Cum nu suntem doua pasari,
Sub o stresina de stuf,
Cioc in cioc sa stam alaturi
Intr-un cuib numai de puf!
Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascutitul botisor
Si alaturea de mine
Sta-vei oare binisor?
Parca mi te vad, draguta,
Ca imi zbori si ca te scap,
Stand pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.
Iara eu suit pe casa
Si plouat de-atat amor,
M-as umfla ursuz in pene
Si as sta intr-un picior.
( Mihai Eminescu - Intre pasari )
vineri, 30 octombrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
Mereu aproape
azi iar te prefaci in lacrimă, iubito,
curgând pe masca mea de om
iar eu, nimicul fără tine
eu... învăţ să mor.
curgând pe masca mea de om
iar eu, nimicul fără tine
eu... învăţ să mor.
marți, 27 octombrie 2009
Amprente
Am fost ceea ce am iubit,
Cer senin si jar mocnit,
Tipat de vis, abea auzit.
Macar de as fi acum lamurit,
Cer senin si jar mocnit,
Tipat de vis, abea auzit.
Macar de as fi acum lamurit,
Cine sunt?
luni, 26 octombrie 2009
Zadarnic sterge vremea..
Zadarnic sterge vremea a gandurilor urme!
In minte-mi esti sapata ca-n marmura cea rece,
Uitarea mana-n noapte a visurilor turme
Si toate trec ca vantul — dar chipul tau nu trece.
In veci noaptea si ziua soptesc in gand un nume,
In veci la pieptul bolnav eu bratele imi strang,
Te caut pretutindeni si nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul intors spre umar stang.
Astfel in veci in minte-mi incremenisi frumoasa
Si vad in veci aievea divinul tau profil.
O, cum nu pot in brate sa te omor plangand,
Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Imi pare c-a mea tampla pe piatra o am pus
Si noaptea-ntreaga ochii-mi in lacrimi se ineaca
Si mintea mea in noaptea de veci va fi apus.
Pe cat mai am in pieptu-mi un pic macar de sange,
In inima cat fibra din urma va trai,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strange,
Cu dansa impreuna si ele vor muri!
O, rai al tineretii-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gandesc c-o clipa am fost si fericit,
Ci mor, mor de durerea ca-n brate nu te am.
In minte-mi esti sapata ca-n marmura cea rece,
Uitarea mana-n noapte a visurilor turme
Si toate trec ca vantul — dar chipul tau nu trece.
In veci noaptea si ziua soptesc in gand un nume,
In veci la pieptul bolnav eu bratele imi strang,
Te caut pretutindeni si nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul intors spre umar stang.
Astfel in veci in minte-mi incremenisi frumoasa
Si vad in veci aievea divinul tau profil.
O, cum nu pot in brate sa te omor plangand,
Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Imi pare c-a mea tampla pe piatra o am pus
Si noaptea-ntreaga ochii-mi in lacrimi se ineaca
Si mintea mea in noaptea de veci va fi apus.
Pe cat mai am in pieptu-mi un pic macar de sange,
In inima cat fibra din urma va trai,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strange,
Cu dansa impreuna si ele vor muri!
O, rai al tineretii-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gandesc c-o clipa am fost si fericit,
Ci mor, mor de durerea ca-n brate nu te am.
In acest joc inocent
o dorinţă aleargă printre poeme
trece de pe o pagină pe alta
cu un geamăt stins
se agaţă de amintiri
crezându-mă poarta deschisă
spre lumina lumii
m-a găsit în această dimineaţă
într-un loc aşteptând să renasc
din oră în oră
cu chip nou şi privire de piatră
pregătită să intre în viaţa mea
unde lucrurile sunt aşa cum sunt
cu ploi dense şi cerul opac
dorinţa încolţeşte un zâmbet
sprijinit pe conturul buzelor
dintr-un vers ce prevesteşte
sfârşitul poemului
pentru că este târziu
şi vreau să dorm
mâine am de mers
printre oameni care tac
în acest joc inocent
apropiindu-mă de tine
trece de pe o pagină pe alta
cu un geamăt stins
se agaţă de amintiri
crezându-mă poarta deschisă
spre lumina lumii
m-a găsit în această dimineaţă
într-un loc aşteptând să renasc
din oră în oră
cu chip nou şi privire de piatră
pregătită să intre în viaţa mea
unde lucrurile sunt aşa cum sunt
cu ploi dense şi cerul opac
dorinţa încolţeşte un zâmbet
sprijinit pe conturul buzelor
dintr-un vers ce prevesteşte
sfârşitul poemului
pentru că este târziu
şi vreau să dorm
mâine am de mers
printre oameni care tac
în acest joc inocent
apropiindu-mă de tine
duminică, 25 octombrie 2009
Primary scent
De ce nu m-as intoarce printre pomi,
Printre arborii chirciti de vantul fierbinte,
Printre stolurile de frunze
Care tipa ca pasarile,
Printre frunzele aproape nebune,
Amestecate in hoardele pescarusilor
Si pornite la prada;
De ce nu m-as intoarce
Pe plaja rascolita de vant,
Printre icre uscate si putrede alge,
Unde ma pot rostogoli plangand
Frunzelor, pasarilor, pestilor,
Predandu-ma hohotitoare,
Sub soarele aspru,
Prin zapada sarata,
Unde ma vezi si ma lasi.
O, mare,
Trupul meu poate sa-si nasca urmasi,
Sufletul meu niciodata.
( Ana Blandiana - De ce nu m-as intoarce printre pomi ? )
Printre arborii chirciti de vantul fierbinte,
Printre stolurile de frunze
Care tipa ca pasarile,
Printre frunzele aproape nebune,
Amestecate in hoardele pescarusilor
Si pornite la prada;
De ce nu m-as intoarce
Pe plaja rascolita de vant,
Printre icre uscate si putrede alge,
Unde ma pot rostogoli plangand
Frunzelor, pasarilor, pestilor,
Predandu-ma hohotitoare,
Sub soarele aspru,
Prin zapada sarata,
O, mare,
Trupul meu poate sa-si nasca urmasi,
Sufletul meu niciodata.
Fara indrazneala
Nu indraznesc sfiala sa mi-o-nchipui
Sa-ntunec urme fara sa gandesc
Nu alung ritmul vreunui nefiresc
Dar … fara indrazneala ma apropii …
Nu tremur cand tacerea-mi scoate copii
Si ma alunga peste Everest
Nu-mi tulbur somnul cand ma regasesc
Dar … fara indrazneala ma apropii …
Nu voi atinge cu privirea plopii
Sa mangai bezna ochilor de foc
La umbra facatorilor de loc
Cu-aceeasi indrazneala ma apropii …
Sa-ntunec urme fara sa gandesc
Nu alung ritmul vreunui nefiresc
Dar … fara indrazneala ma apropii …
Nu tremur cand tacerea-mi scoate copii
Si ma alunga peste Everest
Nu-mi tulbur somnul cand ma regasesc
Dar … fara indrazneala ma apropii …
Nu voi atinge cu privirea plopii
Sa mangai bezna ochilor de foc
La umbra facatorilor de loc
Cu-aceeasi indrazneala ma apropii …
( Ioan Grosaru - Fara indrazneala )
Langa tine
Te-as ruga, te-as tot ruga
Sa-mi imprumuti vesnicia
Sa am timp sa fiu a ta
Si sa-ti spun povestea mea
In doar o mie de soapte
Ca sa nu ma poti uita.
Te inchid la mine-n suflet
Sa nu pleci pe undeva
Am citit in palma ta
Si clipa si vesnicia ta.
Daca esti langa mine, traiesc frumos
Daca esti langa mine, visez frumos
Uneori imi oferi mult mai mult decat sper
Alteori mi-ajunge doar privirea ta
Daca esti langa mine...
Fiecare gand al meu
Mi-arata drumul spre tine
Sa-mi imprumuti vesnicia
Sa am timp sa fiu a ta
Si sa-ti spun povestea mea
In doar o mie de soapte
Ca sa nu ma poti uita.
Te inchid la mine-n suflet
Sa nu pleci pe undeva
Am citit in palma ta
Si clipa si vesnicia ta.
Daca esti langa mine, traiesc frumos
Daca esti langa mine, visez frumos
Uneori imi oferi mult mai mult decat sper
Alteori mi-ajunge doar privirea ta
Daca esti langa mine...
Fiecare gand al meu
Mi-arata drumul spre tine
Nu ma recunosc nici eu
Ai in ochi acel ceva
Ca o lumina aparte
Care schimba viata mea.
Ai in ochi acel ceva
Ca o lumina aparte
Care schimba viata mea.
E totul randuit sa se intample
E totul randuit sa se intample
Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi,saumbli,ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?
Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?
E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.
Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi,saumbli,ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?
Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?
E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.
sâmbătă, 24 octombrie 2009
1+1
Un pas pe pas... un drum se suprascrie
Doi donatori de umbre pe-un trotuar
Ce căutau în ei un sanctuar
Sau o fărâmă de parigorie.
Mansardele zâmbeau pe sub palpebră
Ţinând un Dumnezeu prizonier
Noi încălcam un cod sărutier
Ca doi pietoni stând rătăciţi pe zebră.
Un ceas părea un timp să recompună
Se înopta mereu întâmplător
Când somnul revenea ameţitor
Ne petreceam absenţa împreună
De-un timp în noi o umbră stă de gardă
Mă regăsesc mereu în pol opus
Mă întrebam de e vreun lacăt pus
Ori nu găsisesm drumul spre mansardă.
Ce căutau în ei un sanctuar
Sau o fărâmă de parigorie.
Mansardele zâmbeau pe sub palpebră
Ţinând un Dumnezeu prizonier
Noi încălcam un cod sărutier
Ca doi pietoni stând rătăciţi pe zebră.
Un ceas părea un timp să recompună
Se înopta mereu întâmplător
Când somnul revenea ameţitor
Ne petreceam absenţa împreună
De-un timp în noi o umbră stă de gardă
Mă regăsesc mereu în pol opus
Mă întrebam de e vreun lacăt pus
Ori nu găsisesm drumul spre mansardă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









