Zbor

Ai alergat vreodată printre rădăcini
răsucind între degete fericirea?

Inele de gheaţă printre fire de plumb
Atingând efemer măreţia...

Alfabet de tăceri urcând spre cer
odată cu suavele seve

Din când în când
doine tânguind prin trunchiuri de fier
nemurirea...

Ai fost vreodată fraged salcâm
Dăruind necuprinsului mierea?

Esenţe de visuri printre idei de oţel
Aducând mai aproape-nvierea...

Dac-ai s-alergi vreodată-ntre ploi
să aduci din stupuri doar roua
Din flori, să culegi mângâierea

Din culori,
doar sunetul vântului blând să-l alegi
Să simţi cum mai creşte sămânţa...

Să furi din parfumul petalelor nori
pentru cerul ascuns printre ploi...

Când vei putea să-i scuturi de pori
De colbul din colţuri de drumuri ca noi
Vei atinge în dar prăbuşirea

Vei ajunge doar frunza căzută în ierburi
o aripă moartă o clipă,
întoarsă cu vârf îngheţat,
cu sufletul cald surâzând retezat,
Luminii...

( Anne Marie Bejliu - Zbor de fluture ratacit pritnre ploi )

Perdele mate

Te prind de margini,
ca viscolul crengile pustii.
Te prind de mijloc,
ca serile Luna intre vii.

Te prind de suflet,
cu palmele mele crapate,
Te prind de inima,
cu degete evantai rasfirate.

Te tin in memorii,
adunate in vremea din urma
Admir lumina,
cand pica alaturi de perna.

Adun privirea,
in umbra perdelelor mate,
Cuprind faptura,
in riduri delung adunate.

In bezna tacerii,
privirea alearga nebuna,
Iar visul serii,
sageti de iubire aduna.

Rasuna ceasul
diminetii, ce ne dezleaga,
Adio noapte,
ce bine e, cand esti draga.

( Gheorghe Puzdreac - De margini )

Imblanzirea scorpiei

Imblanzita sunt de noaptea
Scursa-n degradeuri fine,
Ma tot pierd adanc pe calea
Ce de ganduri mi te tine.

Inc-o zi imi bate-n pleoape
Cu taceri si cu obsesii,
Cand departe cand aproape
Fara ganduri si expresii.

Zambitoare mi-e zidirea
Nu mai am nici o o parere,
Sunt cuprinsa-n temelia
Ce o-nalti fara durere.


( Anne Marie Oprea - Imblanzire )

Dor de luna

Si ploaia vine alba, densa, calda
Pe culmi, peste poieni, peste genuni
Stau arborii cu palmele intinse
Si-un fosnet larg prin cetinis rasuna.

Alunecind printre nervuri si aripi
Ploaia patrunde-n sufletul padurii -
Si ceturi albe se preling din piscuri
Si-n ceata, insetati, rotesc vulturii.

Si vine-un ceas când umbrele pasesc
Printre copaci, ca vulpile roscate -
Când peste ramuri ploua cu-nstelari
Si totul iese din singuratate -

Un ceas când muschiul fumega usor,
Când lemnul viu, lovit de stele, suna,
Când cerului îi este dor de munti,
Iar muntilor le este dor de luna..

( Dragos Vicol - Si ploaia vine alba .. )

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

( Nichita Stanescu - Emotie de toamna )

Prin mine

Uite, aici e urma lăsată de primul tău
Surâs
Iar aici e cea a ultimului tău
Suspin
Înainte de adio.
Tot ce se vede între ele sunt
Cicatrici
Rămase ca dovadă că ai trecut
Prin mine
Iar martor îmi este aburul sărutului
Rămas atârnat de buza
De sus.

( Adrian Furnica - Prin mine )

Somnoros..dimineata

M-am simţit întotdeauna bine
Între palmele femeii iubite,
Chiar şi atunci când am curs printre ele
Sub forma unui şuvoi de nisip cu suflet.
Mi s-a înfierbântat sângele
În clipocit tumultos,
Alergând năvalnic către capilare înfierbântate
Şi am trăit senzaţia pierderii de sine
Prin mângâiere prelungită
Sub asaltul degetelor cu manechiură perfectă…
Palmele femeii iubite spun poveşti nescrise
Pe trup de bărbat,
Iar între a fost odată şi au trăit fericiţi
Nu încape decât o noapte de dragoste…
Când îmi este dor de palmele tale
Curg ca nisipul fierbinte
Şi ca un coniac bun, învechit cu răbdare,
Picătură cu picătură,
În beţie deplină,
Spre a uita măcar temporar
De atingerile degetelor lungi,
Cuprinse de freamăt…
Mă trezesc dimineaţa bolnav de coşmaruri
În care trupul tău este jertfit sărutărilor străine
Şi-mi prepar, clătinându-mă, o cafea la ibric,
Conştient că din caimacul gros
Îmi vor face semne de aducere aminte
Aceleaşi amprente catifelate
Ale degetelor tale…

( Cristian Lisandru - Dimineata, cafea si amprentele degetelro tale )

Alean

Sunt clipe când toate le am…
Tacute, duioase psihoze
Frumoase povesti ca visuri de roze…
Momente când toate le am.

Iata, sunt clipe când toate le am…
Viata se duce-n sir de cuvinte
Un cântec de mult… înainte…
Momente când toate le am…

( George Bacovia - In fericire )

Hey, you!

ia-ma de mana si poarta-ma prin carnea ta cruda
arata-mi orasul ce doarme inlauntrul tau
astazi sunt dispus sa alerg pe culoarele tale sangvine
ca o hemoragie de cuvinte
sa ma plimb printre ziduri de taceri albastre
si paduri de ochi impaiati

ia-ma de mana iubito si povesteste-mi ceva
la urechea bratului meu stang
maine nu vom mai avea timp
sa visam impreuna cerul cu sfere de foc si lei inaripati

ia-ma de mana iubito
ia-ma astazi de mana si uita-ma

( George Nasturica - Ia-ma de mana si uita-ma )

Matematici..Ipoteze si congruente..

visul clipelor însăilate
pe aripa nescrisă a nopţii,
neputând naşte vorbire,
(nici măcar cuvinte ori silabe,)
se suprapuse perfect
(gândi poetul,)
peste aripile unui fluture mov.


spune-mi tu, matematicianule,
visul poetului şi fluturele mov
sunt două entităţi
cu respiraţii congruente
sau doar egale?


poţi să crezi că s-au intersectat
întâmplător,
în acest univers al hazardului,
murindu-se reciproc,
după toate regulile simetriei,
cu răcnetul de luptă
al unei stele în cădere?


unul aici,
întins nefiresc peste luciul podelei,
între tâmpla ninsă
şi genunchii reumatici,
celălalt,
hăt departe,
sufocat
în aşternuturile de mătase şi liliac
ale vre-unui uitat alcov,
cu iz dulceag
de carne descompusă.


spune-mi tu, matematicianule,
visul poetului şi fluturele mov
erau cândva,
două entităţi
cu respiraţii congruente
sau doar egale?

( Kuttesch Rudolph - Vis s-un fluture mov, congruenta sau egalitate )