripa mea te-ocroteşte de-a-ntregul
Tu dormi şi dulce ţi-e somnul.
Pe frunte sărutu-mi te arde.
Şi-obrazul ţi-e cald, şi umed e-al meu,
Şi-mi şterg durerea ce ochiu-mi o plânge
Să nu te-atingă să-ţi frângă iubirea...
Deschizi ochii, mă vezi lângă tine
Şi-amară-i dulceaţa ce-ţi ascunde privirea.
Şi-ale mele aripi la un semn s desfac.
Am dispărut pe cerul topit
Cu tot cu doru-mi nebun si spurcat
La fel de zadarnic cum am venit.

( Paicu Georgiana - Priveste-ma )

Shht! Isn't your turn to speak!

Nu-mi vorbi despre ploaie...
Murmurul ploii e amagitor,
Caci nu exista ceva care sa vina şi sa plece
Aşa de uşor cum o face ploaia.
Nu ştii când vine...nu ştii când pleacă.
Nu ştii cât ţine...sau cât de puternică este.

Ploile sunt lacrimile norilor...
Nu vreau lacrimi...
Nu vreau nimic, dacă se scurge printre degete
Aşa cum se scurge ploaia.
Aşa că...nu îmi vorbi mie
Despre frumuseţea ploii.

( Luminita Alexandrescu - Nu-mi vorbi despre ploaie )

Lectie de facut vant

Vantul, sfartecat de boala
imi atarna greu in maini
Plang si plang de oboseala
colindand din caini in caini

Si-mi smucesc din colb calcaiul...
Pasule, de ce ramai?
Poate-i drumul tau, dintaiul,
ce-ti atarna de calcai

Falcile cu scrasnitura
mi le strang si-n van asud
doar scrasnitul surd, de ura,
al maselelor l-aud

Nu-i cantarea cea mladie
cu vedenii vechi, de mit
...Cantule de drumetie
te urasc ca ai murit!

( Nichita Stanescu - Vantul sfartecat de boala )

In voia sortii

Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

( Ana Blandiana - Fara tine )

Acord

Liniile palmelor ne erau strune,
pori-pielea ud-o cantau,
portativ intre gene si pleoape-n bataie
eram.
Modulam de la carne
in suflul de inger
si credeam neancetat in acordul din rai
ma chemai...
Suspinam ca un strop revenit
si-amagit in prezent
imbibandu-ne apoi
doar in noi.

( Mircea Belei - Acord din rai )

Speriat de vreme

m-am speriat de-o harpă singur în pustiu
m-a luat la fugă fără ca să ştiu
era după cină seara într-o zi
nu ştiam atunci mâine ce va fi...

eu eram de strajă notei muzicale
pe un portativ, cioclul dumnitale
venea apă mare vinul mă seduce
n-a trecut o vreme şi mi-am pus o cruce

coarda am întins-o însă cred, prea tare
crunt s-a zbenguit şi-a strigat c-o doare
am luat harponul dar s-a supărat
şi-n puterea nopţii tare m-a muşcat...

şi atunci în ghiare cum putea să ţină
ma-njurat plângând fară nici o vină
am răgnit la ea fără remuşcare
să se ducă dracu`că din nou mă doare

s-a uitat flămândă de-i un gest firesc
mi-a şoptit frenetic să mă liniştesc
m-am uitat besmetic ce-o să se întâmple
mi-a albit şi barba până lângă tâmple…

am luat timpanul şi-n alămuri urlet
m-am grăbit spre casă fără nici un zumzet
am rămas la poartă să-mi curăţ noroiu
dar privesc în urmă,. harpa şi cimpoiul…

m-am trezit din vreme ca să pot pleca
adormit pe-o scenă ca şi dumneata
mi-a rămas doar visul rezemat de trepte
am jurat pe-o liră să nu se repete…

( Veanu Blajan - M-am speriat de-o harpa )

Inceput de amintiri

Timpul ne face să murim de două ori:
o data pe dinauntru şi odată pe dinafară;
timpul ne face să ne naştem de două ori:
o dată pe dinăuntru şi o dată pe dinafară!
câte zâmbete au trecut
pe sub fereastră ochilor mei,
câte zboruri şi lacrimi!
Ca într-un carusel
viaţa remarcă sfârşiturile;
cu măşti, fără de măşti
începuturile sunt prea începuturi!
Până să se reverse zorile
apusul şi-a pregătit itinerariul
şi ultimul zbor.
Timpul îşi decorează liniştit aripa:
un nou început, ca un soldat la datorie
îşi scoate pieptul înainte,
ca într-un război fără sfârşit,
războiul suntem noi!

( Preoteasa Marinela - Timpul cu masti si fara masti )