Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fără margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

( Nichita Stanescu - Dreptul la timp )

Ziduri si copaci

Copacii mă strâng în braţe,
Firave crengi ce plâng încet,
Şi frunze cad pe mine … cred …
Pierdut mă schimb în muguri
Verzi ce vor muri cândva
Şi în aceste crengi … altcineva.

( Razvan Dumitrescu - Copaci )

Curcubeu in suflet

Ce schimbatoare e la munte
Lumina, cat ai scapara,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pan’ la a ta.

Si-un gand, un gand nebun imi vine!
- Asa-s poetii uneori –
Sa ma avant pana la tine
Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brazdata
Sa urc tariile ceresti
Si, cand nici nu te-astepti, deodata
Sa-ti bat cu degetu-n feresti ...

Dar cand sa urc, frumoasa punte
S-a daramat, - s-acuma norii
Au tras perdeaua catre munte:
Nebuni sunt, Doamne, visatorii !

( Dimitrie Anghel - Curcubeul )

Ai grija

ai grija pe unde pasii te duc,
e noapte-ntr-acolo si n-am sa apuc
sa-ti ies in cale cu suflet de foc,...
e noapte adanca si-n acest loc.

o viata de om se pierde-ntr-un ceas,...
priveste-nainte, un pas, inc-un pas
si raul intreg in urma ramane...
catusele sortii sa ti se sfarame.

nu-i crede pe toti cei ce drumu-ti arata.
sunt umbre la colturi care asteapta
sa-ti fure mintea cu vorbele lor,...
asculta de ingerul tau pazitor.

( Mihai Ciobanu - Ai grija de tine )

Parea c-asteapta

Parea c-asteapta s-o cuprind in brata
Si fata mea cu mainile-i s-o ieie,
Ca sa ma pierd in ochii-i de femeie,
Citind in ei intreaga mea viata.
Dar cand s-o prind, ea n-a voit sa steie
Ci intr-o parte-ntoarse dulcea-i fata;
Pandind, cu ochii ma-ntreba isteata:
Sa-mi dea o gura, ori sa nu-mi mai deie?
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
Oricat o rogi, ea tot se da in laturi
S-abia la urma parca tot se-ndura.
Improtiviri duioase-a frumusetii
In lupte dulci desfac uratul vietii,
Ce n-au amar, fiindca au masura.

( Mihai Eminescu - Parea c-asteapta )

Vointa si putinta

O... nu inchide ziua
să scazi iar minus unu
şi nu zâmbi iar rece
aşa fac eu, nebunul,

Când caldă mi-e tăcerea
şi tulbure privirea
nu mă lasa acolo
să-ţi gust iar nemurirea

Iubeşte-mă, eroare
mai mare nu poţi face
nu azi, nu maine, dară
în ziua ce-ţi va place

şi iartă, nu mă-nfige
în dulce insectar
n-aş suporta nici acul,
de-i acru sau amar

Iubeşte-mă, nici mâine,
nici astăzi să n-o faci
prefer să uit secunda
în care ai să taci.

(Adrian Stefan Moldoveanu - Nu azi,nu maine )

Infrigurata

Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strîng lacrimi de văpaie:
licurici.

Pe coastă-n vrej de nouri
creşte luna.

Mîni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ţi-adun în inimă surîsul.
Gura ta e strugure-ngheţat.

Numai marginea subţire-a lunii
ar mai fi aşa de rece
- de-aş pute să i-o sărut -
ca buza ta.

Îmi eşti aproape.

Prin noapte simt o pîlpîire de pleoape.

( Lucian Blaga - Infrigurare )

Definitie

Vino, sa pot regasi drumul spre mine.

( Octavian Paler - Definitia dragostei )

Spovedanie

Am omorât vreodată
vis de om?
Am risipit speranţă
şi am făcut să sece roua?
Am lăsat dorul
dezbrăcat şi singur
să bată pe la porţi străine?
Am lăsat în ger lumina
şi am primit deşertăciunea
în casă?

Am condamnat cuvintele
să tacă
sau am sugrumat
vreun vers ce mi-a bătut
la uşa sufletului?

Am călcat în picioare
o inimă ce bătea pentru mine,
dar în pieptul altui muritor?

Am vorbit
de am speriat tăcerea?

Câte întrebări
De a căror răspuns mă tem...
Câte întrebări
Pentru care plătesc...

( Luminita Aldea - Spovedanie )

Devenire

Sunt un copac si imi inalt frunzisul
tepos si aspru catre Dumnezeu.
Ca sa-l anunt ca dincolo de frunze.
Pastrez un dor in suflet si doar eu!

Cerestile odai imi pot deschide.
(Cu rugaciunea sevelor ce zac
In trupu-mbatranit de-atata viata
si atata moarte cat e-ntr-un copac

Cu tampla ma izbesc de norii negri
(Cand e furtuna) Si din plete-mi cad
Atat de dureroasele sperante.
Ce alcatuiesc coroana mea de brad.

Si inca plang de-i soare sau furtuna.
(Trimise toate sunt de Dumnezeu .)
Si ma framant sub scoarta si sub zgura.
Caci Domnul nu-ntelege!! plansul meu.

Si-as vrea sa mor (cum moare fiecare)
Saruturi sa primesc, sa fiu iubit
Daaa!! sunt copac! Sunt vesnic! dar ma doare
C-o vesnicie sunt nefericit

Ofer taiat imbratisarea mortii,
Dar in pamant gasesc intelepciune,
Si-ncep sa cred ca poate am o sansa,
Ca maine se va face o minune.

.Si din copac voi cobora aievea,
Cu trupul gol, si cald, si plin de viata,
Si te voi saruta cu dor pe tample,
Si toate astea intr-o dimineata.

Dar! Pana atunci intep tot orizontul.
Cu frunze aspre, verzi, care nu-mi cad.
In asteptarea diminetii noastre,
Cand eu voi fi femeie, si nu brad.

( Luca Ionela - Devenire )