Think it pink

dacă mă voi hotărî
să nu mai deschid ochii
niciodată
vei şti să-mi povesteşti despre
cum îşi închiriază oamenii spaţiu pe nori sau
despre urmele de paşi de îngeri
care rămân pe trotuar
după ploaie
despre îndrăgostiţii care se plimbă legaţi parcă
de un fel de cordon ombilical sau
despre cum ai auzit
că se vor construi lângă trecerile de pieton
scări spre cer
vei şti să-mi povesteşti despre
cum cerşetorii de la colţ de stradă nu mai cer bani
ci doar visele pe care unii nu au curajul să le păstreze
şi despre cum se vând
la chioşcurile de ziare
hărţi care explică cum se ajunge la Dumnezeu

vei şti să-mi povesteşti despre cât de frumoasă
îţi par cu ochii închişi?

( Alexandra Vlad - Se va vedea lumea mai bine prin ochii tai? )

Un basm

“Va veni să vă cuprindă
Un flăcău cu negre plete
Şi frumos cum nimeni nu-i;
Voi fugiţi să nu vă prindă!
Uşa s-o-ncuiaţi la tindă,
Că, de vă sărută, fete,
Veţi muri de dragul lui!”

Şi-a venit flăcăul, cică,
Un voinic cum altul nu e!
Şi trei fete de-mpărat
Grabnic s-au ascuns de frică,
Numai fata cea mai mică
N-a putut grăbit să-ncuie,
Şi-a rămas la sărutat.

De-a murit, eu nu ţiu minte.
Acest basm mi-l spuse mama
Adormindu-mă, de mult!
Şi-i mult basm de-aci-nainte,
Şi-am uitat a lui cuvinte!
Ah, de-aţi şti să-mi daţi voi seama,
Cum aş vrea să-l mai ascult!

Vreau să ştiu, să ştiu sfîrşitul!
A murit copila? Vine
Iar flăcăul de-a plecat?
Spuneţi cum e isprăvitul?
Ah, eu nu-nţeleg iubitul—
Şi s-a repetat cu mine
Basmul fetei de-mpărat!

( George Cosbuc - Un basm )

Secretul lui Prometeu

În fabula verde şi caldă-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu braţe,
şi muguri îmbii, cu mlădiţele prinzi.
Descinzi dintr-un basm vegetal, al răsurii ?
Ia seamă să nu te aprinzi
cum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii.
În chipuri atâtea, flacăra-ntâmpină pasul
oricărei făpturi pământene,
şi drumul i-aţine şi ceasul.

Îmi spui:
"Nimic nu s-aprinde, şi nimeni, de-o rază de lună".
Şi-n galeş surâs înfloreşti mulţumită, crezând
că sorţii îi stai împotrivă, oricând,
c-o şăgalnică vorbă.
Îngădui răspuns înălţat peste timp, peste loc?
Fapte, o, câte-aş putea înşira,
ciudate-ntâmplări risipite prin cronici,
mărturii de legendă, ce-arată
că sunt cu putinţă şi un asemenea foc,
şi asemenea arderi.

Ia totul scânteie din toate. Tâmplă s-aprinde
de tâmplă, şi piatră de piatră.
O stea nevăzută ia foc în cădere, din gerul
văzduhului. Arde-n armură, sub zea, cavalerul,
femeie învinsă, minune fără veşminte, strângând
lânga vatră,
Şi-aprind licuricii, ei însişi, din dragoste rugul.
Iubirea ţâsneşte din ţărână şi face pământului aură
s-ajungă-n tării, s-acopere crugul.

Rareori numai, sfârşitul nu e cenuşă.
Cât e întinsul şi-naltul luminii,
dumnezeu singur arde suav câteodată prin tufe
fără de-a mistui. El cruţă şi mângâie spinii.
Altfel noi ardem, iubito. Altfel ne este ardoarea.
Cât e întinsul, cât e înaltul,
noi ardem şi nu ne iertam,
noi ardem, ah, cu cruzime-n văpăi
mistuindu-ne unul pe altul.

( Lucian Blaga - Cantecul focului )

In urma ta..

În miezul nopţii te-am văzut,
Erai o lună plină,
Iar eu o stea care-a trecut
Să vadă o lumină.

Tu scânteiai pe-al nopţii cer
În flăcări,vâlvătaie.
Erai cuprinsă de mister
Şi de sclipiri vioaie.

Şi înainte luminai
Cărarea pustiită,
Iar inapoi nu te uitai
Fiind mereu grăbită.

În urma ta mereu lăsai
O pulbere stelară,
Şi spaţiul negru,sideral,
Părea că mă-mpresoară.

Tu nu voiai să te cuprinzi
În lanţuri de durere,
În toiul vieţii şi-al iubirii
Şi-n clipe austere.

Iar eu,cuprins de-amărăciune
Că nu-ţi pot sta în cale,
Mă-nfăşuram cu o manta
Şi tot plângeam cu jale.

Şi te urmam mereu,pe-ascuns,
Privindu-ţi strălucirea,
Pe când la mine se ivea
Încet,încet,pălirea.

( Maniceanu Valentin - In urma ta )

Scorbura

Ce şopteşti atât de tainic,
Tu, izvor de cânturi dulci?
Repezind bălaia undă
Floarea ţărmului o smulgi

Şi o duci, o duci cu tine,
Vâjâind încet pe prund;
Ale tale unde floarea
Cine ştii unde - o ascund?

Astfel trece şi viaţa-mi,
Dar o floare 'n valu-i nu e,
Nici nu spun ca tine doru-mi
Nimănuie, nimănuie.

Ci eu trec tăcut ca moartea,
Nu mă uit la vechii munţi;
Scrisă-i soarta mea în creţii
Întristatei mele frunţi.

Numai colo, unde teiul
Lasă floarea-i la pământ,
Eu încep să mişc din buze
Şi trimit cuvinte 'n vânt.

Vis nebun, deşarte vorbe !
Floarea cade, rece cântu-i
Şi eu ştiu numai atâta
C'aş dori odat' să mântui !

( Mihai Eminescu - Ce soptesti atat de tainic )

Pereche

Şi vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morţii-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roşii pe gropi adânci, cu scrum?

Vom fi şi-n moarte tot uşor de-nfrânt
Şi nu vom înţelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?

Tot tineri şi frumoşi fără-ncetare,
Mereu împleticiţi în lungi priviri,
Vom fi jertfiţi mereu pe alte-altare
Şi neacasă, veşnic nicăiri?

Apleacă-te pe braţul meu când mor,
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.

( Ana Blandiana - Pereche )

Imbratisarile unui apus

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

( Nichita Stanescu - Imbratisarea )

Barca cu doua catarge

Ceata mi-a umezit aripile.
Vantul nu-mi permite sa ezit.
O, tu, tarm,
iubite tarm,
doar ce ieri ne-am despartit!

Azi esti iar aici.
Maine ne vom intalni
intr-un alt spatiu geografic.

O furtuna,
un felinar
ne-au legat impreuna.

O alta furtuna,
un alt felinar
ne-au despartit la rasarit si la apus.

Si ce daca ne aflam la capetele lumii?
Trebuie oare zilnic sa fim impreuna?
Tu esti in drumul meu.
Eu sunt in orizontul tau.

( Shu Ting - O barca avand doua catarge )

Despite all

Când toamna
dă de ştire
ca dorul să-mi împac
culeg ciulini
iubire
un bărăgan să-ţi fac
când soarele
de lene
năvoadele pe lac
zbanghiu
şi le aşterne
când ţipă un brotac
brotaca
să îşi cheme
pe ritmuri de tic-tac
când vinu-n
struguri geme
de când e dacul-dac
pe veci
fără ieşire
din patimi fără leac
culeg ciulini
iubire
un bărăgan să-ţi fac.

( Sanda Nicucie - Culeg ciulini )

Vertical

Oamenii nu pot merge,
fiindca pasul
i-ar umili prin
orizontalitate.
Ei se rostogolesc asemeni pietrelor,
nascandu-li-se aripi rotunde.
Caii nu pot alerga
pe pajisti verzi,
fiindca alergatul i-ar umili
prin orizontalitate.
Ei zboara asemeni pasarilor,
lasandu-si coamele lor
albastre
sa mangaie in zbor
ideea de cer
verde.
Copacii nu-si pot apleca
crengile
sub oftatul vantului,
fiindca ideea de aplecare
i-ar umili
prin orizontalitate.
Ei imbratiseaza
in acelasi timp
pamant si cer.
Inchide-ti ochii si
deschide-i in tine.
Iata cat de verticala
iti este
pirvirea!

( Cristi Zamfir - Vertical )