Pierdut regrete.Ofer la schimb gasitorului, trifoi cu patru foi..

Ni se intampla uneori s-avem regrete
Am fi putut ierta, dar nu am vrut.
Oricat am vrea ca tot sa se repete
Raman doar remuscari si timp pierdut...

De ce dam vina uneori pe soarta ?
Cand omul face tot cu mana lui
Caci nu orice greseala se indreapta
Si-oricat am vrea, nu-i vina nimanui

Si-i toamna iar in inimile noastre,
Si nici nu stim cand vara a trecut...
Preocupati de vorbe si de fapte
Vom regreta ca n-am facut mai mult.

Si totusi, undeva ni se explica
Ce rost acestea toate au avut...
Si vom vedea ca lumea nu e mica
Si nici n-a fost , asa cum am crezut

Prea multe vorbe n-au sens cateodata
Chiar daca intrebari mai sunt de pus,
Raman raspunsuri pentru alta viata
Pe care-o vom incepe acolo, sus...

( Mariana Kabbout - Regrete )

Pe langa drum..

Crezi
cã literele aruncate
în cartea
zilei de ieri te strigã
acuzându-ti
nehotãrârea.
Si totuşi cuvintele
din întunericul
zilei de azi
au încetat
sã mai vorbeascã
şi în bratele uitãrii
s-au stins.
E târziu
si timpul renuntã
sã-ti mai spânzure
secundele.

( Ilinca Iulia petru - Nehotarare )

Invitatie la vals

Danseaza cu mine,danseaza,
Pasii ii stim,ii stim pe dinafara,
Stringe-ma-n brate,stringe-ma tare,
Pina ma doare.Vreau sa ma doara.
Zdrobeste-mi asteptarile de pieptul tau,
Sa ma preling lichida in amiaza
In palmele tale pe mijlocul meu,
Danseaza cu mine.Danseaza.
Dezbraca-ma de gindurile toate,
Exfoliaza-mi din iris orice privire
Si dezlipeste-mi sentimentele de trup
Ca pe un rod care-i prea greu
Pentru un ram atit de subtire,
Descheie-mi iubirea de la git,
Ca pe un nasture ce aiureaza,
Danseaza cu mine,danseaza.
Da-mi jos ruginita rotula ce vint
Imi rastoarna spre glezne
Si-nfipti pe jumatate in pamint,
Danseaza cu mine prin bezne.
Dezbraca-ma de soarta ca de un blestem,
Luminile din gene ude,bea-le,
Goleste-ma de cintul care mai pulseaza
Si desfrunzeste-ma de vise si petale,
Danseaza cu mine,danseaza.
Dezbraca-ma de tot ce sint,
Despride-mi din trup fiece raza
Si stoarce-ma de ploi si de cuvint
Dansind cu mine.Danseaza.
Aduna-mi din coapsa rodul nerodit
Fatal,prin tine,niciodata,
Si sa dansam.E tot ce conteaza.
Danseaza cu mine,danseaza.
Si-astfel,eliberata de toate si usoara,
Din miinile tale care-ncep sa ma doara,
Din palmele tale doar abur ramasa curind,
Respira-ma,sa ma asez in lutul tau
Ca intr-un giulgiu scump,dansind.

( Cezara Stanca - Danseaza cu mine )

The winner

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul

( Lucian Avramescu - Niciodata, iubito )

Un fluture mi-a dat binete

Un fluture mi-a dat bineţe
Cu mult râvnita-i frumuseţe.
Mi-a spus: - Ţi-aduc ceva din lume,
Povestea despre o minune :
M-a găzduit mai ieri o floare,
Plângând că sufletul o doare.
A tot sperat că o să vină,
Să o aleagă din grădină,
Un cavaler, s-o dăruiască
Pe ea, minune îngerească,
Altei minuni, frumoasei fete
Şi cu aroma ei s-o-mbete...
Eu i-am răspuns: - Pictură vie,
Florii alese dintr-o mie,
Pluteşte-acum să-i dai de ştire
Că mi-a plăcut aşa peţire,
Dar n-o s-o smulg din rond de flori
Doar pentru-o clipă de fiori.
Ci fata va veni şi-n dar,
Ea apă-strop-mărgăritar,
La rădăcină îi va pune,
Ca drept răspuns pentru minune,
C-Alesul ei i-a oferit
Grădina toată de iubit.

( Oana Ovidiu - Un fluture mi-a dat binete )

Tine-ma in brate

Iubeste-ma acum ,cand plang de dor copacii,
Cand plange un izvor,
Cand freamata lumina,
Iubeste-ma cu suflet,
Si tine-ma de brate,
Acum cand plang copacii,
Cand vantul plange frunza,

Iubeste-ma si spune-mi,
Pe-o soapta de petala,
Si spune-mi cat de dulci
Ti-s buzele,ca mierea,
Si vino langa mine,
Si vino mai aproape,
Sa-ti simt parfumul cald,
Si dragostea din soapte,

Si vino iar la noapte,
Si vino printre vise,
Adu-mi parfum de stele,
Adu-mi parfum de dor,
Saruta-ma usor si tine-ma de brate,
Cu palmele-ti suave,de catifea albasta,
Si nu-mi trezi privirea,
Si lasa-mi dulce visul,
Sa nu dispara clipa,
Sa nu apuna gandul,

Si nu uita ca eu,
Am sa te-astept si maine,
Am sa te-astept cantand,
Ca mi-ai promis,candva,
Cu lacrimile-n glas si pline de iubire,
Ca vom fi doar noi doi,
Si-o mare de iubire,

Iar cand vor da in copt,
Si vor canta copacii,
Si a vui de dor si freamat un izvor,
Tu vei fi langa mine,
Si ne vom strange-n brate,
Si vom canta minunea,
Si vom canta copacii,
Si vom canta izvorul,
Cu soapte calde-n noapte!

( Pantea Amalia Simona - Iubeste-ma )

Copacii fara padure

În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc şi cenuşă.

Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul;
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară;
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure.

Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii în noi
Cade ultima frunză pe ele.

În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe:
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.

Nu mai suntem decât doi copaci,
Vor veni călători să ne tundă,
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.

Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii,
N-am să am ce întinde spre tine.


( Adrian Paunescu - Copacii fara padure )

Dragu-mi-i..

iubitule, sunt femeia cu spatele gol
dacă renunţi la viaţă câştigi o călătorie alb-negru atenţie nu sunt balustrade poţi cădea uşor în hăul dintre coaste pielea umedă va absorbi paşii până când împotmolit vei fi devorat de siliciu

iubitule, sunt femeia nisip
la miezul nopţii alunec în tine îmi fac loc pe sub uşă strălucesc în bătăia ochiului
învelită sumar am tăvi cu smochine ramuri de cedru ulei de măsline poţi face din mine un tablou foarte scump în mine dorm o mie de iubite

iubitule, sunt femeia şeherezadă
azi la micul dejun dansez goală pe covorul persan vălul de pe coapse cade-n pustiu harpa e rudă cu moartea aceeaşi muzică lipicioasă şi rece ca un şarpe pe glezne trezeşte

iubitule, sunt femeia fântână
adânc în omoplaţii tăi o răscruce de drumuri şi-o dâră de praf într-o vară senilă
mi-am pierdut aripile la un joc de noroc părul mi l-au tăiat

iubitule, sunt femeia reflux
înşel matinal grupa sangvină mi s-a schimbat după eclipsă oamenii vor crede ca am sânge de lup dar am margini de sare

iubitule, sunt femeia lună
luminez prin sângele tău ca-ntr-o pădure un grup de haiduci prăvăliţi într-un somn adânc umblu hai-hui fără busolă fără hărţi până dimineaţa când cobor de pe umăr

( Carmen Manuela Macelaru - Iubitule, sunt femeia reflux )

Marama de borangic

E noapte pe pãmânturi si pân’ la galaxii!
Frumoaso, cu marama de borangic sã vii,

S-o potrivim pe iarba adâncilor grãdini,
Asuprã-i sã se cearnã luceferii senini…

În infinitul spatiu, de cine stie când,
Maestrul timp, la roata fantasticã lucrând,

Planete slefuieste în site si tipsii,
Si pulberea se-ntinde în urmã, galaxii!

II

O, parcã vãd în altã planetã, colo-n hãu,
O fatã stând, ca tine, lângã iubitul sãu,

Si poate cã marama si-a asternut-o jos,
Pe ea sã cearnã pulberi Pãmântul luminos,

Când se aratã-n spatii, betealã picurând,
Pe mãri din alte sfere corãbii petrecând,

Si iat-o cum tresare, privindu-l de la geam,
O fatã ca si tine, cu trupul zvelt, de ram…

III

Ar trebui, frumoaso, si noi sã fim merei,
Ca marmura cioplitã cândva în Propilei,

Sã tot trãim cu sete de foc mistuitor:
Putine-au fost în urmã, prea multe-n viitor!

Îmbrãtisati în poarta acestor evi superbi,
Sã sãrutãm pe frunte întâii pui de cerbi

Adusi de sus, în nave mai iuti ca niste plumbi,
De primii si-ndrãznetii vãzduhului columbi!

Si de-oi pleca în ceasul ca inima de bun,
S-aduc de probã aur si grâu de pe Neptun,

Abia s-o coace pâinea în vatrã pân’ mã-ntorn:
Pe-atunci va fi distanta cât un ecou de corn.

( Eusebiu Camilar - Marama de borangic )

Amintirea a tot ce nu se vinde

La drumul mare ramas pe un tapsean,
Ajungem la destinul cazut de la fereastra,
Iubirea mea inalta cu aer de margean,
Se reaprinde candid in florile din glastra.

Recrut in amintire, am si uitat de lume,
Cand radacini in umbra pandeau raceala apei,
Te prind de aripi blande, cu unduiri de nume,
Si-ncerc sa redescopar, in van taisul sapei

Credeam ca viata are, atingeri din trecut,
Ca vremea umbla sadic, prin case hibernale,
Nu vreau ca timpul nostru sa spuna ce-am avut,
In linistea de umbre, legand placeri astrale.

In versuri siropoase, ingan, iubirea mea,
Si o prefac in stele cand cerul mi-o arata,
Precum in amintire, legat de dumneata,
Unealta din vechimi cu rabufniri de fata.

Trec clipele tenebre in adancimi de vise,
Nu pot sa stiu de unde uitasem ca era,
Nimic in profunzime, cu limpezimi deschise,
Credinta in durere, si viata de avea.

Parfum de imnuri sumbre, se isca-n departare,
Iubirea se arata in haine aburinde,
Te cred si astazi roua, pluteste langa soare,
Si depan amintirea, a tot ce nu se vinde.

( Gheorghe Puzdreac - La drumul mare )